ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

O şansă la iertare

On Iunie 14, 2015, in Leadership Know-How, by Neculai Fantanaru

Experimentează leadershipul „în taină”, oferind acces la o nouă variantă a profunzimii realităţii.

- Luaţi-mi şi ultimul aur care mi-a mai rămas, bolborosi Danglars întinzându-i portofelul. Luaţi-l şi lăsaţi-mă să trăiesc aici, în peştera asta. Nu mai cer libertate, cer numai să trăiesc. Îndurare !

- Aşadar, suferi? întrebă omul căruia numai umbra i se putea vedea. Dinaintea acestei umbre, toţi bandiţii se înclinau.

- Da, sufăr, sufăr cumplit.

- Şi, totuşi, sunt oameni care au suferit mai mult decât tine.

- Nu cred.

- Ba, aşa e ! Cei ce au murit de foame.

- Te căieşti măcar? întrebă vocea sumbră şi solemnă, care-l făcu pe Danglars să simtă cum i se zbârleşte părul pe cap.

Era lesne de înţeles, bancherul nu mai era un om, ci un cadavru viu. Ochii lui slăbiţi încercară să desluşească lucrurile şi zăriră un om cu o mantie, pierdut în umbra unui stâlp de piatră.

- Pentru ce trebuie să mă căiesc? întrebă Danglars.

- Pentru răul pe care l-ai săvârşit, spuse aceeaşi voce.

- Da, mă căiesc, mă căiesc ! strigă nenorocitul.

- Atunci te iert ! spuse omul, lepădându-şi mantia şi făcând un pas spre lumină.

- Contele de Monte Cristo ! strigă Danglars mai palid de groază decât fusese cu o clipă înainte din pricina foamei şi a mizeriei.

- Te înşeli. Nu sunt contele de Monte Cristo.

- Atunci cine eşti?

- Sunt acela pe care l-ai vândut, l-ai prădat, l-ai dezonorat. Sunt acela pe a cărui logodnică ai păcălit-o, ai necinstit-o şi ai folosit-o pentru scopurile tale. Sunt acela peste care ai călcat ca să te înalţi până la bogăţie. Sunt acela pe al cărui tată l-ai făcut să moară de foame, acela care acum te-a osândit pe tine să mori de foame. Şi care totuşi te iartă, fiindcă el însuşi are nevoie să fie iertat. *

Leadership: Îţi cunoşti limita numai prin experimentarea libertăţii de a da viaţă unei Umbre?

Alegerea unei noi posibilităţi de a fi, de tip judecător sau justiţiar, impune situaţii noi, de multe ori imprevizibile şi greu de gestionat, cum sunt cele privind statutul interiorităţii ce interesează şi sub aspect transmisibil. Cu alte cuvinte, ce anume din tine poate avea caracter constrângător pentru ceea ce face, simte sau gândeşte un individ care nu-şi înţelege faptele, care nu se poate vedea pe sine decât în universul lui?

Deschiderea spre o experienţă a adevărului, nedisponibil decât printr-o intervenţie neaşteptată şi percutantă, determinând o puternică conştientizare a trecutului incert al individului, este o măsură a profunzimii, amplorii şi variabilităţii imaginaţiei şi perspicacităţii. Precum şi a nevoii de a experimenta un soi de leadership „în taină”, care străbate orice imposibil, orice abatere de la normă, zidul veşnic – păcatul, asigurând o separare a răului şi a binelui.

Simţindu-se doar prin efecte, acest leadership apare ca un fel de putere binefăcătoare care se opune la tot ce este rău, un fel de combinaţie între necunoscut şi primejdie, contribuind la formarea unei noi conştiinţe.

„Umbra” este creaţia omului de geniu care are priceperea de a acorda trăsături originale artei de a fi în acelaşi timp strateg, judecător, justiţiar şi revelator, în virtutea ştiinţei de a avea acces la adevăruri ascunse, materializate uneori într-un soi de capacitate negativă. Dar care sunt retuşate printr-o inteligenţă a cărei hrană sunt însăşi criteriile de orientare, realizările, limitele şi regulile în relaţia cu ceilalţi.

Cineva spunea că orice împlinire în lume suscită imediat o insuficienţă, ceea ce apare în timp netrebnic, până la urmă trebuie să eşueze. Ceea ce face din leadership un instrument de diagnosticare a conştiinţei şi de evaluare a slăbiciunilor este tocmai atingerea coardei sensibile a omului, constatată prin intermediul confesiunii şi a căirii.

Tocmai în asta constă magia leadershipului care se află adesea în inima a tot ceea ce există şi se schimbă în lume: mulţi oameni îşi descoperă identitatea şi îşi acceptă mai uşor statutul de „inferior” printr-o confesiune - obţinută uneori doar printr-o condamnare, o achitare sau o executare de pedeapsă. Printr-o cădere în abisul suferinţei.

O şansă la iertare i se oferă fiecărui om care s-a îndepărtat de tot ceea ce este drept şi cinstit, dar care are curajul să se autodenunţe, optând pentru o confesiune.

Liderul îşi cunoaşte tot timpul limita sa: aceea că libertatea de a se preschimba într-o „umbră” şi de a-şi manifesta puterile ascunse nu este niciodată cauza lui, că ea depinde mereu de altceva, înălţător, divin, spiritual. Chiar şi el are nevoie să fie iertat de ceva mult mai presus decât el.

Iată de ce această libertate, prin rezultatele ei cele mai reprezentative, nu poate să reuşească nicicând un salt „amazing” sub forma unei situaţii definitiv asigurate. Pentru că, la rândul său, liderul cu adevărat puternic nu se subordonează doar creaţiei sale mentale şi capacităţilor sale ieşite din comun. Ci unui destin.


* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us