ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Ochiul cu care privirea se urmăreşte pe sine

On Decembrie 28, 2021, in Leadership GT-Accent, by Neculai Fantanaru

Observând natura, procesele ei şi emoţiile pe care ea le trezeşte în interiorul său, omul învaţă să se observe pe sine.

M-am întors aseară acasă după o mică escapadă la munte. Chiar la intrarea în curte, în semi-întunericul de afară, am fost întâmpinat de bobocii zgribuliţi şi înghesuiţi ai unui trandafir aplecat la pământ de greutatea zăpezii. Nu puteau fi decât un mister pe care nu-l puteam percepe în toată complexitatea lui, fiindcă păreau să-mi vorbească despre dependenţa de senzaţii şi de stări provenite din 'arborele' oricărei vieţi care se intersectează cu a mea.

Şi era ceva atât de trist în înfăţişarea lor, o înfrigurare a sufletului conceput după chipul şi asemănarea omului care îi priveşte, purtând un soi de antipatie intensă pentru cerul incredibil de cenuşiu. Arătau ca şi când ar fi fost reflexia realistă din oglinda vieţii mele lăuntrice, intersectată cu viaţa pictorului care nu cunoaşte decât admiraţia pentru înălţimea expresiei, dar trece cu vederea acele entităţi abstracte cărora li se pot aprinde simţurile.

Şi mai era ceva care mi-a îndreptat privirea spre ei, nu ştiu ce sentiment de preţuire care leagă inevitabil arta de conceptul de responsabilitate. O clipă, am încercat să depăşesc atitudinea protectoare a artistului faţă de propria-i creaţie, să-mi revizuiesc atitudinea strictă faţă de un motiv de îndoială, fără să mă lepăd de atributele exacerbate ale sinelui care voia să treacă cu vederea o raritate, un capriciu al naturii. Drept urmare, am obţinut o personificare a naturii într-o fiinţă care s-a împotmolit în lacrimi neplânse şi zâmbete fără culoare...

Leadership: Pot trăirile tale să devină forme de expresie ale sinelui, prin parcurgerea unor experienţe de contopire spirituală ce vizează exprimarea atitudinii grijulii faţă de simbolurile naturii?

Bobocii de trandafir nu se gândesc niciodată la cuvântarea vreunui tablou, dar nici nu par să se înfioreze la simţirea tresăririi inimii mele în faţa unei atmosfere saturată de atributele lumești, egotice și egoiste. Ei sunt puşi la pământ de greutatea zăpezii, simţindu-se biruiţi, răniţi, uitaţi, copleşiţi de sentimente contradictorii în care urâţenia înfăţişării lor neplăcute, greu de surprins în cuvinte, joacă un rol esenţial în definirea formelor de expresie a emoţiilor, precum tristeţea, teama, furia, jalea, îngrijorarea, deznădejdea sau dispoziţia iritabilă.

Aşadar, emoţiile extrase dintr-o înfăţişare dezolantă, înduioşătoare, jalnică, care vădesc o oarecare interconectare intre "sfumato" şi "clarobscur", între layer-ul realităţii şi cel al memoriei pioşeniei şi rugăciunii, evocate prin simboluri, pot să devină forme de expresie ale sinelui. Observând natura, emoţiile pe care ea le îmbracă în dispoziţiile sufleteşti ale trandafirului, suspendate la graniţa dintre alb şi gri, artistul reuşeşte să creeze portrete hiper-realiste, atât de oneste şi emoţionante, imobilizate în spaţiul unor teme de tipul “Valorile mele”.

Trandafirul este simbolul transformării mele interioare, este simbolul creatorilor de lumi noi, este simbolul unei asumări a naturii sub specie interioritatis.

“Urâţenia înfăţişării lor va renaşte forma unei imposibile separări de mine însumi”, îşi spune artistul în sinea lui atunci când nicio emoţie nu-i cutreieră inima, sau când nicio trăire a prezenţei lui Dumnezeu nu trece pragul existenţei sale. Dar, la o simplă privire îndreptată asupra înfăţişării mele veţi putea gândi că sunt creştin, cu tot cu înfăţişarea-mi care sfidează orice construct sociologic, orice încercare de încadrare în tipare, orice regulă a timpului.

De fapt, asta înseamnă să marchezi un simbol prin puternice emoţii: “Să îţi admiri sufletul cuprins de întristare, ca şi când ai surprinde un trandafir al deşertului în mijlocul unei oaze care, de fapt, nu există.”

Leadership: Creaţia ta poate să scoată la iveală acea memorie afectivă generatoare de sentimente care a reţinut şi cuprins tot ce s-a petrecut vreodată într-o asemănare de esență cu sufletul naturii?

Trandafirul. Privindu-l, atât, numai privindu-l, rămâi uimit de nespusa simplitate a compoziţiei, bucurându-te mai ales de pasiunea ce respiră din toată acea pânză monumentală pe care va fi redată pictura, dând curs unei alte expresii estetice durabile. Aşa începe o nouă etapă creativă în viaţa unui mare artist. Cu privirea...

Onorabil, cu fidelitate, mi-am dat seama că între artist şi trandafir, între mine şi modelul unei figuri încărcată de gravitate și tristețe (și în care se pot discerne semne de suferință), predomină o singură asemănare: ne vedem, dar nu strălucim.

Cumva, privirea mi se îndreaptă spre specificul senzaţiei de profunzime, prin juxtapunerea petelor de culoare şi folosirea culorilor reci şi calde. În acest caz, trandafirul furnizează inspiraţiei una din modalităţile concrete de relaţionare între creator şi omul înzestrat cu calitatea de a fi cuvântător, printr-un Asterversindo, marea forţă a simplităţii prin care gradul de expresivitate al imaginii zugrăvite cu o combinaţie de alb-gri se asociază actului de reflectare a unor idealuri umaniste.

În clipa când îl privesc atent, cu admiraţie, cu ochi calzi, în imensitatea absolutului creaţional, spun că acest trandafir mi-a oferit o adevărată lecţie de viaţă: că niciodată nu te cunoşti mai bine ca atunci când eşti pus la pământ.

Trandafirul este cu totul diferit de el însuşi, de cel care altădată îmi era atât de familiar. Un soi de timiditate rară, neobişnuită naturii sale, pare să pună stăpânire pe sine, simţindu-se parcă copleşit de un presentiment al cărui motiv, încă, nu-l pot desluşi. Şi el îmi spune cu aceea privire rară, ascunsă, tăcută, pe care o întâlneşti la orice pictor care şi-a uitat adevăratul centru din fiinţa eternă: “Tristeţea este expresia celei mai curate sincerităţi ce-a împodobit vreodată sufletul unui creştin.”

Marea operă a Creaţiei vizează contopirea spirituală a fiinţei umane cu întruparea unui suflet al naturii. Ea se uneşte cu leadershipul atunci când artistul experimentează trăirile unei regăsiri de sine într-o imagine a cărui simbol se poate traduce prin: înţelepciune şi înţelegere.

Ochiul cu care privirea se urmăreşte pe sine asigură parcurgerea emoţiilor profunde de-a lungul unei imagini care încearcă prin sensibil să pătrundă în inteligibil. De exemplu, expresia vederii ce se manifestă prin lăcrimarea ochilor, vizează acel act de educare a sensibilităţii - transpus autentic într-o construcție artistică care înfăţişează partea cea mai ascunsă a vieţii spiritului uman inclus în planul superior, divin.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate