Marca artizanală a intervenientului

Încearcă să anticipezi reacțiile dependente de sensibilitatea oamenilor, astfel încât să poți interveni în desfășurarea evoluției lor.

Niciun fel de trăire, nicio emoție, niciun gând nu se agită atât de puternic în retorta existenței Laurei Quinn pentru a-i reduce resentimentele și frustrările. Pentru prima oară taifunul schimbării încearcă s-o smulgă din starea de cumpănă în care zăcea de ceva vreme. Relația în care este cuprinsă starea ei de funcționalitate se poate scrie sub forma: sentiment de disprețuire + stimuli negativi = reacție adversă.

Adevărul care întristează omul este suferința pe care n-o poate accepta ca pe o fatalitate cu totul absurdă. Știrea pe care i-o aduce domnul Hobbs, aceea că va fi concediată, azvârle o privire mai ascuțită în tenebrele care ascund adevărul, revelând acel dezechilibru, steagul negru al propriei ei deșertăciuni. Viteza reacțiilor de descompunere a materiei însuflețitoare, acționând asupra energiei de activare a conductorului intrinsec, se accelerează. Într-o clipă zidul care îi conturează personalitatea începe să se clatine.

Laura primește cu vădită neplăcere știrea că cei din conducerea companiei au în plan s-o concedieze. În ea se sfâșie ceva, ca și cum un organism străin i-ar fi intrat în corp, celulele albe fiind incapabile să mai lupte cu agresiunea virală. Indecizia îi agravează starea psihică. Inima ei recunoaște disperarea. Stăpânirea de sine, păstrată cu atâta greutate, ca o compresă sterilă pusă pe o rană deschisă adâncă, nu mai poate fi ținută sub control. Povara demnității artificial menținută îi alunecă de pe umeri. Ciocănelul din inimă se agită, bate tot mai puternic. Gongul care anunță intrarea în criză se aude tot mai înfricoșător.

Un sistem chimic își menține volumul constant până când se produce o reacție de ardere. Laura nu-și mai poate ascunde ura amplificată de vestea tulburătoare. Frământat, micul tiran din ea care le face și le desface pe toate, nu mai poate să se stăpânească. Erupe cu un efect maxim, pe de o parte paralizant, pe de altă parte iritant și răscolitor. "De unde știi toate astea despre mine? Cum îți permiți..?"

Întreaga măsură a valorii tale se axează pe construcția unei imagini inedite despre sine, exprimată prin conștiința unei zguduiri sufletești care conține o cugetare spirituală înaltă?

În acest moment nu o mai recunoaștem nicidecum pe Laura ca o entitate perfectă, ci mai mult ca o făptură de carne de sânge și de nervi, creată pentru durere și răzbunare. În ea se trezesc toate formele de protest, de neîncredere, de awareness, energia întregii ei ființe consumându-se vertiginos. Constantele ei caracteristice A+B, iubirea de sine și respectul față de propria persoană, par că se pierd.

“ Eu vreau doar să te ajut. Sunt singurul om în care poți avea încredere. Iar tu ești singura ființă pe care eu pot conta. Este în joc viitorul nostru.”, îi dă de înțeles domnul Hobbs - el care împletește firele prezentului și viitorului, el care înțelege particularitățile cele mai semnificative ale ființei ei, legile de desfășurare a evoluției ei, cu aceeași siguranță de sine cu care un chimist stabilește legile de desfășurare în timp a reacțiilor chimice.

Cugetul ei neliniștit, dar totodată supus unei forțe spirituale înalte, are de-a face cu un soi de evadare dintr-o viață tristă și pustie, continuând să o atenționeze: "Fii mult mai mult decât ești acum, fii mult mai deschisă la alternative și dezvăluie-te ca un act de apărare în față oricăror suferințe".

O conștiință spirituală înaltă este învelișul unei personalități hotărâte și neînduplecate, care reușește să facă posibile anumite lucruri, prin auto-actualizarea mentalității față de posibilitățile viitorului.

Poți să trăiești totul din uimirea față de victoria unei gândiri axată pe analiza destinului, în care Ego-ul se dezvăluie ca o tentativă de a aduce echilibru relația dintre ceea ce ți se oferă și ceea ce poți lua singur?

Îndrăznind să acționeze asupra ei cu o altă forță de reacție de aceeași mărime și direcție, dar de sens contrar, domnul Hobbs ridică un măreț edificiu psihic și emoțional, incomparabil cu nicio altă construcție din structura ei existențială. Pentru ca Laura să interacționeze cu gruparea funcțională rămasă liberă în ea, neatinsă de fasciculul neliniștii absolute, el încearcă să-i reducă drastic suspendarea psihică condiționată de conversia ființei ei de la valoarea true la false.

La mijloc e vocea cea mai profundă, lăuntrică, care-i șoptește Laurei, arătându-i calea de mijloc. Acum, mai mult ca niciodată, ea trebuie să evadeze din starea imuabilă care o încearcă, înainte ca sufletul ei să se precipite în prăpăstiile cele mai întunecoase ale nepătrunsului. Să transforme total reactantul X în exces care în cursul reacției de nervozitate tinde să-i epuizeze resursele. Să se adapteze la noi stimuli antigenici, și prin anticorpii produși să se apere de propriile ei decizii și gânduri negative. Să nu facă cumva ceva necugetat.

Pășește înainte, Laura ! Pășește fără nicio ezitare pe calea bucuriei și a fericirii depline ! Victoria gândirii ei asupra destinului are ca reper contestarea oricărui regret pentru faptele ce urmau să vină, lipsa oricăror scuze, oricăror scrupule. Dar totodată, când domnul Hobbs îi întinde o mână de ajutor ca să-și schimbe cursul destinului, ea acceptă orice risc, fiind conștientă că acționând singură, sau fără să calce pe jarul unei idei pline de certitudine, nimeni nu-i poate garanta o anumită stabilitate necesară performanței de a se autosusține financiar.

Îți poți face din scopul propriei dezvoltări personale garanția unei dispoziții sufletești care să conțină o cugetare spirituală, așteptare și speranță, în concordanță cu relația dintre consecințe și pedeapsă?

Schimbarea omului depinde în mare măsură de leadershipul pe care îl exercită intervenientul. Prin retușuri și adaosuri de elemente străine el poate modifica sensibil caracteristicile aliajelor din care e format omul, cu o scădere mică a rezistenței lui. Așa cum mărturisea oratorul profesionist John Fuhrman, “ un leadership de succes vine din disponibilitatea de a face la început ceva incomplet sau incorect, a suporta consecințele, apoi a ajusta și a relua – până când faci totul bine.”

Așadar, intervenientul trebuie să vadă omul nu ca pe o ființă de sine stătătoare, capricioasă și dominatoare, nici ca pe un obiect de inventar dat spre folosință la prețul de achiziție, ci mai degrabă ca pe o ființă formată dintr-un conglomerat de calități care trebuie scoase la iveală.

El poate să-și lămurească propriile îndoieli în privința capacităților sale de producere a schimbării, își poate demonstra vulnerabilitatea speranțelor cu privire la rolul formativ al leadershipului practicat, în condițiile în care se dovedește totuși că, în realitate, oamenii nu resping incursiunea lui în viața lor.

Laura Quinn a avut nevoie de domnul Hobbs pentru a-și construi o altă viață, un alt viitor. Dispoziția ei sufletească conținea o cugetare spirituală, așteptare și speranță, în concordanță cu relația dintre consecințe și pedeapsă: "Efortul omului de a măsura tăria caracterului său constă în depășirea acelui moment în care regretul își lasă o amprentă grea asupra vieții sale."

Adevărata încercare a voinței omului de a se schimba este viața pe care o trăiește între îndoială și regret, cu rațiunea că singurul absolut al evoluției sale îl constituie motivul unei fapte din care are doar de profitat.

Marca artizanală a intervenientului are pretenții de premium, fiindcă intră mai greu în faliment. Reprezintă emblema celui mai iscusit lider, fiind o valoare ce nu poate fi "copiată" sau "furată" de către competitori, o caracteristică suplimentară care îl ajută să înțeleagă particularitățile cele mai semnificative ale omului și legile de desfășurare a evoluției lui.

Ca să interveni în desfășurarea evoluției oamenilor, încearcă să anticipezi reacțiile dependente de sensibilitatea lor. Străduiește-te să transformi total reactantul X în exces care în cursul reacției negative tinde să epuizeze resursele acestora. Îndrăznește să acționezi asupra oamenilor cu o altă forță de reacție de aceeași mărime și direcție, dar de sens contrar, încât să ridici un măreț edificiu psihic și emoțional, incomparabil cu nicio altă construcție din structura lor existențială.

* Notă: “ Flawless (2007)"