Nu îţi dezamăgi publicul

Stabileşte-ţi poziţia finală faţă de atitudinea ta, fără să te pierzi într-o realitate care nu-ţi validează responsabilitatea.

Şi-a continuat campania în ciuda ameninţărilor dure.

Un politician renumit a primit mai multe ameninţări cu moartea, prin telefon dar şi prin email, din partea unor persoane necunoscute din lumea interlopă care sperau să-l determine să nu mai continue campania împotriva traficanţilor de droguri care zilnic introduceau în ţară cantităţi însemnate de Ecstasy, cocaină şi hașiș. Nimeni nu credea că renumitul politician va mai avea curajul să apară în public. Dar el a făcut-o, a ieşit în public nu o dată, ci de mai multe ori, şi a ţinut discursuri, toate transmiţând acelaşi mesaj clar, profund şi puternic:

“ Nu mă voi lăsa intimidat de nicio ameninţare. Mi-am luat angajamentul să stârpesc reţelele de traficanţi de droguri aşa că voi continua lupta pe care am început-o. ”

Leadership: Te conduci după o hartă momentană a constrângerilor sau după o hartă permanentă a responsabilităţii?

Atunci când te confrunţi cu o situaţie foarte delicată fugi din calea responsabilităţilor renunţând să mai lupţi pentru scopul propus?

Cel ce poartă mereu în inima sa dorinţa de a-şi atinge obiectivele, cel ce are credinţă, forţă psihică şi o ambiţie de fier, se va afla întotdeauna mai presus decât ceilalţi oameni. Nu prin funcţia deţinută, ci prin angajamentul său total faţă de propriul sistem de valori şi convingeri.

Neplinătatea sau neajunsurile unui om care se îşi pune la încercare demnitatea şi curajul, ies la iveală nu la el, ci la cei care îl judecă, pentru că aceştia se menţin într-o consecventă şi severă fidelitate faţă de sensul asumării unei presupuse incompatibilităţi între ceea ce presupune să fii o fiinţă conştientă de sine, evoluată, şi ceea ce presupune să nu fugi de ea, să nu o interpretezi după cum se potriveşte scenariului din mintea ta.

În timp ce natura genială a celui care se comportă cu chibzuinţă, afişându-şi superioritatea, prin intermediul structurii sufleteşti, depăşeşte limitele formale ale unei libertăţi de acţiune în toate direcţiile, cum ar fi exprimarea propriei identităţi şi curajul de a dărâma graniţele impuse de "vocile exterioare", chiar dacă acestea au fost trasate de propria condiţie: singur împotriva celorlalţi.

Această trecere dincolo de limitele unilateralităţii constituie tocmai strălucitoarea măreţie a omului de cel mai înalt rang.

Aşa cum harta reprezintă o imagine momentană a realităţii, tot astfel responsabilitatea reprezintă harta leadershipului tău care afişează zona de excelenţă pe care ai luat-o în proprietate. Numai pe această hartă se poate vedea cu adevărat cine eşti şi cât de bine te cunoşti.

Responsabilitatea începe prin luarea unui angajament de tipul "nu mă voi apleca în faţa celor care mă judecă" , sau "Nu mă voi lăsa intimidat de nicio ameninţare". Se continuă cu adoptarea unui comportament pornit dintr-o raţiune bazată pe valori şi principii, care obligă oamenii, de voie sau de nevoie, să se mişte într-o anumită direcţie. Şi se amplifică, sub influenţa evenimentelor curente, cu ecourile unei victorii care te poate face faimos, dacă, bineînţeles, dintr-un motiv oarecare, eşti pornit pentru treaba asta.

Drumul spre reuşită într-o funcţie de conducere este lung şi greu. Ca să clădeşti încrederea în leadershipul tău, ca să-i câştigi pe oameni de partea ta, atunci responsabilitatea ta trebuie să fie permanentă. Dacă harta pe care o ai la dispoziţie este învechită, atunci nu-ţi vei mai recunoaşte paşii pe care i-ai făcut, te vei pierde în acea realitate care nu-ţi susţine valorile şi care nu-ţi validează responsabilitatea – ceea ce îţi va aduce pierderea unei mari cantităţi de influenţă.

Leadership: Ceasul tău deşteptător te trezeşte din starea de "A Fi" cu inima deschisă şi activă?

Responsabilitatea este ca un ceas deșteptător. Aştepţi de la responsabilitate să-ţi facă treaba pentru care se trezești în fiecare dimineață?

Iar atitudinea ta în faţa presiunii celorlalţi este precum ticăitul ceasului: ar trebui să fie clară, dar nu foarte puternică ca să nu trezească suspiciuni, ostilitate sau furie. Motivul neîncetatului lor motiv de enervare, trădat şi de caracterul şi starea de spirit pe care o induci amestecând drepturile cu obligaţiile într-un ghiveci moral, este conştiinţa că toate aceste impulsuri negative care tind să te blocheze sau să te redirecţioneze simbolizează şi tragedia lui: "sunt prea bun pentru ei şi nu mă vor" . Ceea ce reprezintă şi o ameninţare la adresa propriului orgoliu.

Fiecare om îşi orientează gândirea şi acţiunile în funcţie de modul în care se percepe el însuşi prin prisma responsabilităţii sale. Odată ce ţi-ai luat un angajament solemn, important, în faţa oamenilor, fă tot posibilul să-l respecţi. Căci numai dacă te dedici întru totul misiunii tale, indiferent care ar fi riscurile, vei fi chemat să iei hotărâri importante.

O funcţie de conducere presupune riscuri pe care trebuie să ţi le asumi. Dacă nu reuşeşti să îţi îndeplineşti cu succes atribuţiile îi vei dezamăgi pe oamenii care te susţin, care şi-au pus toată nădejdea în tine, şi astfel, în scurt timp îţi vei pierde credibilitatea.

Nimeni nu te va mai respecta, nu te va mai considera demn de încredere şi vei fi chiar discreditat. În consecinţă, dacă nu eşti ferm convins că vei realiza tot ceea ce ţi-ai propus, desigur în limita posibilităţilor, nu te hazarda să întreprinzi nicio acţiune. Este mai bine şi mai prudent să nu îţi iei niciun angajament faţă de oameni, căci ei vor să vadă rezultate, nu justificări şi scuze.

Leadershipul este o consecinţă a atitudinii de a-ţi face loc în lume şi de a-ţi susţine punctul de vedere printr-o relevantă manifestare a responsabilităţii morale faţă de propria ta “apărare”.

Concluzie: Atitudinea ta în faţa constrângerilor şi a presiunilor este cea care contează. Să devii o persoană admirată şi respectată de toată lumea, nu este uşor. Trebuie mai întâi să îţi respecţi angajamentele şi promisiunile în întregime şi să duci la îndeplinire tot ceea ce aţi promis, indiferent de riscurile la care eşti expus.

Stabileşte-ţi poziţia finală faţă de atitudinea ta, fără să te pierzi într-o realitate care nu-ţi validează responsabilitatea.