Opera unui adevărat artist

Menţine-te în poziţia de lider exercitându-ţi influenţa ca o artă, nu ca o ştiinţă.

Ai putea să interpretezi bine un rol dacă nu-ţi înţelegi foarte bine personajul? Ai putea să joci o gamă variată de roluri dacă nu eşti un adevărat artist - suficient de bun încât să mimezi foarte bine durerea, spaima, suferinţa, delirul, boala, orice sentiment? Ai putea să te adaptezi la roluri din orice stare socială, având ca unic scop amăgirea celor din public?

Căci, să fim cinstiţi şi să recunoaştem. Jocul de teatru este orientat spre manipularea publicului, într-un fel sau altul - prin intrigă, prin mimică, prin gesturile şi intonaţia actorilor; prin expresivitatea feţei lor; prin fondul muzical; prin ţinută; prin decor; prin mişcările rapide care îţi fură privirea şi îţi distorsionează percepţia asupra realităţii.

Elementele care alcătuiesc personajul sunt, de asemenea, de o importanţă majoră. De exemplu ochii: arată ciudat, unul este destul de pronunţat iar celălalt abia dacă se vede; cei doi cercei din urechea stânga: unul de aur cu perlă, celălalt de argint în formă de cruce. Şchioapătă sau ţine un picior ridicat. Sau îşi târâie un picior. Îi lipseşte o mână. Sau are una mai lungă şi una mai scurtă. Are o cicatrice mare pe faţă. Un tatuaj pe umărul stâng. Sau un nas enorm, ca cel al lui Cyrano de Bergerac.

Este o mare plăcere pentru un artist să-şi interpreteze rolul, indiferent care ar fi acela, să-şi etaleze măiestria ori de câte ori are de susţinut un spectacol. De la cea mai măruntă clipă: sorbirea în înghiţituri mici şi rare a cafelei, până la cel mai important moment: uciderea cu brutalitate, cu sabia, cu toporul sau cu pumnalul, a unui alt personaj.

Artistul trebuie să joace atât de bine, mimând realitatea, încât să arate într-o manieră credibilă ca o lovitură de pumnal răneşte mult mai mult decât pare la prima vedere.

Leadership: Tu polarizezi interesul oamenilor sau eşti un Guest Star - la modul că performanţa pe care o atingi în artă poate acţiona la nivel de "simţire care se şterge în tine" ?

Un lider trebuie să fie un foarte bun profesionist, atât de bun încât el să fie cel care joacă rolul determinant în companie. Cu text. Cu multă prezenţă. Cu o scenă proprie. La fel ca un artist el trebuie să aibă carismă, să pătrundă în inima fiecărui angajat, să schimbe percepţiile fiecăruia după propria lui voinţă. Trebuie să-i seducă. Să găsească acele elemente inspiraţionale la care să rezoneze toţi. Să dea dovadă de o imaginaţie extrem de activă. Să creeze şi să aducă frumosul în jurul său.

Tu poţi să faci performanţă de unul singur? Ţi-ai dezvoltat, precum un actor, calităţile artistice şi de comunicare? Ţi-ai creat o personalitate puternică? Înţelegi toate conotaţiile rolului tău?

Sau eşti un fel de Guest Star (“un star invitat”) cum zic actorii - un personaj şters, sacrificat în favoarea altuia?

Mai ţineţi minte ce spunea scriitoarea Cella Serghi în romanul "Pe firul de păianjen al memoriei": Îmi dau seama că nu sunt omul care să trezească simţiri simple şi de o nemijlocită certitudine. Ştiai că un talent poate acţiona ca un vampir, sugându-ţi sângele, absorbindu-te?

Arta liderului, precum cea a actorului, presupune eliberarea judecăţii (ca putere de gândire) de acele constrângeri care nu se încadrează în dimensiunea optimă a teritoriului lor de competenţă. Iar crearea unui personaj presupune o construcţie complexă. Mai întâi trebuie să ajungi la psihologia personajului şi să o accesezi oricând prin reglarea intensităţii simţirii pe care o transmiţi celor din jur, acea simţire a fiinţei netrucată de efectele unei scenografii nemaipomenite. Valoarea ta nu poate să apară întâmplător. Este nevoie de o cunoaştere mult mai adâncă a lucrurilor, o viziune mai largă.

Leadershipul este ambiţia unei actorii de calitate, chiar briliante, atunci când rolul pe care îl interpretezi poate fi preluat de altcineva. Un rol interpretat cu acea flexibilitate a perspectivei care îţi permite o înţelegere empatică a lumilor ficţionale construite de un scenariu foarte aproape de a fi concretizat.

Personalitatea ta trebuie să se manifeste printr-o intensitate a gândirii, printr-o temperare magistrală a emoţiilor, combinată cu o cantitate mare de carismă - din care să reiasă că "spectacolul” pe care îl performezi, jucând după propria ta partitură, este de o calitate excepţională, dar are un preţ pe măsură – care se reflectă în loialitatea şi în aplauzele lor.

Dacă îţi vei îndeplini rolul în chip desăvârşit şi vei reuşi câştigi pe toţi oamenii de partea ta – prin spectacolul pe care îl creezi în jurul tău, atunci lumea îşi va spune: aceasta este opera unui adevărat artist.

Până la apariţia unui rol de excepţie care să facă din tine profilul unui lider adulat de mulţime, ar trebui să înveţi să înţelegi lucrurile de la un artist, considerat învechit sau nu, care ştie să te facă să vibrezi şi care ştie să transmită o emoţie specială.

Artistul este, de foarte mai multe ori, personajul care se detaşează de universul în care se învârt celelalte personaje ale piesei, permiţându-şi o judecată critică şi aspră la adresă celorlalţi. Este, deci, "purtătorul de cuvânt" al autorului scenariului, înzestrat cu o capacitate superioară de a simţi şi de a înţelege.

Leadershipul, la fel ca arta teatrului, la fel ca arta transformării diversităţii în unitate, este darul unui un artist care ştie să întrebe şi să se întrebe despre corectitudinea unei interpretări, căutându-se, în fapt, pe sine însuşi în roluri diferite.

Opera unui adevărat artist este povestea emoţională a unui artist ce iese la iveală nu de la el, prin rolul pe care îl joacă cu drag, ci de la ceilalţi artişti în roluri pline de substanţă care întregesc spectacolul încercând să-și croiască un drum al lor, triumfător şi binemeritat.

Menţine-te în poziţia de lider exercitându-ţi influenţa ca o artă, nu ca o ştiinţă.