ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

O lacrimă a orbului

On Septembrie 19, 2010, in Leadership Real, by Neculai Fantanaru

Evaluează-ţi bine calităţile şi limitele, fără să îngădui nicio abatere de la tine însuţi.

Unul dintre soldaţii generalului Mustafa Yakubu, care rămăsese în urmă, o descoperi pe doctoriţa Kendricks. Îşi încărcă arma şi o îndreptă spre ea cu un singur gând. Prin mintea femeii trecură iute o grămadă de posibilităţi de ieşire din această situaţie – s-o ia la goană era prima, dar îşi dădu seama că nu mai avea timp. Rămase neclintită locului, incapabilă să reacţioneze.

Locotenentul Waters îl imobiliză imediat pe soldat cu o singură lovitură de cuţit, salvând-o astfel pe doctoriţă de la o moarte sigură. Apoi dădu ordinul de înaintare spre zona Apha. O voce lăuntrică stăruia însă îndărătnică în capul femeii. Mânată de o nemărginită teamă, doctoriţa îl rugă pe Waters să facă ceva ca să-i împiedice pe ceilalţi soldaţi ai generalului Mustafa Yakubu să ajungă la misiunea St. Michael. Dar locotenentul trebuia să fie dur şi neîndurător. O întoarcere de la scopul primordial îi putea periclita misiunea. Aşa că a ignorat complet dorinţa femeii, şi le-a dat ordin celorlalţi membri ai echipei lui de comando să-şi continue drumul.

Leadership: Îţi este hărăzită încercarea de a da sens experienţei trăită printr-o incursiune în ascunsul unui regret care te ajută să înveți să nu te deteşti pentru ceea ce ai greșit?

Un conducător de trupă de comando vede consecinţele acţiunilor sale mai departe şi cu mai mare claritate decât cei din jur. Atunci când are de îndeplinit o misiune importantă, el trebuie să-şi lase temerile deoparte şi să fie pregătit pentru orice situaţie, să reacţioneze fără şovăială şi fără sentimentalism ori de câte ori trebuie, să fie mai rece decât este în realitate, să facă orice sacrificiu, să meargă drept la ţintă, fără păreri de rău şi fără ruşine, gândindu-se în fiecare clipă la consecinţe.

Îţi permiţi vreo abatere de la tine însuţi? Locotenentul Waters, din filmul “Tears of the sun (2003)”, a rămas orb la rugămintea stăruitoare a doctoriţei Kendricks şi impasibil faţă de soarta celor din misiunea St. Michael. Putem lesne să înţelegem atitudinea lui. El trebuia să se ocupe în permanenţă de stabilirea direcţiei pe care trebuia s-o urmeze echipa lui, impunându-şi voinţa, ca să se asigure că “pachetul” va ajunge în siguranţă la destinaţie.

În leadership trebuie să-ţi întăreşti voinţa suficient de puternică pentru a rezista tentaţiei de a te răsplăti pentru eforturile depuse în realizarea unui act de intervenție ilicită într-un proces de ascensiune. Această ascensiune poate să alterneze cu decăderea ta din drepturile tale de persoană dependentă de o anumită răspundere.

El trebuia să fie neînduplecat în îndeplinirea misiunii sale, neîngăduind nici cea mai mică abatere lui însuşi sau celorlalţi membri ai echipei sale. Toate acţiunile sale trebuiau subordonate înfăptuirii misiunii. Nu avea voie să fie nesigur şi plin de tot felul de îndoieli, că nu cumva să eşueze. Dacă nu reuşea să obţină rezultatele promise şi să-şi îndeplinească misiunea pentru care a fost angajat, cariera lui era terminată.

În leadershipul militar nu poţi fi sigur că soarele va străluci mâine. Nicio lacrimă nu şi-a putut îngădui locotenentul Waters să verse pentru toate acele vieţi omeneşti de la misiunea St. Michael care s-au aflat în pericol şi pentru care el nu a putut face nimic, sau mai degrabă nu a dorit să facă nimic, constrâns fiind de împrejurări şi de cerinţele misiunii sale.

Eşti genul de lider care spune „Nu” atunci când simţămintele îţi ordonă să spui „Da”?

Dar remuşcările l-au cuprins adânc atunci când a văzut din elicopter că toţi acei oameni de la misiune au fost ucişi de către soldaţii generalului Mustafa Yakubu, pe care poate că i-ar fi putut împiedica să ajungă acolo, dar cu riscul celorlalte vieţi pe care le avea în grijă. În acel moment, lumea lui interioară, cu toate contradicţiile ei, s-a schimbat. Abia atunci şi-a dat seama că nu e deloc uşor să fii genul de om care spune „nu”, şi-a dat seama cu adevărat ce înseamnă să fii lider, să fii nevoit să iei decizii incomode şi să nu poţi salva lumea.

Unde „locuieşte” sufletul tău bun în ceasurile cumplite? Cel mai cumplit chin pentru un lider cu un suflet mare este să îngroape orice urmă de compasiune.

Aşa cum vă spuneam şi în articolul "Un soare aflat pe drumul spre apus", locotenentul Waters, n-a putut să stingă în el orice urmă de compasiune. Ci s-a reîntors şi i-a salvat pe localnicii pe care îi abandonase pe câmp, luându-şi revanşa pentru toţi aceia care au murit la misiune, deoarece în ciuda aparenţelor de om dur cu suflet de oţel, avea şi el sentimente.

Liderul este omul care ştie să se facă înţeles într-un context dat de circumstanţele externe şi de condiţiile de valabilitate ale identităţii sale într-o explorare generală a compasiunii, solidarităţii, dar şi a frustrării cauzată de neputinţa de a preveni o tragedie.

Concluzie: Liderii militari trebuie să execute ordinele date de superiorii lor, în ciuda sentimentelor şi părerilor personale. În structurile militare, ordinul se execută şi nu se discută, în caz contrar eşti aspru pedepsit pentru orice iniţiativă care se abate de la îndeplinirea ordinului primit. Dar lacrimile pe obrazul orbilor – a acelora care acţionează orbeşte şi fără sentimente umanitare, sunt tardive şi lasă urme adânci în sufletul lor.

Evaluează-ţi bine calităţile şi limitele fără să îngădui nicio abatere de la tine însuţi.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us