Partea specială a leadershipului

Evaluează-ţi potenţialul de lider în aşa fel încât produsul creaţiei pe care o experimentezi prin procesul de partajare al resurselor (viziune, abordare şi concept) să se orienteze spre numeroase posibilităţi de extindere a conţinutului ei.

Metoda de lucru a celor doi artişti funcţionează perfect, fără asperităţi. Colaborarea are întotdeauna opt momente succesive precise. Mai întâi Serghei Eisenstein îi arată celebrului compozitor, Prokofiev, montajul secvenţei. Apoi secvenţa se cronometrează şi regizorul îşi expune dorinţele faţă de muzică. Îşi exprimă plastic aceste deziderate: "Iată, aici trebuie să sune aşa ca şi cum cineva i-ar smulge unei mame copilul din braţe", sau "să faci să se audă aşa cum ai lovi un dop de o sticlă". Prokofiev se arată totdeauna încântat de asemenea indicaţii plastice.

Apoi compozitorul se întoarce în camera sa de hotel din Alma-Ata, unde transpune cronometrajul notat într-un anumit număr de măsuri în funcţie de tempo-ul pe care urmează să-l aibă muzica secvenţei. Pe plan se află atunci un metronom, un cronometru şi coli nescrise încă, însă cu portativele împărţite în măsuri şi mâzgălite cu tot felul de însemnări pe înţelesul lui doar. Odată fixate astfel cu precizie cadrele compoziţiei, Prokofiev compune muzica ce se înscrie în această reţea de măsuri calculată prealabil. *

Leadership: Ai înţeles că tot ceea ce există în exteriorul tău serveşte clipă de clipă drumului tău de autodescoperire prin creaţie, luând în considerare plasticitatea unei exprimări autentice?

O perspectivă modernă a creaţiei pe care o experimentezi (ca pe o aventură minunată într-o lume cu totul nouă) contribuie considerabil la dezvoltarea activităţii cognitive pusă în slujba unei dezvoltări progresive a noţiunilor ce pun în evidenţă o exprimare autentică a emoţiilor şi gândurilor.

Însăşi compoziţia diverselor abordări şi cunoaşterea noţiunilor este o provocare şi o oglindă a ta însuși ca individ creator. Numaidecât, această perspectivă modernă a creaţiei trebuie să cuprindă setea de a expune o viziune mai apropiată de libertatea de exprimare, posibilități remarcabile de dezvoltare a unui conţinut valoros, concret şi interactiv, care însumează o serie de dorințe refulate investite de artist în mesajul operei sale.

Bineînţeles, transferul emoţiilor şi a viziunii către alte persoane, prin intermediul creaţiei artistice, explică modul în care pot apărea mijloacele plastice (linie, culoare, sunet) în viața de zi cu zi. De exemplu, atunci când întâlneşti o persoană nouă care îţi amintește de altcineva, numaidecât amintirea respectivă îţi furnizează o informaţie, o sugestie, o anumită particularitate vizavi de anumite fenomene, consecințe ale acțiunilor și procese simple, înrudire cu influenţele artei, care se întind prin întregul domeniu al creaţiei artistice.

Or numai într-un context dăunător personal, sau într-un context social care nu predispune la evoluţie intelectuală, poate fi descris transferul emoţiilor şi a viziunii ca o problemă de veridicitate, ca o tendinţă subdimensionare a formei pe care o dai conţinutului creaţiei tale. Această perspectivă a viziunii unplută cu un substrat nisipos, fără pretenţii de exclusivitate în divulgarea unor informaţii de calitate, a unor convenţii şi clişee de limbaj, poate să genereze o multitudine de cercetări şi experimentări care luminează modul în care oamenii tind să repete tiparul de relații dintre ideologie şi modul în care aceasta construieşte noul imaginar al colectivităţii.

Aşadar, produsul creaţiei pe care o experimentezi prin procesul de partajare al resurselor (viziune, abordare şi concept) şi care poate să se orienteze spre numeroase posibilităţi de extindere a conţinutului ei este strâns legat de reflectarea asupra diverselor abordări ale situaţiilor de viaţă pe care le-ai putea integra, din punctul de vedere al analizei, într-un domeniu teoretic sau practic.

Prin urmare exteriorul tău serveşte drumului de autodescoperire prin creaţie atunci când ceea ce intră în conţinutul acesteia poate să ofere indicaţii preţioase cu privire la caracteristisile, scopurile şi acţiunile ce conduc la dezvoltarea ideii de valorificare a viziunii pe care o redai despre artă şi despre relaţia ei cu viaţa.

Bine spunea cineva pe observatorcultural.ro, că marile întrebări ale vieţii sunt despre artă şi despre relaţia acesteia cu viaţa, despre „fiinţa jucând un rol“ şi relaţia dintre estetic şi etic, despre acţiunea şi inima omului privite ca mister, teatrul ca falsitate şi, deopotrivă, autenticitate, toate acestea constituind temele care construiesc corpul creaţiei şi care îi conferă şi o miză de relevanţă teoretică.

Partea specială a leadershipului reiese din actul redescoperirii sinelui ca o privire aruncată asupra lumii din jur din care cel mai adesea se descifrează semnificaţiile profunde ale artei, misterele şi particularităţile creaţiei.

Iar aici intervine plasticitatea unei exprimări autentice care prevede faptul că tot ceea ce observi şi tot ceea ce cunoşti se poate transpune într-un limbaj a cărui miză este recunoaşterea potenţialului de a da naştere unoi noi dimeniunii a profunzimii în om şi în artă, unor noi tendinţe de creaţie, şi unei viziuni autentice capabilă să etaleze o gamă largă de mijloace de expresie, precum: cuvintele, mesajele verbale, ideile frumos conturate, concepții a unei noi forme de sine individual, imaginile unei noi percepţii ale realităţii.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.