Promovează o artă ieşită din tipare, creând o stare de dependenţă faţă de ce este definit ca fiind dominant în propria ta realitate expusă prin analogii și comparaţii.
Giordano Bruno şi ciuma cedează locul, în planurile creatoare ale lui Eisenstein, unui alt erou. Un erou aproape matematic calculabil. Întocmai cum, prin observaţii asupra orbitelor diferitelor corpuri cereşti, planeta Uranus a fost calculată a priori, mult înainte de a fi văzută prin lentila unui telescop.
Ce subiect a adus sunetul când a pătruns în film? Biografiile muzicienilor. Şi ce subiecte au fost aduse prin sosirea culorii? Biografiile pictorilor. Dar culoare şi sunet împreună? Ambele au fost epuizate, deci trebuie să căutăm un al treilea subiect. Ce-ar fi să fie biografia unui poet? Aşa s-a născut ideea unui film despre Puşkin. Şi de aici s-a născut ideea "Ivan cel Groaznic".
Dar ideea negrului rămâne. Încă de la discutarea filmului despre ciumă, ea se suprapune instantaneu cu acea impresie iniţială, devenită obsesivă. "Implacabilitatea oarbă" va deveni culoarea neagră - moartea neagră - ciuma care devorează tot ce e viu şi colorat. Îşi aminteşte şi de impresia puternică pe care discuţia cu Andrei Belii i-o lăsase în 1933: analiza evoluţiei frecvenţei valorilor cromatice în opera lui Gogol urmarea pas cu pas apropierea tragică a nebuniei mistice şi întunericului în sufletul scriitorului. Atât acolo, cât şi în "Ciuma", negrul devorează tot ce e colorat. *
Leadership: Poți să abordezi un subiect care se constituie dintr-o multitudine de aspecte asamblate într-un întreg menit să rezolve psihologia unei problematici a dublului şi a diferenţei?
Ceea ce ne dă posibilitatea unei analize mai temeinice asupra modului de a trata un anumit subiect, în limitele câmpului de observație a unor personaje controversate, delimitând o anumită zonă de acțiune sau de manifestare a lor la care facem referire, este tocmai atracția între ceea ce vrem să creăm și impresia iniţială, devenită obsesivă, a evadării obligatorii din conceptele tradiționaliste - considerate de neîncălcat.
Mai simplu spus, impresia iniţiată este o formă de concentrare a mai multor informaţii şi interpretări în baza dorinţei de a schimba ceva la realitatea pe care o iei în stăpânire prin intermediul creaţiei artistice. Însăşi puterea creaţiei, devenită o însuşire de primă importanţă la un regizor, o virtute de mare preţ a intelectului practic, trebuie să se sprijine pe această impresie, încât interpretările pe care regizorul le conferă realităţii să poată fi tematizate într-o operă marcată de har, eleganţă, spirit şi inovaţie vizuală.
Ideea negrului şi ideea albului, sau asemănarea culorii negre cu moartea, sunt măsura consecinţelor abaterii de la valoarea "True" a condiţiei de fond a noutăţii pe care o aduce cercetarea calitativă a subiectului și a contextului de viață al unor personaje. Ele pot dezorganiza răspunsul la ceea ce caută lumea, telespectatorii, constituind o formă particulară a interpretării unei situații ce declanșează o reacție emoțională caracterizată prin acceptarea unei perspective diferite de concepere a unei poveşti.
Psihologia unei problematici a dublului şi a diferenţei se regăseşte în spaţiul de creaţie al unui artist care încearcă să contureze portretul unui erou real sau imaginar prin prisma conştiinţei unei fiinţe supreme, providenţiatoare, care raţionalizează pe baza unei logici bivalente de tipul: bine-rău.
Ce subiect a adus sunetul când a pătruns în film? Este întrebarea de primă importanță când se încearcă o transpunere a ideilor în noi metode de producţie a unui conţinut orientat către o comunicare plină de semnificaţie, bazată pe surprinderea „viului” în ipostaze mai colorate. Sau absenţa umanului, redat într-un tablou mai puțin colorat, dar grăitor.
Dar toate aceste analogii între culori, abilitatea de a le reprezenta prin lumea sunetului, în convenţii proprii ale limbajului ştiinţific și regizoral care permite dezvoltarea cu precizie a ideilor, creează o stare de dependenţă faţă de ce este definit ca fiind dominant în propria ta realitate. În structura și proporțiile unei viziuni care decupează în planul lumii o perspectivă singulară.
Leadershipul, constituind o formă particulară de producere și reprezentare a cunoaşterii, nu se poate distanța de această dominanţă stilistică, fiindcă ea atinge o multitudine de aspecte asamblate într-un întreg menit să rezolve psihologia unei problematici a dublului şi a diferenţei dintre totalităţi comparate în momente diferite de evoluție.
O totalitate a psihicului individual, o totalitate a lumii și o totalitate a influenţelor naturale şi sociale, fizice şi spirituale, directe şi indirecte, organizate şi neorganizate. Obţinute și metamorfozate prin analogii vizuale.
Marea putere a artei regizorale se determină după un singur criteriu: ceea ce este dominant în propria ta realitate va fi dominant în pasaje concise din relatarea Creaţiei pe care le poţi folosi pentru a trage nişte concluzii referitoare la istoria umanităţii.
Negrul devorează tot ce e colorat este efectul unei impresii venite din afara propriilor gânduri, dar devenită obsesivă pentru ochiul care vânează o nouă certitudine prin prisma aprecierii artistice. O certitudine a anormalităţii, a drumului care nu permite oricui să pătrundă în locul unde se naște... ideea.
* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.