Neculai Fantanaru
Totul depinde de cine conduce
Totul depinde de cine conduce
Eram la birou, cufundat într-o linişte obscură care îşi căuta odihnă. Nu priveam în jur, părea să nu mă mai intereseze nimic. Am lucrat până noaptea târziu, până ce sunetul vântului răcoros de iarnă a pătruns înăuntrul încăperii, totul căpătând o altă dimensiune, aceea a unui vis răscolitor în care păream să mă aflu în căutarea unei persoane dispărute, eu însumi devenind captiv într-un timp al neuitării dintr-o Renascimento Contínuo . Şi dacă a fost să-mi aştern gândurile pe hârtie, să-mi adun ideile ca nişte simple fantezii, proces de contact cu propriul sine, cu atitudinile, cu gândurile, cu emoțiile mele, acest lucru s-a datorat în principal simulării unei realităţi care îşi exprima propriile forţe creatoare prin prisma modului în care mă raportam la universul imaginaţiei mele.
Şi am adormit cu totul, cu ochii aţintiţi spre stelele căzătoare ale cuvintelor pline de metafore care mi-au luminat sufletul într-un timp al tainelor fără de seamăn, cu gândul la ceea ce scriam într-un caiet plin de gânduri care mereu face loc altor gânduri.
Erau cuvinte desprinse de formă și de termenii rafinați, rostite prin gânduri repetate, dar imortalizate într-un desen al inimii mărit la scara întregului sistem solar şi transformat într-un simbol al veşniciei, Sanctrisya Ophorum , desemnând o incursiune în memoria universală. Doar astfel, scormonind prin haosul deplasărilor într-un spaţiu virtual, cvadridimensional, atât de mic încât gravitaţia copleşeşte totul, dincolo de care se întrevăd multiple forme abstracte de reflecţie, viaţa mea interioară părea să devină tot mai accesibilă, fiindcă în sfârşit găsisem un loc în care să mă retrag, un loc de unde germinează "Călătoria Cuvântului".
Nicicând nu mi s-a mai întâmplat să merg atât de departe cu gândurile. Era ca şi când aş fi trecut peste o barieră invizibilă, o linie de demarcație propusă de un timp al întoarcerilor la mine însumi, mereu amânate, dincolo de care cu greu mai puteam regăsi calea spre ceea ce credeam că poate fi un refugiu, un mod de a mă detaşa de mediul înconjurător, de orice dimensiune materială.
Desigur, era posibil să aştept pur şi simplu, să îmi dezintegrez imaginile şi mesajele porţiunii din creier responsabile cu interpretarea undelor sonore şi luminoase, ezitante şi intense, precum cele dintr-un film tulburător în care schimbarea cadrelor creează o iluzie optică. Dar asta ar fi însemnat să-mi uzurpez suveranitatea lăuntricului, să-mi anulez raţiunea de a exista concomitent în două lumi paralele.
Ca să înţelegi universul, sau cum stau lucrurile în lumea visului fără de sfârşit, trebuie să demonstrezi că există o realitate independentă de construcţiile fizicianului teoretician, sau independentă de gândirea analitică a matematicianului autentic. Este vorba despre o realitate a conştiinţei sau a sufletului în care visul nu este decât un eveniment care a fost sau va fi manifestat, o iluzie de tridimensionalitate venită dintr-un alt loc, provocând un soi de paramnezie: "o iluzie de memorie în care trecutul și prezentul apar amestecate, realul și imaginarul se confundă. Subiectul întâmpină dificultăți în a localiza în timp în mod exact o amintire sau crede a recunoaște o situație, un loc, un obiect sau o persoană care sunt, în realitate, necunoscute".
Desigur, uzurparea suveranităţii lăuntricului reprezintă o formă de manifestare a unei percepții distorsionate, exagerate despre sine într-o realitate care se confundă cu visul. Altfel spus, devii altcineva decât cine eşti cu adevărat, mărind distanţa dintre ceea ce vezi cu ochii tăi și ceea ce desenezi în imaginația ta.
O rază de lumină mi-a intrat în inimă şi mi-a străpuns creierul la trecerea frontierei dintre două medii transparente, manifestându-se prin schimbarea direcţiei propagării unei singure unde de regret: "am trăit tot ce-am scris, dar nu am scris nimic din povestea visului meu". Până la urmă, este şi ăsta un soi de tehnică de inversare a privirii, o extindere de la polii posteriori ai ochilor până la cortexul cerebral, făcând loc unui miraj al neconvenţionalului, mai mult sau mai puţin conştient, să se manifeste ca o reprezentare a ceea ce este ascuns vederii, într-un underground beyond the limits of the brain .
Nu-i aşa? Un vis de neuitat se realizează prin recursul la o lume a miraculosului. Iar eu nu ştiam dacă ceea ce vederea îmi arăta, înceţoşând cumva trecutul şi prezentul, era doar o halucinaţie, o viziune obstrucţionată de pânza unei picturi cu design alb-negru, în care mă integrasem fără voie. Sau, poate că eram doar parte dintr-o imagine a cărui depărtare nu se vede, pentru că în orizontul cuvintelor mele stă veşnicia pe care trebuie să o întrevadă numai cititorul. Semnificaţia acestui aspect continuă să-mi scape, rămânând un fel de enigmă a destinului mistic, suspendată într-o însemnare arabă de la finalul unei cărţi în care se văd reflectate, ca într-o oglindă inversă, vizualizările instantanee ale unui profil de conţinut personalizat.
O mică istorie se poate naşte din nişte cuvinte propuse de o vedere de dincolo de timp, în interiorul unui vis care şi-a găsit visătorul într-un prezent care nu vrea decât să se eternizeze, adunând toate trăirile precedente la un loc, ca într-o sincronie perpetuă. Totul părea strâns legat de fanteziile pe care cuvintele mele, singure, orientate spre reflecţie, scrise şi adunate în memoria universală, nu le puteau transmite decât ca limbaj al unei minţii răvăşite care luptă să-şi pună puţină ordine în viaţa interioară.
Am adormit cu ochelarii pe ochi, fapt ce-a devenit scenă de respingere a dezechilibrului dintre realitate şi iluzie, şi m-am trezit cu vederea înceţoşată. Ce ar putea fi? Totul se întâmpla ca şi când m-aş fi scufundat într-un întuneric de nepătruns care se lăsa aprins doar de lumina Dumnezeirii. Se părea că merg printr-un nesfârşit labirint subpământean, fără felinar, doar ca să aflu cotiturile adâncurilor pe unde trebuia să o apuc.
Ceea ce se vedea ar fi putut fi altfel…
Un singur lucru e cert: nu-mi voi putea aminti niciodată realitatea din vis, fără să ies din realitatea care m-a ţinut prizonier în acel vis, deci arătând cum văd eu lucrurile în interiorul meu. Şi chiar dacă acum nu sunt pregătit să trag o concluzie, alcătuind cuvinte din gânduri diferite, agăţându-mă de o aparenţă de obiectivitate, voi încerca să privesc totul ca şi când m-aş aştepta să adorm din nou, şi în vis să mă văd din nou lucrând la birou, considerând că totul este doar o pură coincidenţă.
Astfel, am realizat că realitatea este oglinda unei iluzii care se repetă după un timp, în altă formă. Eu însumi nefiind decât în căutarea unui refugiu sufletesc care oferă "din afară" o lume care îmi lipseşte...
O reprezentare a ceea ce este ascuns vederii este reprodusă într-o imagine a sinelui care se repetă într-o mulțime de alte visuri, la rândul lor urmate de un Like şi un Oftat: “ce păcat că trebuie să mă trezesc la realitate…”
De ce să citeşti această carte? Pentru că este hotărâtoare pentru optimizarea performanţelor tale. Fiindcă pune accent mai mult pe latura umană decât pe conceptul de business, ceea ce permite cu uşurinţă citirea şi înţelegerea ei.
Trăsătura esenţială a acestei cărţi, faţă de altele existente pe piaţă din acelaşi domeniu, este aceea că descrie, prin exemple, competenţele ideale ale unui lider. N-am susţinut niciodată că eşte uşor să devii un lider foarte bun, dar dacă veţi urma pas cu pas...
Pentru unii lideri „a conduce” înseamnă mai mult a juca un joc de şah, un joc de inteligenţă şi perspicacitate; pentru alţii un joc de noroc, un joc pe care cred că-l pot câştiga mergând de fiecare dată la risc şi pariind totul pe o singură carte.
Am scris această carte, care combină într-un mod simplu dezvoltarea personală cu leadershipul, ca pe un joc de puzzle, unde trebuie să combinaţi toate piesele date pentru a reconstitui imaginea de ansamblu.
Scopul acestei cărţi este de a vă oferi cât mai multe informaţii preţioase prin exemple concrete, şi de a vă arăta o cale prin care să dobândiţi capacitatea de a-i determina pe ceilalţi să vadă lucrurile din aceeaşi perspectivă ca dumneavoastră.
Urmăresc în rândurile acestei cărţi să trezesc interesul omului obişnuit pentru acţiune şi succes. Mesajul acestui volum este că o naţiune puternică este format din oameni puternici şi de succes. Iar fiecare din noi are potenţial, deci succes…
