ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Omul şi fapta sa (II)

On Iulie 20, 2015, in Leadership Pro, by Neculai Fantanaru

Pune în funcţiune opţiunea leadershipului de a da o măsură nouă expresiei existenţei şi viziunii, stabilizând graniţele dintre autentic şi imaginar.

Cuvintele mele, traduse prin relaţia cu spaţiul unei clipe prelungite pentru eternitate, păreau să măsoare distanţa dintre omul real şi un oarecare om imaginar coborât din înălţimea expresiei subiective, dar tratat cu o abordare emoţională.

Din acest motiv forma traiectoriei omului descris ştiinţific, confirmată de o experienţă care făcea cinste proiecţiei unei forţe de cunoaştere laterale, în mijlocul unei mulţimi de dependenţe considerate totodată că fiind părţi ale unei realităţi cuprinse în conturul unei prezenţe veşnic viitoare, părea să traseze un hotar despărţitor între mine şi faptele mele.

Despre această prezenţă, circumscrisă unei raţiuni al cărei verdict depindea salvarea sau distrugerea ei, la care se adăuga supunerea plină de demnitate faţă de creaţia mea, ruptă parcă dintr-un scenariu suprarealist, se putea totuşi spune că era caracterizată de aceeaşi tendinţă de acceptare a adevărurilor surprinse de istoricul francez Hippolyte Taine. În cazul în care cele exprimate de judecata lui erau confirmate de experienţa mea, ficţiunea devenea, în sensul pozitiv al unei extinderi de potenţial creativ, un fel de inducţie care magnetiza conţinutul a ceea ce transmiteam cu o energie de neoprit.

Citiţi cu atenţie ce scria Taine: „Adevărul e că în lume există o măsură a binelui, care pare mare dacă o comparăm cu una mai mică. Şi, mică, dacă o comparăm cu una mai mare, şi care în sine, la fel ca orice cantitate, nu este nici mare, nici mică. Astfel, găsiţi că omul e mizerabil şi rău pentru că în fundul sufletului păstraţi o imagine a vieţii fericite şi drepte, şi pentru că, comparând viaţa voastră cu această imagine, vedeţi cu câte trepte îi este inferioară.

Dar dacă veţi avea în vedere jocul haotic al imaginaţiei şi al dorinţelor, conflict necesar între voinţă şi lucruri, atunci veţi admira partea de dreptate şi de fericire care supravieţuieşte acestei furtuni şi veţi preamări nobleţea naturii umane care, în mijlocul atâtor forţe dezlănţuite şi oarbe, menţine şi generează raţiunea şi virtutea.”

Leadership: Poţi să efectuezi comparaţia între actul ştiinţific şi imaginea vieţii, plecând de la observaţia că eşti un răspuns la ceea ce se întâmplă între acestea două?

În mod direct, ceea ce m-a făcut să înţeleg creaţia, în însăşi alcătuirea ei, drept variaţie a ceea ce mă reprezenta ca om situat între imaginaţie şi adevăr, menţinând şi generând raţiunea şi virtutea, era măsura pusă în valoare de bine şi rău, resimţite ca un fel de acumulator de energie ce putea declanşa iluminarea.

Fapta mea se baza integral pe diferenţierea totală de însuşiri adoptate într-o formă sau alta, şi nu numai în cazul construcţiei de forţe de legătură între real şi imaginar, ci mai curând în favoarea adeziunii faţă de adevărul pe care ele îl revelau.

Întrevăzând existenţa unor legături între fenomenele care alcătuiesc particularul şi particularizează relaţiile care configurează generalul, predicate prin creativitate şi calitatea actului artistic, se poate obţine o bogăţie a expresiilor şi concepţiilor pe care leadershipul reuşeşte să le identifice ca material de finisaj al versiunii de tale de evoluţie şi de evaluare.

Ceea ce eşti sub prisma parametrilor „bun” şi „rău”, dintre kitsch şi autentic, poate fi transmis sub formă de informaţie, dar mai subtil în măsura în care ele corespund exigenţelor lumii tale interioare.

Leadership: Orice actualizare faci în numele autenticităţii tale este salvată automat într-o nouă versiune a dialogului dintre iluzia creată şi realitatea reprezentată, pus în cadru unei forme mai ample de exprimare artistică?

Unul dintre aceste fenomene, fenomenul de alternanţă, comparaţia între actul ştiinţific şi imaginea vieţii, pleacă de la observaţia că omul este un răspuns la ceea ce se întâmplă între acestea două. Acest fenomen te ajută să înţelegi leadershipul în coliziune directă cu fapta de a determina un nou nivel de conştientizare a ceea ce eşti, a ceea ce îţi lipseşte sau a ceea ce te blochează în reprezentarea viziunilor.

Prin abordarea de tip „pro-contra”, „bun-rău”, găsind măsura adevărului a ceea ce revelezi în jocul haotic al imaginaţiei şi al dorinţelor, în mijlocul atâtor forţe dezlănţuite şi oarbe, vei ajunge să preamăreşti nobleţea naturii umane, vei putea menţine şi genera raţiunea şi virtutea.

Dar să mai adăugăm un lucru interesant. Actul de creaţie, fapta de deschidere spre zona artei, stabilizând graniţele dintre autentic şi imaginar, cu rol de izolator în prezenţa realului, pune în funcţiune opţiunea leadershipului de a da o măsură nouă expresiei existenţei, schimbării şi sumei intenţiilor tale de a-ţi face cunoscută opera lumii, creând efectul de iluminare.

Cum bine mărturisea medicul specialist în terapeutică, Karyn Maria Taulescu: "iluminarea este fenomenul surprinzător care deschide calea spre măreţie pentru omul obişnuit. Fenomenul este însoţit de două schimbări profunde, şi anume: spulberarea ego-ului şi trecerea fiinţei din lumea finită în cea infinită".

Lumea infinită, sub aspectul săvârşirii actului creator, trebuie înţeleasă ca o ieşire din normele rigide ale raţiunii care se alimentează doar din observațiile concrete şi se sprijină doar pe experienţă sau pe analiza efectivă a faptelor. Dar fără a le atribui o conotaţie care să surprindă printr-o călătorie imaginară sau printr-o perspectivă ştiinţifică.

Fapta care precede apariţia artei are ca urmare intensificarea dialogului dintre diferite atitudini şi viziuni, pe care exprimarea artistică îl surprinde într-un joc continuu între iluzie şi realitate, în căutarea esenţei, a adevărului ultim.

Omul şi fapta sa scoate în evidenţă acele însuşiri ale omului adoptate în cazul construcţiei de forţe de legătură între real şi imaginar, în favoarea adeziunii faţă de adevărul pe care ele îl revelează.

Totodată indică tentativa omului de a-şi propune o nouă atitudine – de challenge, în mijlocul atâtor forţe dezlănţuite şi oarbe ale raţiunii care îţi călăuzeşte modul de reprezentare a realităţii ca răspuns integrat într-un context al unei noi direcţii de creaţie - prin care se ajunge la iluminare.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us