Neculai Fantanaru

Totul depinde de cine conduce

Ochii îţi arată tot ceea ce sufletul experimentează

On Martie 02, 2023
, in
Leadership Plus by Neculai Fantanaru

Ceea ce vezi atunci când priveşti exteriorul reflectă spaţiul interior care creşte contrastul realităţii din care se alimentează exteriorul.

Era mult noroi, o vreme tare închisă, lapoviţa se lăsa aşteptată. Nu m-am revoltat împotriva aşteptărilor pe care le aveam în legătură cu vremea, nu mi-am ascuns neîncrederea, nu m-am rupt de mine însumi, ci am acceptat tacit o situaţie de care mental nu am fost pregătit înaintea concursului de running. Importantă este imaginea pe care ochii mei au surprins-o cu câteva minute înainte de start, o reprezentare a realităţii alternative înfăţişând aceeaşi sportivi, potoliţi şi calmi, dar nerăbdători să înceapă o aventură pe cinste, fără nicio constrângere.

Eventuala mea dramă interioară se poate manifesta în modul cum redau acum, doar prin culoarea gri a vremii, sentimentul infiltrării iremediabile a unui spaţiu clarobscur din care s-a consumat lumina, într-un soi de fundal abstract de acuarelă capabil să înlesnească o evadare din ascunsul unei lumi, care nu este realitatea vieții de zi cu zi. Acum, mai mult ca niciodată, conştientizez adevărul conform căruia orice om poate accesa riscul unei aventuri pline de suspans, dar rareori omul poate triumfa asupra unui sine care nu este în stare să se manifeste cu atâta forță încât să blocheze orice fel de schimbare.

Se simţea răcoarea umedă şi vâscoasă a unui "clei" aerian, din care nu te desprinzi prea uşor, pătrunzând câte puţin în tine, consumându-te pe de-antregul, pornind tot iureșul și toată năvala sângelui tânăr spre sensul unic al unui sentiment mult prea intens, o emoție încătușată undeva adânc care te seacă de vitalitate. Era tragicul de infiltraţie a negrului în lumina unui spaţiu răscolitor foarte îngust, de dincolo de "scoarţa realului", acolo unde clocotesc patimi şi îndoieli devastatoare, extrase parcă dintr-un tablou canvas abstract, ireal, apocaliptic.

Leadership: Poţi să dai o formă nouă trăirilor rămase captive într-o imagine privită retroactiv, încât să amplifici importanţa momentului care te-a emoţionat cel mai mult?

Stoic, acordat la vocea naturii, eu ocupam un loc sigur în mijlocul tabloului, ca o făclie în mijlocul furtunii, parcă aşteptând să se dezlănţuie iadul resimţit doar la nivelul emoţiilor şi gândurilor. De fapt, realitatea din spaţiul sinelui meu, reprezentând adevărul ascuns, invizibil la o vedere obișnuită, devenea suportabilă printr-un fel de abur amestecat de îndurare şi răbdare. Ştiam că trebuia să risc o evadare dintr-un decor greu de admis, un decor înrudit sufleteşte cu natura care mereu se întrece pe ea însăși, şi pe care artistul îl gândeşte la cele mai mici detalii pentru crearea atmosferei unice.

Pe aceeaşi linie de gândire, Ion Frunzetti observa în criticile sale că: "în arta lui Rembrandt există un constant du-te vino al liniei asupra ei înşişi, o oscilaţie a trăsăturilor de penel care separă partea umbrită de partea luminată a formei. Considerată redusă la plan, nu înseamnă oare forma aceasta a petei clare din tablou, o rămăşiţă ignobilă de pe urma zdrelirii ei necontenite, de ghearele petelor de întuneric? Nu-i descoperim o existenţă caducă destinată să se fărâmiţeze sub atacurile avidităţii umbrei? Nu ne simţim absorbiţi de ea, de tentaculele întunericului?"

Se remarcă aici încercarea mea de evadare dintr-un clarobscur năvalnic, misterios, demn într-adevăr de un tablou semnat Rembrandt, un clarobscur care se încheagă şi se dizolvă fără încetare în câmpul unei tensiuni extrem de puternice, străbătându-mi inima ca o ceaţă deasă, la fel de puternică precum sângele dintr-o rană deschisă. Mai curând decât o luptă cu mine însumi, era vorba de un soi de antagonism latent între instinct şi voinţă, o ocupaţie treptată şi fără rezistenţă a unui "domeniu" advers, cum este arta văzută ca dominație în stare pură. Astfel, m-am aflat între două extreme, ca la orice concurs de running desfăşurat pe o vreme neprielnică.

Leadership: Poţi să te vezi aşa cum eşti dincolo de ceea ce crezi despre tine, în concordanţă cu evaluarea emoțională și estetică a unei opere de artă în care îţi oglindeşti trăirile?

Opera de artă oglindeşte trăirile acelui artist care îşi expune viziunea despre o realitate adesea trecută cu vederea. Însăşi realitatea, cu trăirile ei subiective, este expusă în artă prin oglindirea vederii într-o viziune care devine ambiţie.

Da. Cel mai greu lucru este să te regăseşti pe plan artistic într-un concurs de running, ca un întreg, ca un mic DaVinci capabil să trezească o emoţie în inima privitorului. Pierzi urma unei înseninări armonice, definitive, statice, ca apoi s-o regăseşti în ceaţă, sub forma unei lacrimi firave pe obraz, şi într-un final ajungi într-un loc suficient de aproape de opera de artă, încât reuşeşti să te vezi diferit, cu mai multă acurateţe, dintr-o altă perspectivă, cea a trăirilor estetice.

O trăire estetică înseamnă, în contextul realist, faptul că o persoană are trăsături cu totul remarcabile pe care observatorul le poate experimenta atunci când se află într-un loc asemănător. Este ceva legat de simţurile pe care le recepţionezi când experimentezi o realitate vie, capabilă să sugereze printr-o metamorfoză continuă acea temporalitate prelungită, liniară, constituind sensul unei stări de fermitate de-a dreptul surprinzătoare, în toată vulnerabilitatea ta.

Leadership: Trăirea tăinuită pe care o declanşează un eveniment reprezentativ este rezultatul studiului sensibilității sau al simțurilor experimentate sub forma fascinaţiei tale în faţa unei creaţii care nu încetează să uimească?

Practic, trăirea estetică evidenţiază acea realitate sensibilă exprimată prin gradul de intensitate a frumosului pe care îl degajă conştientizarea propriilor gânduri şi acţiuni transpunse într-o anumită zonă a artei. Iar trăirea aceasta estetică, divulgată prin expresivitatea imaginii în care mi-am încorporat simţirea, voinţa, intuiţia şi emoţia, se remarcă acum printr-o traiectorie creatoare originală, manifestată plenar, cea a unei interiorizări nefalsificate care se exteriorizează ca act de mărturisire, de relevare a sensibilităţii sportivului şi artistului, deopotrivă.

Dacă pot spune altfel, trăirea estetică vizează posibilitatea de reînnoire continuă a propriei conștiinţe și a atitudinii personale faţă de viaţă, în spaţiul unei creaţii în care sentimentele universale regăsesc în contururi precise semnificaţia lor eternă. Şi, numaidecât, trăirea estetică surprinde acea relaţie intimă, şi uneori dureroasă, pe care o ai cu tine însăţi, printr-o raportare continuă la lumină şi culoare.

Însăşi trăirea estetică este rezultatul studiului sensibilității sau al simțurilor experimentate sub forma fascinaţiei tale în faţa unei creaţii care nu încetează să uimească, luând în considerare compoziţia unei imagini care te susține indiferent de ceea ce vrei tu să transmiți. În egală măsura, trăirea aceasta estetică, evidenţiată ca o sensiblitate articulată pe nivelurile subtile ale tonurilor de culoare, fără a fi străină de negaţia şi melancolia sumbră a unei clipe rămasă în amintire, izvorăşte din nevoia omului de exprimare a raportului dintre Eu şi Lume.

În leadership, tendinţa de descifrare a omului poate fi surprinsă în relaţie cu expresivitatea imaginii în care el şi-a încorporat simţirea, voinţa, intuiţia şi emoţia, astfel încât el să se inspire din cele două extreme: o revoltare împotriva aşteptărilor sale şi acceptarea tacită a unei situaţii de care mental nu este pregătit.

Ochii îţi arată tot ceea ce sufletul experimentează pe planul a două realităţi contrastante: o realitate în care trăirile sufleteşti te ţin captiv într-o imagine privită retroactiv, şi o realitate a trăirilor estetice care te împing un alt nivel şi într-o altă formă de artă.

Numai atracţia pentru frumosul cel mai înalt, exprimabil prin sentimente, poate să fie captat de o imagine de neuitat. Iar sentimentele acestea care vibrau atunci în mine, frapante, nebănuite, inundându-mă într-un anumit moment şi context, au ajuns să emoţioneze privitorul fotografiei finale. A fost un început de a face din mine însumi o creaţie de neuitat…

 

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
Cele 63 de calităţi ale liderului
Cele 63 de calităţi ale liderului

De ce să citeşti această carte? Pentru că este hotărâtoare pentru optimizarea performanţelor tale. Fiindcă pune accent mai mult pe latura umană decât pe conceptul de business, ceea ce permite cu uşurinţă citirea şi înţelegerea ei.

Leadership - Magia măiestriei
Leadership - Magia măiestriei

Trăsătura esenţială a acestei cărţi, faţă de altele existente pe piaţă din acelaşi domeniu, este aceea că descrie, prin exemple, competenţele ideale ale unui lider. N-am susţinut niciodată că eşte uşor să devii un lider foarte bun, dar dacă veţi urma pas cu pas...

Atingerea maestrului
Atingerea maestrului

Pentru unii lideri „a conduce” înseamnă mai mult a juca un joc de şah, un joc de inteligenţă şi perspicacitate; pentru alţii un joc de noroc, un joc pe care cred că-l pot câştiga mergând de fiecare dată la risc şi pariind totul pe o singură carte.

Leadership Puzzle
Leadership Puzzle

Am scris această carte, care combină într-un mod simplu dezvoltarea personală cu leadershipul, ca pe un joc de puzzle, unde trebuie să combinaţi toate piesele date pentru a reconstitui imaginea de ansamblu.

Performanţa în conducere
Leadership - Pe înţelesul tuturor

Scopul acestei cărţi este de a vă oferi cât mai multe informaţii preţioase prin exemple concrete, şi de a vă arăta o cale prin care să dobândiţi capacitatea de a-i determina pe ceilalţi să vadă lucrurile din aceeaşi perspectivă ca dumneavoastră.

Leadership - Pe înţelesul tuturor
Leadership - Pe înţelesul tuturor

Urmăresc în rândurile acestei cărţi să trezesc interesul omului obişnuit pentru acţiune şi succes. Mesajul acestui volum este că o naţiune puternică este format din oameni puternici şi de succes. Iar fiecare din noi are potenţial, deci succes…