ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Măiestria artei de a fi Moş Crăciun

On Decembrie 25, 2018, in Leadership N6-Celsius, by Neculai Fantanaru

Interpretarea adusă unei imagini fabuloase se face în direcţia străduinţei de a defini imensul fecund al unei existenţe diferite.

Am preluat credinţa în Moş Crăciun ca pe o incursiune într-o ficţiune necesară exprimării artistice, printr-o întreagă derulare a simbolisticii spirituale care se regăseşte, cred, numai în concepţia existenţială a intelectualului care şi-a dedicat întreaga curiozitate şi independenţă de gândire descifrării unui univers alternativ. Un spaţiu al regândirii și reciclării informaţiilor, sub umbrela unui curent artistic vast pe care eu l-aş numi “Realism Magic”, fiindcă îşi trage originea din operele lui Jorge Luis Borges sau Alejo Carpentier.

Iar acest Moş Crăciun, mai cunoscut pentru dărnicia împărţită celor ce şi-au demonstrat meritele sau bunătatea, poate fi sărbătorit şi de cineva care nu e neapărat religios, dar care este capabil să facă asocieri de gânduri, idei, imagini, fapte, lucruri, senzaţii, folosite interactiv şi veridic într-un colaj de imagini create prin intermediul comparaţiilor, metaforelor sau personificărilor.

Cât despre şansele de obţinere a unui răspuns diferit la întrebarea: "Unde îl poţi întâlni pe Moş Crăciun?" într-un timp în care totul, aproape totul, e tratat prin prisma impactului pe care îl generează expresia condiţiei primare a originalităţii (specifică fiinţei impregnate cu un spirit de aventură foarte ascuţit), mai întâi trebuie să luăm în considerare perindările de forme persistente sau trecătoare ale visului pe care pictorul îl trăiește de fiecare dată când se află în preajma tablourilor sale.

Arta nu trebuie impregnată cu expresia unei existenţe trecătoare sau cu mirajul unei lumi care aşteaptă să îşi pună în valoare nuanţa de dincolo de lucruri şi aparenţe, ci cu spaţialitatea suspendării unei poveşti în mișcare, fiindcă are loc o trecere între două cicluri de mare forţă sugestivă, între două întrebări. Cărei lumi aparţin: cea lăsată în urmă, sau cea în care sper şi pe care doresc să o revăd?

Leadership: Poţi să defineşti sensul traiectoriei artisticului după ideea stării de trecere de la sugestie la imagine, încât să conturezi existenţa unui model unic de expunere a unei teme de reflecţie asupra relaţiei dintre subiect şi spaţiu-timp?

Moş Crăciun nu s-a născut în Laponia fiindcă povestea lui trebuia să aparţină unui peisaj de iarnă adorabil, despre copii veseli şi sânii trase de reni, ci fiindcă trebuia asigurată prezenţa vie a unui erou cu circulaţie universală, exemplu promiţător al unei visări cu ochii deschişi, fără putinţă de stingere. Şi, astfel, să se releve tâlcul ascuns al unei viziuni spirituale esenţializată asupra binelui şi fericirilor ataşate diferitelor stări de spirit, grosiere sau rafinate.

În continuare, îmbrăţişez un subiect care îşi urmează evoluţia sub forma sugestiilor figurative, de obicei încărcate cu o sporită densitate expresivă, precum "Creatorul şi Bătrânul de dincolo de tablou", generând transformări la nivel epic. Există parcă un flux spiritual de energii care uneşte generaţiile de la începuturi şi până azi, mâine şi poimâine, un soi de necesitate psihologică care stabileşte relaţii directe între lucruri şi oameni, între iluzie şi realitate.

Aici, sensul experienţei de receptare a formelor de expresie produse de lira unui poet de mare adâncime nu cade asupra unui personaj înzestrat cu posibilităţi nelimitate de îndeplinire a aşteptărilor cele mai frecvente, cât mai curând asupra unui freamăt de nerăbdare lângă pomul cu luminiţe, echivalând cu amplificarea unei forme de sensibilitate stimulativă şi vizionară, magică în tehnica pensulaţiei.

Uimitor este faptul că interpretarea adusă unei imagini fabuloase, inspirată probabil dintr-un scenariu mitologic plin de încărcătură simbolică, se face în direcţia străduinţei de a defini imensul fecund al unei existenţe diferite. Una explorată din perspectiva artistică, deci cu potenţial de formare în jurul unei tendinţe de estetizare a descrierii de tip “Feel the unreal of a poetic vision”.

Leadership: Poţi să măreşti impactul unor procedee minuţioase de extragere a emoţiilor artistice, în încercarea de a te substitui unei mentalităţi care străbate ficţiunea?

Încă o dată, simt că mă pierd în plăsmuirea unui orizont ce nu există în realitate, dinspre prezenţa unui artist care ştie să transforme cuvântul în imagine (şi invers), din dorinţa de a poseda o altă fiinţă care nu se încadrează în convingerile şi regulile limitate despre viaţă. Mai ales, din necesitatea de a da o interpretare nouă unui personaj controversat.

De obicei, prima senzaţie pe care o am despre Moş Crăciun când aud vorbindu-se despre el este cea de tresărire puternică ca în faţa unei reîntâlniri cu Dumnezeu, percepută ca motiv al influenţei de sfinţenie a unei învăţături de credinţă care a fost cât se poate de uşoară la început. Astfel, procedeul de extragere a emoţiilor artistice, precum sensibilitatea sau impresionabilitatea, se realizează prin raportare la un simbol vizual permanent, menit să evoce o trezire spirituală: “Moş Crăciun traversează cu renii zburători cerul instelat în noapte”.

Nu mă opresc aici. Încerc mă apropii încet de Moş Crăciun, aşa cum m-aş apropia de un Zeu care bântuie visele celor ce se gândesc prea mult la ele, reapărând periodic sub vraja unei poveşti mereu mai surprinzătoare. În acest caz, arta care hrăneşte sentimentul de linişte şi împlinire sufletească trebuie să convingă de valabilitatea unei ficţiuni artistice care captivează prin visele mele transpuse pe pânză, cu ideea de a deveni visele privitorilor.

Pictorul nu-şi plasează eroul cel mai reprezentativ în mijlocul unei perspective misterioase asupra realităţii de dincolo de ce este palpabil, doar de dragul conturării unei noi teme de largă circulaţie. Ci încearcă să sugereze emoţia unei poveşti ilustrate sugestiv printr-o coloristică vie și un mesaj uimitor care să pună în valoare însăşi personalitatea lui în procesul desăvârşirii unei opere fără pereche în artă.

Leadership: Arta ta poate să realizeze adeziunea la un ideal imaginativ, printr-o ilustrare a realităţii interpretate numai în viziunea artistului care ştie să dea un sens mai larg emoţiilor sale prin abordarea unei teme care devine tot mai actuală?

Într-o scrisoare expediată către meşterul aurar Gaspare Ballini, devenită ulterior faimoasă, scriitorul italian Lodovico Dolce (1508/10–1568) menţiona: "Picturile trebuie să mişte sentimentele şi pasiunile sufletului astfel încât cel ce priveşte ori să se bucure, ori să fie tulburat pe măsura felului subiectului, aşa cum fac poeţii sau oratorii. Personajele trebuie să mişte sufletul privitorului fie tulburându-l, fie înveselindu-l, fie îndemnându-l la pioşenie sau la mânie, după cum e subiectul."

Întotdeauna mi-am pus problema sentimentului reflectat într-un cadru vizual, dar cu tentă de adaptare după o viaţă trăită prin puterea ficţiunii de a presăra şi în viitor elemente de expresivitate artistică, precum clopoţeii saniei trasă de reni.

Moş Crăciun aderă la alternanţa dăinuitoare a unui personaj din secolul XI prin pendularea dintre iluzie şi realitate, îndreptată pas cu pas spre metamorfoza continuă a formelor de reprezentare a unui ideal imaginativ menit să dea un sens mai larg emoţiilor prin intermediul unui joc al analogiilor fără sfârşit. Analogii nu doar cu anumiţi sfinţi sau cu diferite trăiri spirituale, ci mai ales cu noţiunile din teoria artei (ex. suprapunerea cadrelor) şi cu reprezentările figurative care reproduc „sintaxa“ unui univers ficţional.

Trăsăturile cele mai apreciate ale Moş Crăciun nu mai penetrează arta prezentului doar prin formularea simbolului de înţelepciune şi credinţă, ci prin exagerarea unei formule estetice deja existente în domeniul artei. Frumosul nu este celebrat prin sensibilitatea aerului de sărbătoare, ci devine simbolul unei lumi care se leagă definitiv de alta. Aşadar, trăsăturile lui Moş Crăciun nu mai reprezintă doar imaginea în oglindă a sufletului care ştie să se veselească, să doinească, să dăruiască binele, ci scot în evidenţă nevoia de a vizualiza abstractul şi a transcende vizibilul.

Moş Crăciun este o trecere de la simbolismul articulat într-o manieră destul de primitivă, la imaginarul tributar unei amintiri pururi - dăinuitoare.

Măiestria artei de a fi Moş Crăciun este de fapt măiestria artei de a denatura varianta standard a unei teme cunoscute, spre a ajunge la o altă finalitate, reacţionând cu o concepţie vizibil metaforică asupra unei lumi care se cere permanent reanalizată pentru a-i reconstitui semnificaţiile şi a-i reinterpreta mesajele.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate