ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

O călătorie provocatoare în lumea interioară a fiinţei mecanice (Part. I)

On Mai 07, 2013, in Leadership Q2-Sensitive, by Neculai Fantanaru

Identifică configuraţia particulară a omului luat prizonier de propriile gânduri, astfel încât percepţia ta asupra identităţii sale reale să nu se deformeze.

Doi ochi sticlesc de nerăbdare, în timp ce nobilul sentiment al răspunderii faţă de propria fiinţă se dezlănţuie cu forţă uriaşă. În domnul Hobbs totul răsună în gol. Perechea de electroni a legăturii covalente care gravitează în jurul stabilităţii şi statorniciei sale se repartizează între cele două nuclee: a cugetării, care declanşează în el mecanica specifică unei autocunoaşteri depline, şi a simţirii care coexistă, fără a fi atinsă.

Căci, da, domnul Hobbs a pătruns în marea încăpere, atât de bine securizată, în care se aflau diamantele. Se uită mecanic la nestematele din jur. Şi fără să gândească prea mult, urmărind spiritul răzbunării, fără să fie cuprins de fascinaţia căutătorilor de comori, se lasă împins în direcţia chemării sale, a scopului său mult râvnit.

În spatele a tot ceea ce-l motivează, ţinându-l prizonier într-un egoism orb, într-o colivie a decadenţei individuale, a demenţei temporare, se îngrămădesc gândurile răzbunătoare în nerăbdarea lor de a-şi primi răsplata. Numai ele, gândurile, supraîncărcate şi suprastimulate, numai ele stabilesc deosebirea dintre “ce” şi “cum”, dintre staţionare şi mişcare, dintre reîntoarcerea în trecut şi raportarea la prezentul care îşi confiscă propriul trecut.

Acaparat mai puţin de feeria acestor lumini şi sclipiri, cât mai ales de senzaţia de izbândă totală, lui Hobbs nu i-a mai rămas decât să ia, cu mâna duşmănoasă, fiecare diamant în parte. Mâna pe care mecanic o împinge înainte înşfăcă categoric fiecare diamant, de la cel mai mic la cel mai mare, ca şi cum nu i-ar fi aparţinut lui, ci acelei constante de a fi, tăinuite, acelei forţe impunătoare şi încrezătoare care se ridică împotriva conştiinţei sale curate.

Leadership: Te laşi împins în direcţia unei chemări care ţâşneşte din adâncimea unei existenţe subordonate raţiunii sau simţirii, prin faptul că nu poţi să-ţi stăpâneşti reacţiile şi răspunsurile la încercările vieţii?

Tot ceea ce te motivează, te ţine prizonier într-un egoism orb, într-o colivie a decadenţei individuale? Te poţi impune în faţa acelei forţe mistificatoare care se ridică împotriva conştiinţei tale curate?

Semnificaţia leadershipului depăşeşte zona strictă a profesiei, repoziţionându-se în zona strictă a tiparului de "uzură" individului, în sfera identităţii sale reale. Ea se impune, în consecinţă, a fi interpretată prin analiza laturii invizibile a personalităţii care se manifestă printr-un comportament neprevăzut.

Importanţa evoluţiei liderului, de la ipostazele variate în care îşi înfăţişează modelul de personalitate, respectiv caracterul, îşi găseşte expresia ei cea mai pregnantă în fiecare detaliu, în anumite comportamente, sau în afecţiuni de ordin psihic sau emoţional.

Când nobilul sentiment al răspunderii, căruia îi încredinţezi toată fiinţa, se dezlănţuie cu o forţă uriaşă, piere instantaneu acea gândire concentrată, necesară formării şi funcţionării personalităţii la standardele înalte. Ai senzaţia că îţi împietreşte mintea, care o ia mai degrabă razna, alunecă pe panta alunecoasă – a făţărniciei, a vieţii duble, a personalităţii multiple, a demenţei – ducând în final, la autodistrugere.

În acest caz leadershipul devine complet imobil şi asfixiat, îşi încetineşte dezvoltarea, nu mai poate genera stimuli pozitivi, nu mai poate da omului o formă bine definită care să-i permită să-şi exercite corect puterea.

Leadership: Cunoaşterea existenţei tale se acumulează pe temerile şi speranţele apărute în faza de formare a gândirii din perioada unei maturităţi constrânsă să schimbe complet peisajul mental pe care l-ai proiectat de-a lungul unei viziuni mult prea idealiste?

Să te afli de partea învinsului înseamnă să te îndrepţi spre o destinaţie în care se întrepătrund necesităţile unei existențe frământate şi credinţa bazată doar pe evaluarea unei singure părţi a ansablului de principii şi valori care deosebesc măreţia omului de rătăcirea dementă a animalului dresat de acea parte a societăţii umane care este înstrăinată de Dumnezeu.

Domnul Hobbs n-a cunoscut suferinţa cea mai amară decât după moartea soţiei sale, fapt ce l-a determinat să caute răzbunare. Până la producerea acestui eveniment nefast, viaţa i s-a aşezat înainte ca o poveste liniştită de iubire. A fost un şoc total. Omul care experimentează la nivel psihic şi emoţional valurile de energie negativă, acele mişcări periodice sau neperiodice extremiste ce declanşează o adevărată criză în propria lui viaţă, îşi despoaie ştiinţa, filozofia, de strălucitorul vestmânt al gândirii bine direcţionate, al conştiinţei curate şi al simţirii blânde, mature.

Nu degeaba spunea Balzac: “Mulţi oameni au luat drept energie încrederea pe care ţi-o dau iluziile.” În special iluzia că poţi face orice doreşti, fără să fii nevoie să te sincronizezi cu ceilalţi oameni din jur, influenţându-le excesiv dezaprobarea faţă de felul tău de a fi. Iluzia că poţi să te ridici mecanic deasupra a tot ce te leagă de Omul din tine, cu o iscusinţă nemaipomenită, chiar cu preţul prăbuşirii în gol.

Leadership: Cele mai înalte ţeluri ale ştiinţei tale pot să capete un relief puternic în ecuaţia unei profunde transformări a vieţii care aduce cu ea o negare a menirii de a fi?

Leadership înseamnă să-i influenţezi pe ceilalţi oameni prin puterea exemplului. Dar ce exemplu poate da un lider care, înrobit de pornirile cauzate de un exces de adrenalină, acaparat de senzaţia de izbândă totală, înşfăcă lacom orice pare de valoare indiferent de consecinţe?

Domnul Hobbs şi-a folosit toate capacităţile, mult peste măsura aşteptărilor sale şi ale tuturor celor din jurul său, pentru a jefui o bancă într-un mod cât se poate de ingenios. El nu şi-a negat menirea pe care dintr-o dată a ştiut că trebuie să o împlinească, nu a simţit nicio remuşcare. Dar nici n-a mai fost acelaşi om ca înainte, a devenit o forţă de reacţie împotriva fenomenului numit "corupţie sau injustiţie". Abia într-un moment crud al vieţii îşi scoate omul la iveală genialitatea şi caracterul.

Ţelul suprem al ştiinţei sale nu a fost să jefuiască o bancă, ci să-şi dovedească lui însuşi că este indispensabil prăbuşirii unui sistem riguros care coordonează vieţile oamenilor.

Împodobindu-şi personalitatea cu strălucitoarele culori ale ignoranţei şi dorinţei sale nestăpânite, inconştient el se transformă în ceva ce nu trebuie să fie. Într-o necunoscută obţinută dintr-o mulţime de combinaţii posibile, din care niciuna potrivită, pe care inima şi emoţiile le acceptă doar temporar, ca pe un test. Cât timp va rezista el acestei schimbări pe care oamenii, bineînţeles, o vor sesiza cu uşurinţă şi o vor dezaproba?

Dar mai important decât atât este reacţia lui ulterioară. Va avea liderul curajul să-şi suporte starea de delir?

Atunci când ecoul integrităţii nu-i va mai răspunde, atunci când va răsuna vocea de trâmbiţaş a Eului său, a infractorului profund, care îşi va da seama cât de fatală e situaţia în care singur s-a pus, în marea unitate a realităţii, cele mai înalte ţeluri ale ştiinţei sale vor mai putea să capete un relief puternic? Vor mai putea să capete o culoare atât de vibrantă, încât toţi oamenii să poată să-l înţeleagă, şi să se nutrească ei înşişi cu acea hrană corespunzătoare desăvârşirii?

Leadershipul are ca fundament atingerea unei maturităţi care să aducă cu sine consistenţă în a practica prudenţa faţă de darurile vieţii şi efortul de cultivare a unui simţ al calmului în faţa unei eventuale răsturnări de situaţie.

O călătorie provocatoare în lumea interioară a fiinţei mecanice desemnează acea minunată ocazie de a plonja în esenţa fiinţei liderului şi de a-i descoperi potenţialul încă prea puţin cunoscut. În acelaşi timp face obiectul suspiciunii şi al fascinaţiei faţă de ceea ce este el cu adevărat atunci când se abate de la norme şi normal, faţă de ceea ce este straniu şi neobişnuit la el.

Dacă vrei să înţelegi mai bine partea umană a leadershipului, identifică configuraţia particulară a omului luat prizonier de propriile gânduri, astfel încât percepţia ta asupra identităţii sale reale să nu se deformeze.



* Notă:Flawless (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate