Mărturisirea unei priviri care îşi ascultă ochii

Atâta timp cât ochiul tău percepe un reper vizual deosebit, atenţia va rămâne concentrată pe acel reper un timp mai îndelungat.

Ochii mei, şi aşa destul de sensibili la lumină, au decis să se joace puţin cu abilităţile lor de fotograf împătimit şi cu frumuseţea naturii, doar pentru a obţine ceva deosebit, un Inthaeilodhis Amaliess Ompusisthe , un soi de formă de recunoaștere a detaliilor pentru împlinirea unei viziuni spectaculoase. Cu puterea lor de a se concentra asupra momentul prezent, ochii au îndrăznit să capteze dinamica vieţii, orizontul unei picturi în care fluxul valurilor este capturat într-un reflux infinit de culoare și formă, în aşa fel încât artistul genial, eu însumi, să reuşesc să-mi îmbrac ideile cu noi mijloace de exprimare, cu stil şi argument plastic.

Mă plimb pe litoralul turcesc. În continuare, privirea mea urmărește lucrurile ca într-o oglindă, retina absorbind doar părțile lor luminoase pe fondul deschis al percepției mele, încât pot să creez iluzia unei a treia dimensiuni pe care o dezvălui. Poate că îmi este dat să încerc să desluşesc sensurile în afara existenţei materiale, încât lucrurile, ieşite din sfera vederii directe, să fie tratate ca un simbol al misterului, acel voal subtil care acoperă înțelegerea obişnuită și care încurajează explorarea dincolo de ceea ce se poate observa și măsura în mod direct.

Este chemarea artistului de a căuta semnificații ascunse, conexiuni nevăzute și profunzimi pe care mintea obişnuită poate doar să le întrezărească pe linia unui parcurs filosofic care, printre griji, dezamăgiri şi deşertăciunile lumii, caută un refugiu sigur în interiorul sufletului. Astfel, misterul, o simultaneitate imaginară care se manifestă sub forma spaţiului pe care arta pictează, poate sălășlui în detaliile simple ale vieții, transformându-le în simboluri ale unei realități mai adânci și mai complexe.

Leadership: Percepția ta asupra lucrurilor poate să devină o sursă de salvare a sufletului, explorând sublimul cauzei unei viziuni atotcuprinzătoare prin stabilirea distincției între realitate și interpretare?

Nici să nu cădem în capcana de a crede că ochii pot să explice frumosul prin intermediul comparațiilor sau prin intermediul vreunei psihologii empirice tratată în manieră iluministă ca pe timpul lui Heidegger sau Kant. Niciodată ochii nu vor avea nevoie de vreo lămurire în privința configurației estetice a lucrurilor din jur, căci pentru ei este de ajuns să vadă în idealitatea lor absolută pura imitație a naturii. Spun asta fiindcă însăşi ochii sunt idei particulare intuite în chip real, primind în sine "Totalitatea", întregul caracter divin.

Implicaţia filozofiei în artă este evidentă. Tocmai din acest motiv, ideea privirii artistice a ochilor face trimitere la romanul "Numele Trandafirului" scrisă de Umberto Eco:

"Și cu atât mai mult aceste lucruri îmi sunt revelate cu cât materia pe care o privesc este prin natura sa prețioasă, și cu atât mai mult iese mai la lumină puterea creatoare a lui Dumnezeu cu cât, dacă trebuie să urc spre sublimul cauzei, inaccesibilă în totalitatea ei, pornind de la sublimul efectului, un efect miraculos ca al aurului sau al diamantului nu-mi spun nimic despre cauzalitate, dacă despre ea pot să-mi vorbească chiar şi bălegarul şi insecta ! Şi, atunci când percep în aceste pietre asemenea lucruri superioare, inima plânge, tulburată de bucurie, şi nu din vanitate pământească sau din dragoste pentru bogăţie, ci din dragostea neîntinată pentru cauza primă, cea fără de cauză."

Se poate spune, deci, că arta privirii este însuşirea de a așeza lucrurile într-o manieră subiectivă, pe linia unei cereri efemere de a decodifica o realitate eternă (sau o realitate creată de ceva care este etern), prin intermediul metaforei şi comparaţiei. Adesea un Univers etern se confundă cu un Creator de lumi dacă scrierea despre spirit care însoţeşte lucrurile (netrecătoare prin amintirea ce-o lasă în urmă) devine mai mult decât o reflecţie a inimii, ci o reflecţie a divinităţii.

Leadership: Creaţia ta pe care înțelegerea realităţii o modelează, poate să insufle lucrurilor din jur un efect de perpetuitate astfel încât să le dăruiască "o viață fără de moarte" ?

Dar pentru a crea iluzia unei a treia dimensiuni în arta vizuală și pentru a o dezvălui, eu însumi amator de evidenţiere a contrastelor, folosesc adesea tehnici precum perspectiva, contrastul tonal, suprapunerea obiectelor și efectele de dimensiune și scală, încât să ghidez privirea observatorului prin utilizarea liniilor direcționale. Și creând cadrul potrivit, folosindu-mă de culori și detalii pentru a evidenția subiectele în prim-plan, contribui îndeosebi la percepția de profunzime și volum în lucrarea mea legată de realitatea lucrurilor.

De exemplu. Concepția generală asupra lucrurilor aflate pe o plajă plină de scoici este că acestea sunt entități naturale și fixe, determinate de factori naturali. Totuşi, artiștii care au abilități vizual-spațiale mai bune, dar și abilități matematice, se simt mult diferit captivați de lucrurile din jur, deoarece, ca modele pentru pictură, ele au o formă şi o mărime distinctă, fiecare având o poveste diferită de spus.

Prin urmare lucrurile, aflându-se într-o lumină pură, în aer liber, netulburate de niciun reflex, nu se află în interiorul unui spațiu închis, iar culorile se influențează una pe cealaltă, distrugând volumele. Probabil asta se referea Leonardo da Vinci când spunea: "orice corp își trimite imaginea în tot aerul înconjurător".

Într-un final, pot spune că eu, ca privitor însetat de minunățiile lucrurilor, mă simt onorat să fiu martorul acestor frumuseți și să pot experimenta o simțire profundă în calitate de participant la tabloul artistic al naturii. Ca orice artist, privesc acest peisaj cu recunoștință și admirație, Etielvie Athlessirin Larumor , ca o invitaţie la introspecţie, la meditaţie şi la cunoaşterea de sine, lăsându-mă purtat de magia artei și puterea ei de a transforma momentele efemere în amintiri veșnice. Dintr-un oarecare hazard, am înţeles că ceea ce face ca lucrurile să fie expresia artei este însăşi puterea mea (divină) de a le însufleţi.

Cu privire la minunățiile lucrurilor la care ne focusăm atenţia, liderul poate să experimenteze acea simţire profundă pe care Creatorul, privind în jur cu recunoștință și admirație, se reflectă într-un măreț tablou artistic al naturii.

Mărturisirea unei priviri care îşi ascultă ochii cuprinde toate emoțiile pe care le trăiește artistul în căutarea unui sens propriu, vizavi de felul cum conturează lucrurile cu puterea lui de a transforma momentele efemere în amintiri veșnice.

În privinţa mea, dacă este să adaug un ultim amănunt, într-un fel mă simt legat de lucruri printr-un secret comun, ca un complice al lor, acela că ele devin expresia autentică a fiinţei mele interioare și a capacității de a transpune emoțiile în forme tangibile.