Oscilaţii în necunoscut

Felul cum contribui la crearea propriei identităţi, conturează adevărata valoare a leadershipului tău.

Eram supus probei necruţătoare a confruntării cu realitatea dezlănţuită a unei lumi “ieşite din ţâţâni”. Lumea mea, integrată într-un tablou de-al lui Dali cu absoluturi. Runda finală a unui joc gigantic, revizuit în culise. Expresia unei tendinţe spre nedeterminare. Zdruncinarea convingerilor şi aspiraţiilor dobândite în cursul procesului de alocare şi rafinare a cunoaşterii.

Adevărata probă a creativităţii era să mă văd drept o alternativă a realităţii, ca rezultat al creşterii valorii unei gândiri care, nerecunoscându-şi propriile limite, fascinează prin interpretările labirintice ale experienţelor de creaţie.

Au trecut nenumărate zile fără să găsesc răspuns la întrebările care mă frământau. Necontenit, mă cufundam în reveriile şi gândurile mele, încercuit de dulcea căldură a extazului şi, totodată, în ultima fază, înlănţuit ca un prizonier în carcera disperării.

O gândire întortocheată, îndreptată în general spre absoluturi, inspirând prea puţină încredere, şi nu o gândire raportată la concret, mă determina să ajung în permanenţă la concluzii greşite. Şi, analizându-le, descopeream mereu, ca după o aţipire scurtă, ceva nou, dar incomod sau neconcludent.

Identitatea pe care mi-am construit-o din încercările de a mă cunoaşte mai bine era condiţia existenţei mele de a se transforma într-un destin specific celor ce îmbrăţişează conţinutul esenţial al unei realităţi inventate.

Ce interpretare puteam să dau acestor percepţii şi raporturi conceptuale, acestor bizare tresăriri de luciditate, acestor fragmente de timp foarte scurte care mă absorbeau cu totul, acestor spaţii identitare care se tot descompuneau şi se întregeau anapoda, acestor supratensiuni care produceau adesea scântei electrice lungi ce păreau să se ramifice de la polul pozitiv spre cel negativ al existenţei mele?

Aceste supratensiuni se propagau pe conductoarele liniei mele de cercetare, în stânga şi în dreapta punctului de convergenţă: neputinţa omului din mine de a mă obişnui cu tragedia creaţiei, aceea de a nu mai putea cinsti cum se cuvine celelalte bucurii ale vieţii.

Leadership: Porneşti în căutarea unei imagini despre sine şi despre lume sub aspectul experienţei de construire a unei realităţi independente într-un plan al modalităţilor de expresie ale spiritului novator?

Pătruns de un adânc spirit de adevăr, deveneam tot mai conştient de ce se petrecea cu mine: că trăiam uitându-mă mereu după următorul moment. Tot mai enigmatică, mintea-mi era încinsă de idei efemere, curgând în valuri una după alta, de cerinţele unei vieţuiri cu umbre şi cu har, maladroite et imprécise.

Păream să raţionez aidoma bătrânului Stillman din romanul lui Paul Auster, care cutreiera străzile înaintând uşor, puţin câte puţin, făcând câte o pauză, apoi punându-se din nou în mişcare, pe urmă oprindu-se încă o dată, de parcă fiecare pas trebuia cumpănit şi măsurat înainte să-şi ia locul în suma totală de paşi. Şi care, totuşi, parcă supus unui scop conştient, nu reuşea niciodată să iasă dintr-o zonă strict delimitată, mărginită de alte străzi.

Semnificaţia acestor scurte digressions , acestor momente electrizante din existenţa mea, ce păreau a-mi da un plus de personalitate, continua să-mi scape. Trebuia să gândesc şi să anticipez fiecare mişcare pe care o făceam, căreia să-i atribui tot mereu un alt înţeles, ca într-o ecuaţie cu mai multe necunoscute. Un spirit inovator ştie să găsească corespondenţe între o realitate exterioară convenţională şi una personală, subiectivă, încât să ofere o altă variantă ascensionată a fiinţei sale.

Dar totodată ceva în mine opunea rezistenţă la tot ceea ce însemna schimbare, la tot ceea ce mă depăşea. Nu voiam să accept incertitudinea “necunoscutului”. Aceste necunoscute care scapă oricărei explicaţii, se reduceau în mod obligatoriu şi în esenţă la puterea mea de a căuta şi a găsi sensul existenţei mele. Înainte de orice, alchimia nu este altceva decât o aventură amplasată haotic în existenţa omului, şi, ca orice aventură, nu se explică, ci se trăieşte.

A porni în căutarea unei imagini despre sine şi despre lume sub aspectul experienţei de construire a unei realităţi independente înseamnă să extragi din viaţa ta acele semnificaţii atribuite relaţiei dintre ceea ce ţi se dezvăluie ca un început de poveste şi ceea ce eşti pregătit să renunţi pentru a intra în pielea personajul din poveste.

Te confrunţi cu realitatea unei lumi dezlănţuite? Eşti ancorat în rutina unei gândiri care te determină să ajungi în permanenţă la concluzii greşite? Ce interpretare poţi să dai acelor bizare tresăriri de luciditate care te împresoară? Trăieşti uitându-te mereu după următorul moment? Fiinţa ta poate să accepte orice necunoscute?

Trebuie făcut ceva pentru ca toată lumea să se schimbe, să se reinventeze. Unele spirite, limitate de învelişul fragil al falsului sine, nu reuşesc niciodată.

De aceea numeroase companii îşi pun la dispoziţie autoritatea, energia şi chiar resursele cele mai valoroase pentru ca lucrurile să se întâmple, pentru a face ca totul să fie mai simplu pentru acei defavorizaţi de ei înşişi sau de sistem – încercând astfel să facă din leadership un obiect de lux. Însă rezultatul demonstrează mai mult contrariul - o artă “ieftină”, la îndemâna tuturor.

În realitate, leadershipul pe care aceste companii îl adoptă şi îl împărtăşesc este rezultatul unei greşeli de interpretare, de calcul, de gândire, devenind prin însăşi starea, speranţa, soluţiile constructive pe care le cultivă, ceva rigid, un fel de “prezenţă” ostilă sau total ineficace. Un proces care înaintează şi se desfăşoară într-un deşert tot mai arid, vulcanic, pustiu, cu bolovani negri. Forţa chemării înflăcărate, făcută prin viu grai, aidoma unui val tsunami care schimbă totul în exterior, dar nu schimbă nimic înăuntrul omului.

Din acest punct de vedere, leadershipul se transformă într-un fenomen greu de stăpânit. Devine asemenea unui spaţiu locuibil, ce urmează să fie împărţit noilor locatari – prea mulţi şi prea înghesuiţi într-un spaţiu tot mai strâmtorat, în care doar obiectele mai fac câte ceva.

Dacă vrei să asimilezi într-adevăr ştiinţa conducerii, renunţă la spaţiul mic în care te-ai claustrat, şi extinde-te într-un spaţiu mai larg şi mai cuprinzător, cu privelişte panoramică: realitatea vieţii, redimensionarea ei prin intermediul a ceea ce eşti şi a ceea ce poţi să fii.

Leadershipul este încercarea de a da un nume nou creaţiei denumită "identitate" prin intermediul a ceea ce eşti şi a ceea ce poţi să fii prin reprezentarea propriei lumi într-o altă variantă de a defini sensul şi reperele existenţei.

Oscilaţiile în necunoscut sunt provocate de eforturile tale de a-ţi descoperi adevăratul potenţial, de gradul tău de conştiinţă, de gradul tău acceptare, de a deveni responsabil şi independent. De păstrarea unei anumite balanţe în interacţiunea cu evenimentele care se petrec în viaţa ta.

Să ne amintim ce spunea altădată scriitorul rus Maxim Gorki: “ Printre sutele de milioane de locuitori ai globului vedem atât de puţine caractere net definite - oamenii mari. ”

Eşti un om mare, sau o imitaţie ieftină a unora ce-au excelat în leadership?

Felul cum contribui la crearea propriei identităţi, conturează adevărata valoare a leadershipului tău. Leadershipul este un domeniu în care te dezvolţi pe cont propriu. Depinde de tine dacă vei deveni un lider de excepţie sau un kitsch de duzină.