Opera care nu îmbătrânește niciodată

Ceea ce vezi în tine când te cobori în adâncul ființei tale, devine reflexia realității în oglinda sufletului universal.

Visul s-a repetat de trei ori pe parcursul aceleiași nopți. Tabloul îmi apărea misterios, învăluit într-o aură enigmatică, pe linia unui fir suspendat al timpului, ca și când ar fi fost o busolă ce mă ghida spre un adevăr ascuns. Când m-am trezit, reverberațiile cromatice ale pânzei au continuat să pâlpâie în fața ochilor mei, ca un ecran cu led-uri, îndemnându-mă să mă cufund în adâncimile lor insondabile. În orice caz, umbrele reveriilor păreau a se întinde dincolo de margini, prefăcute în hieroglife ale unui alfabet cosmic, al cărui înțeles tainic mi se dezvăluia parțial, îmbiat de undele onirice încă vibratoare în ființă.

Extazul culorilor împreunate într-un joc straniu de mișcări circulare îmi insufla un freamăt sacru, un fel de nestăvilită dorință de a o poseda “Secretul Reimaginat”, iar privirea-mi părea să fi devenit un act de inițiere în misterele insesizabile ale Creației, împietrite în pânza fermecată. Ceea ce lumina ca un felinar într-un loc unde fiecare minut e-o treaptă spre adâncuri, era tocmai acel far al sufletului, strălucind în întunericul incert, ghidându-mă către tărâmul necunoscut al înțelepciunii primordiale, Cynosez Ashutoica Irosisymaa , un imaginar care îşi caută "materialul" într-un alt imaginar.

Fiecare situație este decupată dintr-o realitate care trece granițele timpului, iată de ce opera nu îmbătrânește niciodată !

Visul este moştenirea unei minţi artistice care explorează granițele imaginației și ale subconștientului, căutând să aducă la lumină înțelesuri ascunse și emoții profunde într-o formă vizuală și simbolică. Din acest motiv, încercând să revăd tabloul bine cunoscut din vis, trăind într-o lume a contrastelor fascinante, am devenit pictorul anonim, evadat dintr-o realitate frapantă, scormonitoare, asemănătoare cu cea desprinsă din vechile tratate interzise de artă.

Leadership: Poţi să găsești un echilibru între imaginea realității și interpretarea artistică, dacă experiențele tale sunt marcate de imagini vizuale care oferă o reprezentare unitară a trăirilor care îţi formează viaţa?

În adâncul clădirii baroce a "Ministerului Alchimiei Onirice", artiștii erau aleși nu pentru talentul lor, ci pentru visele lor. Ei învățau să își controleze subconștientul, transformând visele lucide în experiențe colective grandioase. Aceste vise erau proiectate pe cer ca fresce vii, luminoase, care influențau emoțiile și gândurile întregii populații. Visul devenea astfel o artă publică, o formă de a modela realitatea prin imaginația umană.

Într-un alt mod, Alice din romanul lui Lewis Carroll a pășit prin oglindă și a intrat într-o lume absurdă și minunată, unde pisicile zâmbitoare vorbeau cu ceasuri de buzunar, iepurii purtau veste și pălării de top și regina de inimă juca crochet cu flamingo. Era ca un vis viu, plin de mistere și transformări uimitoare. Alice a devenit ea însăși o artistă în această realitate magică, folosindu-și imaginația pentru a naviga prin provocările și bucuriile acestei lumi fantastice.

Presupun că pe mine visul m-a plasat într-o zonă dintre aceste două contexte, între lumea fascinantă a contrastelor și lumea frapantă a misterului dintr-un spațiu interzis. Este o alinare să te știi călăuzit de curiozitate și imaginație, dar o corvoadă să simți povara de a naviga prin tărâmul ambiguu al cunoașterii interioare.

M-am privit în tablou, ca și cum acesta ar fi fost o oglindă fermecată, și am văzut o scenă uluitoare înfățișându-se privirii mele: pe un câmp de trandafiri roșii intens, un zeu maiestuos (cu chip de rege strălucitor) plutea deasupra, cu o floare uriașă în mâini. Privirea lui blândă și plină de înțelepciune antică părea să cuprindă întreaga mea existență.

Leadership: Eşti în stare să devii reflexia unei viziuni care să te ajute să-ţi stăpânești destinul chiar în vâltoarea trăirilor în care îți urmărești visul?

Zeul s-a aplecat atunci ușor, într-o reverență menită să recunoască răsturnarea oricărei normalități, sărutând petala cea mai de sus a trandafirului "Double Delight" cu un gest atât de asemănător disperării, cu sentimentul că viața nu ține decât de un fir de păr, de un fir așa de subțire, care uneori e rupt. La acea atingere divină, floarea a început să se deschidă încet, dezvelind în centrul ei un lujer magic, răsucit în chip misterios. Atunci, zeul a oferit acel trandafir celui ce intra în vis, permițându-i să călătorească prin dimensiunile visului și ale realității după bunul plac.

Apoi, deodată, m-am trezit. Privind la fel de pierdut tabloul, parcă revenind dintr-o lume fantastică, simţeam că m-am eliberat dintr-o închisoare imaginară în care Dumnezeu a ținut suspendată realitatea. Un fior magic m-a cuprins când am zărit, în colțul picturii, acel lujer răsucit al trandafirului divin. Preț de o clipă, mi s-a părut că țin în mână, aievea, floarea primită în vis de la zeu, ca pe un dar misterios. Era întocmai trandafirul din grădina mea. Drept urmare, hotărât să descopăr taina acestei experiențe neobișnuite, am pornit să caut semnificația simbolurilor întâlnite, simțind cum granița dintre vis și realitate devine din ce în ce mai subțire.

Leadership: Poți folosi virtuțile tale onirice pentru a exprima tendința de a da o formă vizionară trăirii lăuntrice, integrând repere vizuale ce creează efect de profunzime la nivel de interpretare artistică?

Contemplând trandafirul primit în darul visului, atât de asemănător cu cel din grădina mea, am simțit în mine atingerea unei pensule invizibile. Mai bine zis, m-am simțit cuprins de un freamăt metafizic, ca și cum aș fi descifrat un cod ancestral, o criptogramă vie despre taina existenței. Petalele de catifea, bobocul magic, seva divină ce îi dădea viață - toate păreau a fi pensula supremă cu care "Marele Pictor" înfățișează opera sa pe pânza ființei.

Acest trandafir devenea astfel un simbol atotcuprinzător, un Atricaorach Iriusiotic , o metaforă desăvârșită pentru legătura indestructibilă dintre vis și realitate, dintre spirit și materie, dintre mine şi Dumnezeu. La fel cum penelul pictorului își împrumută noblețea culorilor pentru a întruchipa frumusețea pe pânză, tot astfel visul meu şi-a tras seva din esența realității, pentru a-i da acesteia împodobirea infinită a imaginarului.

Trei virtuţi onirice se evidenţiază aici: Explorarea interioară (capacitatea de a explora și de a descoperi aspecte ale sinelui și ale psihicului în timpul viselor), Reziliența (capacitatea de a te adapta și de a face față situațiilor dificile sau tensionate care pot apărea în vis), şi Reflectarea (capacitatea de a reflecta asupra experiențelor de vis și de a învăța din semnificațiile acestora pentru viața de zi cu zi)

În ce fel simbolismul dintr-o scenă artistică îți poate oferi o viziune revelatoare asupra propriei existențe, într-o manieră ce transcende interpretarea imediată a realității?

Opera care nu îmbătrânește niciodată se referă la capacitatea artei de a transcende trecerea timpului și de a comunica adevăruri universale și perene despre existența umană. Prin aceasta, cred că un artist ca mine ar putea să se considere înzestrat cu capacitatea de a crea opere ce rezistă timpului, provocând gândirea generațiilor viitoare, reflectând complexitatea existenței într-un mod atemporal.