ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Manifestarea exterioară a unei treziri la viaţă (I)

On Octombrie 19, 2013, in Leadership Know-How, by Neculai Fantanaru

Transformă-te într-un model de credinţă puternic, remodelându-ţi viaţa în jurul propriilor răni recunoscute de tine ca punţi spre leadership.

Spune-i îngerului care va veghea asupra vieţii dumitale, Maximilien, să se roage uneori pentru un om care, asemenea Satanei, s-a crezut o clipă egalul lui Dumnezeu. Şi care a recunoscut apoi – cu toată umilinţa unui creştin – că puterea supremă şi înţelepciunea nemărginită sunt numai în mâinile lui Dumnezeu. Rugăciunile Valentinei vor îndulci poate remuşcările pe care el le poartă în fundul sufletului.

În ceea ce te priveşte, Maximilien, iată tot secretul purtării mele faţă de dumneata: nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume. Există doar compararea unei stări cu cealaltă şi – atâta tot. Doar cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire. Ca să-ţi dai seama cât de bine este să trăieşti, trebuie să fi dorit să mori.

Trăiţi deci şi fiţi fericiţi, copii dragi ai inimii mele. Nu uitaţi niciodată că până în ziua când Dumnezeu va binevoi să-i destăinuiască omului viitorul, toată înţelepciunea omenească va fi cuprinsă în aceste două cuvinte: “Aşteaptă şi nădăjduieşte !”

Leadership: Aderi cu chibzuinţă la ceea ce adaugi experienţei tale în chip nefalsificat, astfel încât să redai începutul unei noi lumi din perspectiva a ceea ce te face să renunţi la regretele trecutului?

O asemenea trăire apărută parcă din neant, căință obositoare, trimiţând cu gândul la glasul de neuitat al disperării, trebuie să capete, neapărat, valoarea unui exemplu plin de învăţăminte. Omul adaugă valoare şi înţeles experienţei sale în chip nefalsificat atunci când se simte responsabil moraliceşte faţă de lume, faţă de tot ce-l înconjoară, ştiind exact ce are de făcut în virtutea acestei responsabilităţi. El se angajează să renunţe la trecut dintr-un singur motiv: să-şi impună superioritatea maturităţii asupra tinereţii.

Omul care a cântărit totul din întuneric, printr-o aprigă lovitură a destinului, omul înăuntrul căruia s-au născut tensiuni generatoare de deznădejdi crâncene, curenţi de necredinţă, goluri de identitate, perpetuate în jurul unui nucleu de rezistenţă, a avut puterea de a merge mai departe. Şi, astfel, el a putut aprecia adevărata fericire. Tot ce-a trăit, tot ce-a suportat cu acea îndârjire pe care nimic nu o poate destrăma şi pe care nu o întâlneşti altundeva, pentru prima oară s-a declanşat ca reacţie de răspuns la solicitările sufleteşti. Omul şi-a destăinuit durerea nestinsă, lăsând să se întrevadă valorile şi calităţile dobândite de pe urma ei.

Sufletul omului care a fost prădat şi golit de orice sentiment, ca un mormânt acoperit cu o lespede grea de piatră, s-a deschis printr-o mişcare de rotaţie a destinului. Şi odată cu mângâierea primei raze de soare, acest om şi-a descoperit puterea pe care o avea. A reînviat şi a urcat spre înălţimile absolutului.

Numai o minte ascuţită şi o forţă instinctuală chibzuită ar fi putut desluşi valenţele pozitive ale acestui suflet, a cărui esenţă se reflectă în versurile poetului Robert Service: "Avea o inimă de Viking şi credinţa simplă a unui copil".

Această imagine, a omului trecut de tinereţe, dar investit de Dumnezeu cu o mare putere de pătrundere (prin ruperea contactului cu realitatea exterioară şi prin trăirea excesivă a unei vieţi interioare), ne face să ne gândim la un vultur vindecat de răni chinuitoare, care se avântă din nou în înaltul cerului.

Leadership: Poţi să asiguri o garanție privind autenticitatea ta în cazul apropierii de destinul unui artist care se relevă ca un şir de enumerări ale unor fapte şi atitudini reflexive în faţa întrebărilor vieţii?

Un artist nu ţine seama de condiţia intrinsecă a artei, şi anume trăirea şi înţelegerea suferinţei. El se relevă ca un şir de enumerări ale unor fapte şi atitudini reflexive în faţa întrebărilor vieţii, precum:

Cum te poţi iubi mai mult? Ce vrei să întruchipezi? De ce anume fugi cel mai mult în viaţă? De ce credinţe limitative te ţii agăţat? Te multumeşti cu mai puţin decat meriţi? Unde traiesti acum - în trecut, în viitor sau în prezent? Poţi deveni un alt tip de persoană pentru alţii?

Dorinta lui Edmond Dantes de a se înălţa spre un nivel superior de existenţă, a determinat creşterea rezistenţei în faţa deznădejdei, dublând speranţa. Ingredientele participante la reacţia de schimbare lăuntrică totală, numărul de moli ai fiecărei substanţe psihice şi sufleteşti ce conţinea agentul de accelerare a proceselor de dezvoltare, au dat naştere la o nouă lumină călăuzitoare. La o putere spirituală nemaiîntâlnită, nemărginită. Ca o contrapondere pentru durerea, pesimismul şi resemnarea surdă care i-au invadat sufletul - specifice autocunoaşterii şi dobândirii înţelepciunii.

Evaluarea personalităţii omului şi a structurii sufleteşti care o compune, plasată într-un cerc al forţelor de atracţie care îşi extinde diametrul printr-o focalizare consecventă asupra simţurilor şi gândurilor trecute sub tăcere, nu asigură o recunoaştere relevantă a valorii sau a responsabilităţi sale în caz de eşec.

Din acest punct de vedere leadershipul pierde din strălucire, capătă o nuanţă mai ştearsă, devine un factor slab de investigaţie a autorităţii omului. Nu mai poate furniza indicii majore privind existenţa unor valori care să favorizeze schimbarea totală a omului într-o entitate superioară care să poată funcţiona autonom.

Imaginea pe care ţi-o modelează schimbarea lăuntrică se relevă ca un ansamblu de asemănări, analogii între fenomenele reale din viaţă şi corespondentele lor emoţionale. Ea este inclusă în planul unei fiinţe inteligente care îşi exercită voinţa nu în funcţie de convingerile şi experienţele trecutului, ci în funcţie de uşurinţa cu care îşi iartă greşelile, rănile şi dramele sufleteşti.

Manifestarea exterioară a unei treziri la viaţă aduce in prim plan acea autodefinire din perspectiva căreia sensul vieţii capătă alte semnificaţii. Dar şi revenirea la jaloanele iniţiale stabilite pe parcursul vieţii ori de câte ori soarta nu respectă planul iniţial.

Aidoma unei păsări Phoenix, poţi să renaşti din propria-ţi cenuşă?



* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us