O enigmă care se rezolvă numai în mister

Pune capăt vechiului tradiţionalism, făcând apel la exprimare prin intermediul improvizaţiei, interpretării şi compoziţiei.

Mi se părea că ceva îmi scapă, ca înţeles al acelei reguli creatoare ce stătea sub semnul puterii magice a cuvântului al cărei imagine lipsea, a cărui esenţă, locuind ca un martor tăcut în inima mea, străbătea firul electrizant al poveştii pe care eram pe cale de a o inventa. Al fanteziei însetate după ceva nou şi straniu. Un singur mister nu-mi dădea pace, tulburându-mi orizonturile imaginaţiei, misterul tuturor misterelor, al legăturii dintre artă şi viaţă, al detaşării de obişnuitul cotidianului care refuză deliberat să-și propună un scop în viaţă: era misterul expresivităţii, particularitatea distinctivă a limbii poetice.

Cuvântul, fără a-l rosti, adulmecându-i doar briza ce-o emana la fiecare străfulgerare de inspiraţie, luând ca potenţial de referinţă însăşi experienţa de creaţie, succedându-se îndârjit unei trăiri complexe, pe axa unui timp vertical, părea să măsoare veşnicia cu slaba putere omenească.

Uneori, interesul pentru argumentul al cărui contraargument afirmam că-l înțeleg, un întreg neutru, „ I don't know something, but I do know something else instead ”, deci un restart al descrierii închipuitului, o reformulare sinceră a expresiei ce admitea ca potenţial de inspiraţie interpretarea unui adevăr inexact, suprima folosirea cuvântului. Şi anula componenta esenţială a artei sale, care era – în cazul meu – scânteia, metafora, mira profunditas . În sfârşit, dacă potenţialul de prelucrare şi de lustruire a cuvântului se lua egal cu zero, atunci ştiinţa mea nu mai putea să prezinte nicio miză, nicio speranţă de avansare.

Leadership: Poţi să realizezi o proiecţie a imaginii relevante despre tine însuţi prin interpretarea pe care o dai cultivării gândurilor despre gândire din care modelezi lumea înconjurătoare?

Marele critic francez, Hippolyte Taine, încerca să răspundă la întrebările care fac din arta căutării sensurilor o altă artă, a creaţiei, sperând să confere scrisului fineţe, generozitate sufletească, o anumită ademenire pentru cei dispuşi la lectură. „ Ce este un cuvânt? Cum poţi, printr-o mâzgăleală neagră înşirată pe hârtie de tipar, să suplineşti, în locul lui, vederea personală a culorilor şi a formelor, interpretarea chipurilor, ghicirea sentimentelor? ”

Negreşit. Cuvântul care îmi definea prin excelenţă creaţia, asemănător comportării unei bile pe roata unei rulete, reprezenta o formidabilă artă cuprinsă în expresia „ what it may be, may just as well not be ”. O floare a norocului dăruindu-se între incognoscibil, cunoaştere şi expunere. O enigmă rezolvabilă numai în mister. Nemiloasa lui forţă provenind din încărcătura de sensuri pe care o punea în evidenţă, ca un element de structură produs din transformări succesive ale materiei originale - el însuşi un mugure plin de sevă, o lume renăscută din propria-i cenuşă şi mereu cu o schimbare în componenţa sa.

Cuvântul este un gând care se tot repetă, asupra căruia te concentrezi tot mai tare, în încercarea de a-l face parte dintr-o lume în care creatorul şi creatul se confundă.

Interpretarea pe care o dădeam cultivării gândurilor despre gândire din care încercam să modelez lumea înconjurătoare putea fi clasificată după diferite criterii care, teoretic și practic, permiteau o mai bună cunoaștere a felului meu specific de a fi în ideea unei reflecţii îndelungate despre sensul vieţii utilizat ca o scară a ascensiunii greoaie în lumea literaturii.

Leadership: Reuşeşti să cuprinzi noi forme de aplicare şi îndrumare a creaţiei spre teritoriul unei arte revoluţionare, astfel încât să stăpâneşti ceea ce cucereşti?

Tradiţionalismul poate fi învins prin rânduielile şi metamorfozele creaţiei în legătură cu o temă care stârneşte interesul artiştilor, mai ales din domeniul literar. Practic, tradiţionalismul este o formă de gândire limitată, mergând pe o singură linie de abordare a unui subiect, fără a conţine alte reprezentări sau părţi ale altei reprezentări, fără a recurge la forţă expresivă şi încărcătura simbolică.

Modul de evoluţie al formelor pe care le particularizează creaţia, în lumina unor noi expuneri ale ideilor (definiţii, teorii, abordări), devin profitabile pentru o mai bună aprofundare a cunoaşterii atunci când încerci o depăşire a ceea ce alţii numesc normalitate. Ele îşi demonstrează eficienţa în diverse experimente ale devenirii - ca ştiinţă a minţii, sau ca ştiinţă a impactului libertăţii de exprimare din jurul unei lumi ale cărei prefaceri sunt rânduite de creaţie - având ca şi caracteristică principală folosirea unor înţelesuri care nu au mai fost accesibile nimănui, dar care pot să constituie un etalon al performanţei la care să te raportezi.

Orice dezvoltator al artei noi, cineva care pune capăt vechiului tradiţionalism, are ca pretenţie descoperirea înţelesurilor ascunse şi a valorilor sale. Căci arta succede creaţiei. Întotdeauna un asemenea lider, un artist al cărui mediu de exprimare autentică se realizează prin intermediul improvizaţiei, interpretării şi compoziţiei, demonstrându-şi viziunea din postura de navigator în necunoscut, luptă pentru schimbarea regulilor ce stau sub semnul puterii magice a creaţiei (o desfăşurare grandioasă de la un început ambiguu la o finalitate care asigură o înlănţuire a ideilor) prin facerea unei armuri epice.

Să stăpâneşti ceea ce cucereşti înseamnă să-ţi educi mintea să dobândească o sferă mai largă de manifestare, cuprindere şi valabilitate, într-o creaţie de mare rafinament în care toate obiectele şi persoanele din jur pot constitui un joc plastic în marele tablou al vieţii.

Un lider stăpâneşte ceea ce cucereşte. Ca răsplată pentru efortul tău, în măsura în care reuşeşti să cuprinzi noi forme de aplicare şi îndrumare a creaţiei spre teritoriul unei arte revoluţionare, mai pure, mai desprinse de influenţele străine, supuse exigenţelor legate de eficienţă, productivitate, profitabilitate şi competitivitate - în măsura în care reuşeşti să cuprinzi cu imaginaţia „infinitul pierdut în abis”, fenomenul caracterizat prin acel „ what it may be, may just as well not be ” - abia atunci performanţa ta în a dezvolta o multitudine de aspecte, în a gestiona o varietate de experienţe şi tipuri de conţinut va creşte simţitor.

Concludent ne apare în această privinţă citatul plin de adevăr aparţinând filosofului român, C. Rădulescu Motru: „ Stăpânirea de fapt asupra naturii (a ceea ce este neîngrădit în creaţie) nu poate veni decât în urma stăpânirii ideale pe care o dă mintea prin concepţiunile sale ştiinţifice. Acestea din urmă conţin în virtualitate a ceea ce faptele vor realiza mai apoi în practică. Pe măsură ce concepţiunile ştiinţifice dobândesc o sferă mai largă şi devin proprietate intelectuală a unui mai mare număr de suflete, în aceeaşi proporţie cresc şi tentaţiile pentru preocupările practice grandioase şi se stabileşte între oameni o colaboraţiune mai strânsă. ”

Limbajul care te ajută să înţelegi cum să câştigi o nouă perspectivă de a privi dincolo de barierele impuse de tradiţionalism are ca premisă favorabilă tocmai semnificaţia cuvântului pe care îl compui din experienţa vieţii şi a cărui valoare se exprimă ca un cod menit să dea un înțeles specific segmentului de realitate care alcătuieşte un univers paralel, o altfel de lume.

Leadershipul este cuvântul pe care îl poţi citi într-o imagine folosită pentru clarificarea unui sentiment, a unui vis, a unei amintiri, a unei senzaţii, încât să scoţi la iveală partea din tine care vrea progres, creştere, recunoaşterea meritelor, atingerea succesului în plan artistic, intelectual şi cultural.

Acest cuvânt este “transcendenţă”, iar leadershipul mizează pe conotaţia specială pe care el o aduce unui eveniment sau fenomen care devine emblematic pentru înnoirea gândirii.

O enigmă care se rezolvă numai în mister evidenţiază acel lucru greu de înţeles, pus pe seama creaţiei care se revărsă prin strâmtoarea străjuită de cele două turnuri „imaginaţia” şi „viziunea”, constituind punctul de sprijin şi centrul forţelor capacităţii de dezvoltare şi valorificare a formidabilei arte cuprinse în expresia „ what it may be, may just as well not be ”.