ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Nepătrunsul dintr-un timp fără orbite

On Martie 16, 2014, in Leadership Expert, by Neculai Fantanaru

Evaluează-ţi potenţialul de lider din perspectiva efectelor secundare ale ştiinţei pe care o deţii, astfel încât să treci dincolo de graniţele propriei tale fiinţe.

Spre uimirea mea, un fapt se încăpăţâna să rămână inexplicabil şi nu reuşeam să-i dau de capăt cu niciun chip. O întrebare simplă nu-şi afla răspunsul, creând intens o senzaţie de absurditate, o interdependenţă complementară între raţiune şi instinct, între realitate şi imaginaţie. După tot ce-am încercat să construiesc o viaţă întreagă, după tot ce-am încercat să explic prin propria-mi reţetă ştiinţifică, întrebarea încă mai persista. Cu un impact negativ continuu.

Totul se închidea în mine, simţitor, în neliniştea pe care înflăcărarea şi nebunia, strânse laolaltă într-un singur ceas de repaus, erau fecundate de născocirile arbitrare ale minţii surescitate ce şi-a pierdut contactul cu realitatea sufletului ataşată cumva de lumea apăsătoare a acumulărilor ştiinţifice din care simţea că trebuie să fugă.

Mă simţeam inferior în faţa unui presupus rival, în faţa unui fapt straniu, neaşteptat, cumpănind toate Nu-urile care despicau orice presupus răspuns, căci raţiunea şi logica dispăruseră cu totul din preajma mea. De parcă ar fi trebuit să sondez adâncimea unui ocean cu ajutorul unei frânghii la capătul căreia era prins un bolovan de granit. Nu dădeam de fund, nu izbuteam decât cu mare dificultate să trag înapoi greutatea, fără să pricep nimic din ce ar fi trebuit să pricep.

Şi întrebarea atât de simplă, atât de firească ca oricare alta, lovea necontenit în creierul meu, creând efectul unui gong care străpunge timpul, producând o frecvenţă de înaltă vibraţie, o rezonanţă deranjantă ce parcă trebuia verificată în mod experimental. Năucită, mintea încetase să-mi dea vreo explicaţie savantă. Căci între unda purtătoare de informaţie şi puterea de deducţie capabilă să folosească informaţia respectivă se producea o anumită presiune de saturaţie.

Leadership: Poţi să-ţi construieşti o imagine convingătoare asupra raportului dintre fidelitatea faţă de experienţa vieţii şi vibraţia înaltă a conştiinţei care te ţine în suspans, aşa cum se poate exprima într-un context de tipul "I'm lost in my own world" ?

Tu cum îţi măsori experienţele de zi cu zi? Este timpul să îndrepţi reflectoarele asupra “rivalului” tău destoinic, asupra sensurilor pe care le atribui muncii tale? Îţi creează ele intens o senzaţie de absurditate care te bântuie neîntrerupt, avertizându-te în privinţa unor acumulări excesive de idei ce se pot transformat în frustrări?

Scriitorii care prin experienţele lor au ajuns să dea un sens vieţii, pot să discearnă dincolo de realitatea invizibilă celorlalţi, una pe care o găzduiesc în gândurile lor, ocupându-se în egală măsură de lucrurile pe care le iubesc şi cele de care se tem.

Iar această realitate, înţeleasă şi fructificată prin intermediul cunoştinţelor, pe parcursul unei perioade de timp nedeterminate, în sensul satisfacerii unor nevoi de autorealizare, poate fi percepută doar într-un anume fel. Şi poate răspunde multor întrebări a căror înveliş fin se disipează încet în prelungile revelaţii care îi ajută să se cunoască mai bine.

Unul dintre atributele acestui gen de experienţă de viaţă, când eşti pus în faţa unui fapt straniu, neaşteptat, atunci raţiunea şi logica par să dispară cu totul din preajma ta, îl reprezintă sentimentul că propria ta conştiinţă s-a extins dincolo de graniţele Eului. Acesta este momentul când se instalează neliniştea ce te opreşte din a-ţi atinge potenţialul, scăzând randamentul şi productivitatea muncii tale. Momentul când ai atins stadiul de stagnare, periculos în dezvoltarea leadershipului, şi începi să depui eforturi inutile, pentru că nu mai vezi progresele cu care te-ai obişnuit la început.

Leadership: Trebuie să ai priceperea realităţii căutate în logica unui orizont de interogativitate pentru a construi un model de revelare a sinelui în măsură să pună în evidenţă mecanismele măsurării trăirilor care te frământă?

Un orizont de interogativitate vizează dorinţa de a repera continuu ceea ce crezi greşit despre tine. Este modalitatea de a demonstra că eşti motivat şi interesat să schimbi factorii de experienţă ai vieţii cu o anumită doză de necunoscut care duce întotdeauna la o atitudine de nouă de uimire în faţa unei lumi pe care am uitat că o purtăm în noi: tărâmul fanteziei.

Bine remarca scriitorul român Lucian Blaga: "Simţul realităţii ni s-a dat pentru a ne orienta, dar şi pentru a face posibilă mirarea noastră în faţa neverosimilului realităţii."

Este necesar să-ţi concentrezi eforturile cognitive spre noi identităţi de exprimare de sine? Este necesar să te îndrepţi cu paşi vertiginoşi spre o armonizare cu tine însuţi?

Întrebarea care se cere rezolvată provine dintr-o experienţă derivată din interacţiunea cu noile cuceriri ale ştiinţei conducerii. Şi ea reprezintă semnul unei degringolade de neînţeles, care îţi poate întoarce pe dos toată perspectiva bine pusă la punct în domeniul în care crezi că le ştii pe toate.

Ce minciună există într-un adevăr?

Această întrebare lansează ideea reformulării tuturor concepţiilor despre practicarea ştiinţei la nivel înalt care pretinde o cercetare sistematizată şi complexă, în sensul determinării nivelului de eficienţă a abilitaţilor tale, având ca scop final dezvăluirea legăturii dintre autoobservare şi autoevaluare. Această legătură poate crea armonie sau, din contră, dizarmonie cu propria fiinţă.

Măsura trăirilor care te frământă este dată de factorul de separare între ceea ce te conține în exces (o stare de incertitudine asupra propriei individualităţi) și ceea ce te respinge din spaţiul unei realităţi pe care nu reuşeşti s-o stăpâneşti.

Eşti condus de o gândire mult prea alambicată ca să poată să se descurce prin meandrele de nivel superior ale înţelegerii existenţei?

Nepătrunsul dintr-un timp fără orbite exprimă acea posibilă stagnare din evoluţia ascendentă a unui lider, cauzată de ineficienţa acţiunilor generate de mintea neadaptată la întrebările cheie pe care ştiinţa le pune în mâinile sale, limitându-l la zonele pe care nu le înţelege.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us