ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Manifestarea exterioară a unei treziri la viaţă

On Octombrie 19, 2013, in Leadership Know-How, by Neculai Fantanaru

Transformă-te într-un model de credinţă puternic, remodelându-ţi viaţa în jurul propriilor răni  recunoscute de tine ca punţi spre leadership.

Spune-i îngerului care va veghea asupra vieţii dumitale, Maximilien, să se roage uneori pentru un om care, asemenea Satanei, s-a crezut o clipă egalul lui Dumnezeu. Şi care a recunoscut apoi – cu toată umilinţa unui creştin – că puterea supremă şi înţelepciunea nemărginită sunt numai în mâinile lui Dumnezeu. Rugăciunile Valentinei vor îndulci poate remuşcările pe care el le poartă în fundul sufletului.

În ceea ce te priveşte, Maximilien, iată tot secretul purtării mele faţă de dumneata: nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume. Există doar compararea unei stări cu cealaltă şi – atâta tot. Doar cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire. Ca să-ţi dai seama cât de bine este să trăieşti, trebuie să fi dorit să mori.

Trăiţi deci şi fiţi fericiţi, copii dragi ai inimii mele. Nu uitaţi niciodată că până în ziua când Dumnezeu va binevoi să-i destăinuiască omului viitorul, toată înţelepciunea omenească va fi cuprinsă în aceste două cuvinte: “Aşteaptă şi nădăjduieşte !”

Chiar şi rănit, vulturul aspiră numai spre înălţimi

O asemenea trăire apărută parcă din neant, căință obositoare, trimiţând cu gândul la glasul de neuitat al disperării, trebuie să capete, neapărat, valoarea unui exemplu plin de învăţăminte.

Omul care a cântărit totul din întuneric, printr-o aprigă lovitură a destinului, omul înăuntrul căruia s-au născut tensiuni generatoare de deznădejdi crâncene, curenţi de necredinţă, goluri de identitate, perpetuate în jurul unui nucleu de rezistenţă, a avut puterea de a merge mai departe. Şi, astfel, el a putut aprecia adevărata fericire. Tot ceea a trăit, tot ceea ce a suportat cu acea îndârjire pe care nimic nu o poate destrăma şi pe care nu o întâlneşti altundeva, pentru prima oară s-a declanşat - ca reacţie de răspuns a solicitărilor sufleteşti. Omul şi-a destăinuit durerea nestinsă, lăsând să se întrevadă valorile şi calităţile dobândite de pe urma ei.

Sufletul omului care a fost prădat şi golit de orice sentiment, ca un mormânt acoperit cu o lespede grea de piatră, s-a deschis printr-o mişcare de rotaţie a destinului. Şi odată cu mângâierea primei raze de soare, acest om şi-a descoperit puterea pe care o avea. A reînviat şi a urcat spre înălţimile absolutului.

Numai o minte ascuţită şi o forţă instinctuală chibzuită ar fi putut desluşi valenţele pozitive ale acestui suflet, a cărui esenţă se reflectă în versurile poetului Robert Service: "Avea o inimă de Viking şi credinţa simplă a unui copil".

Această imagine, a omului trecut de tinereţe, dar investit de Dumnezeu cu o mare putere de pătrundere (prin ruperea contactului cu realitatea exterioară şi prin trăirea excesivă a unei vieţi interioare), ne face să ne gândim la un vultur vindecat de răni chinuitoare, care se avântă din nou în înaltul cerului.

Dorinta lui Edmond Dantes de a se înălţa spre un nivel superior de existenţă, a determinat creşterea rezistenţei faţă de deznădejde, dublând speranţa. Ingredientele participante la reacţia de schimbare lăuntrică totală, numărul de moli ai fiecărei substanţe psihice şi sufleteşti ce conţinea agentul de accelerare a proceselor de dezvoltare, au dat naştere la o nouă lumină călăuzitoare. La o putere spirituală nemaiîntâlnită, nemărginită. Ca o contrapondere pentru durerea, pesimismul şi resemnarea surdă care i-au invadat sufletul - specifice autocunoaşterii şi dobândirii înţelepciunii.

Leadership: O joacă în jurul axului central fixat la ambele extremităţi?

Evaluarea personalităţii omului şi a structurii sufleteşti care o compune, plasată într-un cerc al forţelor de atracţie care îşi extinde diametrul printr-o focalizare consecventă asupra simţurilor şi gândurilor trecute sub tăcere, nu asigură o recunoaştere relevantă, o garanție privind autenticitatea omului.

Din acest punct de vedere leadershipul pierde din strălucire, capătă o nuanţă mai ştearsă, devine un factor slab de investigaţie a autorităţii omului. Nu mai poate furniza indicii majore privind existenţa unor valori care să favorizeze schimbarea totală a omului într-o entitate superioară care să poată funcţiona autonom.

Dacă soarta se abate de la planul stabilit iniţial, generând ocolişuri nebănuite, atunci omul îşi poate recăpăta treptat elementele definitorii numai dacă este pătruns de harul care plasează sufletul în adevăr, numai printr-o înnobilare a caracterului, în intenţia de a-şi extinde puterea lăuntrică asupra lui şi asupra celorlalţi.

În acest caz, leadershipul poate fi comparat cu  zborul spre înalt al unui vultur rănit, o redescoperire a învingătorului din omul însuşi care a avut puterea magică de a face o călătorie plină de învăţăminte şi încercări într-o lume necunoscută. Această lume poate fi explorată doar de cei puternici spiritual, dispuşi să îşi asume riscurile căutării de sine.

O lume interioară guvernată de înălţimile ştiinţei şi înţelepciunii, clădită pe piloni a căror structură testează limitele fiinţei, gândirea, răbdarea şi imaginaţia. Puterea şi autoritatea. Care nu trebuie să devină nişte instrumente în mâna unui executant, sau o joacă în jurul axului central care se fixează la ambele extremităţi: a fi egalul lui Dumnezeu sau a fi doar o unealtă a Lui.

Leadership: Nu poţi urca spre înălţimi dacă eşti lipsit de vitalitate în interior !

Desfiinţarea zidului de rezistenţă pe două direcţii paralele: a busolei morale şi a hărţii sufleteşti, plutind în acea sferă a durerii pe care nici el n-o înţelegea, dar care parcă făcea parte dintr-un joc divin, l-a determinat pe Edmond Dantes, alias Contele de Monte Cristo, să-şi reorienteze strict forţa şi strategia pe termen lung către alte ţinte, tot mai înalte.

Trăind în mod sincer conflictul între două identităţi, între două personalităţi diferite, între două moduri de a privi lumea şi situaţiile de viaţă, el a plasat leadershipul sub o singură stea călăuzitoare: profunzimea şi sinceritatea. Ele formând caracteristica unei mentalităţi mature, orientate către deschidere, implicare şi responsabilizare.

Dacă vrei să înţelegi leadershipul, mai întâi trebuie să treci prin meandrele neprevăzute ale sorţii. Şi să găseşti singur calea “trezirii” la viaţă. Nu poţi urca spre înălţimi dacă eşti lipsit de vitalitate în interior, dacă interacţiunea dintre elementele pozitive şi negative nu acţionează asupra unui punct fix: schimbarea. Renaşterea. Pauza finală dintre acumulările succesive de durere, epuizare, compromisuri, sacrificii şi privaţiuni.

Transformă-te într-un model de credinţă puternic, remodelându-ţi viaţa în funcţie de propriile răni pe care trebuie să le accepţi. Raportează-te la un model de “a fi”, întemeiat pe reconstrucţia reţelei interioare de valori şi sentimente, care să aibă în centru o reflectare a unei cunoaşteri profunde şi înalte.

Manifestarea exterioară a unei treziri la viaţă aduce in prim plan acea autodefinire din perspectiva căreia sensul vieţii capătă alte semnificaţii. Dar şi revenirea la jaloanele iniţiale stabilite pe parcursul vieţii ori de câte ori soarta nu respectă planul iniţial.

Aidoma unei păsări Phoenix, poţi să renaşti din propria-ţi cenuşă?

 

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us