Partida de cărţi a lui Danton
Pune-ţi leadershipul la bătaie, înclinându-te în faţa măreţiei lumii şi a propriei tale fiinţe.
Sala răsuna ca un ecou al strigătului scos cu o zi înainte pe câmpul de luptă de la Valmy. Se ridică Georges Jacques Danton, care era unul dintre conducătorii revoluţiei. Se făcu linişte.
- Nu poate exista o altă constituţie decât aceea care va fi acceptată întocmai, cuvânt cu cuvânt, de către majoritatea adunărilor simple. Să împrăştiem acele fantome fără rost care vor să înfricoşeze lumea; să spunem că nu există altă constituţie decât aceea care este acceptată de către popor.
Cu alte cuvinte, Danton a vrut sa promoveze două idei:
- Nu poate să existe o constituţie decât dacă este acceptată de către popor;
- Garanţia persoanelor şi a proprietăţilor este la adăpostul naţiunii;
Leadership: Ideile pe care vrei să le transformi în realitate pot să-ţi ofere o conștientizare profundă a fenomenelor care te înconjoară, ceea ce îți va permite să evaluezi imparţial obiectivele unei alte dimeniuni a demnităţii?
Destinul distribuie cărţile, spunea odată un mare scriitor. Iar un bărbat cu experienţă acceptă cărţile pe care destinul i le-a dat, le priveşte cu atenţie, le apreciază, apoi hotărăşte singur dacă trebuie să joace sau nu. Dar, atenţie ! Singur nu îţi poţi distribui cărţile odată ce accepţi cu demnitate fatalitatea destinului privind hotărârile pe care trebuie să le iei ca să readuci ordinea în viaţa ta sau a celorlalţi, sau ca să te asiguri că nu te pierzi în uitare şi în anonimat la fel ca alţi lideri ce au trăit experienţa iluziilor de putere.
Danton a fost unul dintre oamenii a căror misiune, atât de periculoasă, şi în acelaşi timp mortală, le-a dat prilejul să schimbe cursul evenimentelor, transformându-i în lideri cu calităţi definitorii (precum capacitatea de a gândi strategic şi de a previziona), şi în final făcând din ei înşişi nişte eroi. El şi-a pus în valoare demnitatea prin simţul moral, prin discernământul moral şi tenacitatea morală de a înfăptui schimbări importante, ramând în picioare în faţa piedicilor societăţii în care trăia. Totodată, el şi-a exprimat libertatea de a lua decizii cu privire la propria viață și de a fi respectat pentru acest drept (până la un punct).
Dar pentru a fi “un om mare”, Danton a trebuit să se angajeze într-o partidă în care avea puţine şanse de izbândă, fiindcă duşmanii săi şi ai poporului i-au pus nenumărate piedici. Singur şi-a pus viaţa în mare primejdie. Aceasta este o altă dimensiune a demnităţii: să ştii să te sacrifici pentru un ideal. Iar Danton a evaluat imparţial obiectivele acestei dimensiuni, punându-se el însuşi drept garanţie a înfăptuirii libertăţii depline, ca un judecător pregătit şi capabil să ignore ideile preconcepute legate de vinovăţie care ar putea apărea ca urmare a unor reacţii adverse din partea celor neimplicaţi în schimbare.
Demnitatea este rezistenţa pe care o opui evenimentelor ce pot declanşa o criză socială, cu precizarea că tot ceea ce te întăreşte moral şi spiritual este capacitatea de a te abandona în favoarea unui țel mai înalt.
Conform Wikipedia: "Georges Jacques Danton era îndrăzneț și hotărât, un orator strălucit, dar totodată avea o fire oarecum dezechilibrată. Idealurile sale erau libertatea și proprietatea. Fiind întemnițat în închisoarea Luxemburg, Danton nu a plecat capul în fața dictatorului Robespierre. Vestitele lui fraze: „... cu 12 luni în urmă am propus să fie instituit acest tribunal revoluționar. Acum îmi cer scuze pentru asta de la Dumnezeu și de la oameni” și „Robespierre va urma după mine” , arată disperarea, dar și tăria de caracter a „gigantului” Revoluției franceze."
Leadershipul este o miză extraordinară, este lucrul cel mai de preţ pe care un om îl poate risca. Căci o dată cu poziţia înaltă pe care ajungi să o ocupi, se încheie orice capitol anterior al vieţii tale. Trebuie să te înclini în faţa măreţiei lumii, să distrugi acel talisman a cărui forţă magică este în stare să te golească de toate emoţiile, de toate energiile pozitive, de tot ceea ce ai mai bun în tine, şi să-ţi închidă calea către performanţă, eficienţă şi succes.
Dacă nu te dovedeşti a fi un jucător de toată isprava te vei duce la vale, tot aşa cum corăbiile prost construite se scufundă la prima furtună. Aşa cum o fotografie este în stare să-ţi imortalizeze o anumite stare, o anumită ipostază, tot aşa şi poziţia de lider pe care o capeţi poate să-ţi îngheţe conştiinţa şi să-ţi distrugă valorile pe care se sprijină relaţia ta cu oamenii, să te facă nepăsător şi chiar ostil faţă de scopurile nobile pe care ţi le-ai propus iniţial să le atingi, să te împingă spre cel mai mare eşec.
Cineva spunea: "Cel ce ocupă o funcţie importantă, datorează socoteală pentru toate acţiunile, pentru fiecare clipă a lui, deoarece el nu-şi mai aparţine, fiind al tuturor, fiecare nou drept al lui se transformă, de fapt, într-o nouă îndatorire.” Pentru a câştiga în leadership trebuie să joci cu strategiile cele mai bune, să cunoşti cărţile partenerilor şi ale adversarilor, să ţi le joci pe ale tale la momentul potrivit şi să pui mâna pe miză cu duhul înţelepciunii.
Leadershipul este nu este calea de a te opune unui război cauzat de anticiparea schimbării, ci este expunerea ta în faţa evenimentelor care scriu istorie, cu precizarea că ceea ce te poate opri din drumul spre atingerea obiectivelor nu este altceva decât teama de „ce ar putea spune ceilalţi“. (Iar această teamă ar putea fi doar în mintea ta.)
Partida de cărţi a lui Danton evidenţiază extraordinara capacitate a liderului de a se pune în valoare, alegându-şi singur traseul înspre obiectivul ce trebuie atins şi “finanţându-şi” singur evoluţia prin alegerea celor mai eficiente practici, prin cele mai adecvate mijloace de promovare a unui ideal înalt.
Danton nu a aşteptat ca destinul să-i ofere “o mână bună”. El s-a lăsat antrenat în jocul evenimentelor, luând parte la ele cu trupul şi cu sufletul, cu mândrie şi cu un sentiment de împlinire, cu onoare şi discernământ, fără să fi avut cărţi de aceeaşi valoare, adică excelente. A fost voinţa şi dorinţa lui, dar a avut şi onoarea să lupte până la ultima şansă. El şi-a pus leadershipul la bătaie, înclinându-se în faţa măreţiei lumii şi a propriei sale fiinţe.
Fii măreţ cu tine însuţi, dar şi cu ceilalţi. Fii măreţ în practicile tale, în credinţele tale, în concepţiile tale, ca sa poţi în final să direcţionezi desfăşurarea „partidei de leadership” în folosul tău, înspre evoluţia ta, dar care să încline şi înspre beneficiul celorlalţi.
Concluzie: Dacă ai fost ales în postura de lider, înseamnă că ai consimţit să ocupi această poziţie. Prin urmare trebuie să-ţi evaluezi capacitatea, disponibilitatea şi forţele ca să îndeplineşti tot ceea ce oamenii aşteaptă de la tine. Este “un loc” de onoare, dar implică şi multe responsabilităţi. Ai fost investit cu încredere şi trebuie să te străduieşti mult pentru ca încrederea oamenilor să nu scadă. Este un “joc” palpitant în care însă trebuie să intri doar dacă ştii că deţii atuurile necesare pentru a câştiga.
* Notă: Alexandre Dumas - Fiica marchizului
