Miezul leadershipului

Ceea ce gândeşti şi crezi despre tine este ceea ce separǎ cunoaşterea în raport cu informaţia.

Celebrul alchimist Van Helmont vorbea la un moment dat despre o piatră pe care a văzut-o și pe care a avut-o, care vindeca toate bolile, inclusiv plaga. Iată ce spunea el despre aceasta, atunci când a trebuit să salveze vieţile unor oameni importanţi. Mai ales că aceeaşi piatră a ajuns în mâinile unui om priceput, pe nume Butler, şi ea a salvat mulţi oameni de la moarte.

A fost cândva un anume irlandez, al cărui nume era Butler, care a trăit în timpul lui James, rege al Angliei. Butler era prizonier în închisoarea de la Castelul Vilvord, și acolo i s-a făcut milă de un anume Baillius, călugăr franciscan și cunoscut predicator pe acele meleaguri, care era și el închis acolo. Acesta din urmă avea o infecție foarte puternică pe unul dintre brațe.

Într-o după-amiază, când călugărul nu mai putea de durere și disperare, Butler a atins o mică piatră, uşoară şi moale, cu o duritate foarte mică, de o lingură de lapte de migdale. A trimis apoi pe cineva să ducă leacul la călugăr, dând instrucțiuni precise ca licoarea să fie luată în cel mult o oră. După trecerea acelui timp, spre marea surprindere a bolnavului, infecția lui s-a vindecat. în dimineața următoare, după ce am auzit această întâmplare, am plecat spre Vilvord, pentru a fi martor la faptele mărețe ale lui Butler, cu care am legat o strânsă prietenie. La scurt timp după aceea, am văzut o biată bătrână care, de la șaisprezece ani, a muncit cu o durere de cap insuportabilă. Ea a fost vindecată în prezența mea.

Butler a înmuiat aceeași mică piatră într-o lingură de ulei de măsline, după care a curățat-o cu propria sa limbă. A turnat apoi mica lingură de ulei într-o sticluță de ulei. I-a spus apoi femeii să se dea pe cap numai cu o picătură din acel ulei. în acest fel, ea a fost pe loc vindecată. Martor fiind la această întâmplare, am rămas înmărmurit, iar el, zâmbind, mi-a zis:

- Scumpul meu prieten, dacă nu vii în această parte, unde vei putea vindeca printr-un singur leac toate bolile, vei rămâne mereu în începuturile tale tinere, oricât de bătrân ai deveni. *

Leadership: Ai capacitatea să deschizi orizonturile unui progres nelimitat în cunoaştere din perspectiva metafizicii, încât să rămâi mereu în începuturile tale tinere, oricât de bătrân ai deveni?

Sunt două feluri de oameni cunoscători. Cei care au înţeles dedesubturile Marii Cunoaşteri, reuşind să exprime esenţa ei într-un limbaj pur metafizic, adică perceput numai de cei iniţiaţi în domeniu (un număr restrâns de indivizi). Şi cei care au înţeles cum să pună în valoare esenţa Marii Cunoaşteri prin formulări simple care emană un fel de căldură sufletească, cu iz de inspiraţie, ca atunci când asculţi continuu o melodie ritmată, veselă sau senzuală, fără să-i memorezi versurile. Te atinge la suflet opera lor.

Or cunoscătorul veritabil este cel care îmbină elegant, simplu, cu suflet, amanandouă modalităţile de abordare a Marii Cunoaşterii - făcând-o nu doar accesibilă, ci cu adevărat nobilă. Şi mai sunt "deştepţii", aceia care au înţeles totul, dar care toată viaţa lor n-au creat nimic în numele Ştiinţei (aşteptând să facă alţii în locul lor totul). Aceştia sunt oamenii cei mai nefolositori lumii şi progresului. Şi mai întâlneşti câte un bătrân care toată viaţa lui n-a priceput ce-i aia Creaţia, dar care se identifică cu înţelepciunea. Este chiar hilar, nu-i aşa ?

În mod obişnuit, orizonturile unui progres în cunoaştere, legat de metafizică, presupune să vezi realitatea dincolo de lumea pe care o crezi singura din lume. Luăm seama că există şi o lume a pietrelor, apărută din dorinţa redescoperirii naturii, de a cunoaşte îndeaproape nişte efecte şi cauze rar observate de cineva. Cine găseşte leacul unei boli cu ajutorul unei pietre rare, este un om ce caută în continuu, prin fiecare acţiune pe care o întreprinde, miracolul unei lucrări dumnezeiești în mijlocul său.

A rămâne mereu în începuturile tale tinere, oricât de bătrân ai deveni, înseamnă să iei ca model al valorii spirituale aspectul dinamic al unei evoluţii continue. Înseamnă să obţii rezultatele dorite reinventându-te ca model al propriei posibilităţi infinite de reconstrucţie a realităţii şi de manifestare a gândului în materie.

Dacă ne referim la cunoaştere, printr-o identificare cu lumea lucrurilor, atunci piatra sugerează (conform unui internaut) forţă şi siguranţă, eleganţă şi rafinament clasic, rustic sau modern. Pe lângă aspectul unic, piatra naturală (mai ales cea decorativă) este un material de durată şi extrem de rezistent în faţa multor factori externi, inclusiv a schimbărilor de temperatură.

Deci, cunoaşterea este un veritabil pilon de stabilitate în ceea ce priveşte facultatea omului de a înțelege sensul și legătura fenomenelor, încât să ştie să utilizeze orice element al naturii, orice lege a naturii pentru a-şi întări facultatea de a trăi experienţa unor situaţii-limită şi de a le da o anumită semnificaţie.

Cunoaşterea este de dorit numai dacă prelungeşte tinereţea, nu bătrâneţea, asigurând facultatea omului de a analiza elementele naturii şi de a transforma realitatea. Flexibilizând gândirea, cunoaşterea creează o predispoziţie pentru un anumit domeniu de activitate. În această privinţă, a fi un martor la faptele de măreţie ale altcuiva înseamnă să fii un observator care îşi măsoară cunoaşterea din perspectiva raportului dintre tinereţe şi bătrâneţe, în orizontul unei obiectivităţi reci, care nu-i aparţine decât lui.

Dacă luăm în considerare naivitatea naturii umane care îşi închipuie că poate să îşi depăşească limitele, atingând imposibilul, ne acordăm la acele fapte de glorie, la acele acte de creaţie, la acele descoperiri colosale ce au influenţat evoluţia omeniri, nu total, ci parţial, dar cu siguranţă în mod hotărâtor. Evoluţia atinge cu siguranţă rezultatele în "mântuirea" omenirii, cu acele fapte de mare importanţă practică, influenţate de gloria unei generaţii de oameni care aveau să-şi depăşească epoca printr-o libertate asumată şi prin deschiderea către nou, studiind şi penetrând profunzimile misterioase ale naturii şi ale regenerării ei.

Ceea ce separă cunoaşterea în raport cu informaţia este o ordine mai bună a adevărurilor care depășesc limitele rațiunii omenești, pe care le putem cunoaște doar grație revelației lui Dumnezeu.

Leadershipul înseamnă să lărgești orizonturile unei persoane în veșnicia sa, încât ceea ce leagă natura înconjurătoare de transcendenţa unei noi naşteri, adică dorinţa de a evada dintr-un timp cotidian mecanizat, să fie în concordanţă cu certitudinea de a face să triumfe lumea spirituală, atemporală, în faţa lumii materiale.

Miezul leadershipului în acord cu tabloul general al lumii, a locului şi rolului omului în această lume, îl constituie modalitatea în care cunoaşterea poate fi aplicată pentru a schimba starea lucrurilor, sau pentru a influenţa demersul evenimentelor pe scena mondială.

Un lider este un adânc cunoscător al tainelor mistice referitoare la constrângerea la care este supusă starea de fapt, revelatoare, a ființei care poate deveni obiect al cunoaşterii.

* Notă: Barrett, Francis - Magul , Editura Esoteris, 2008.