Patima omului de gheaţă

Clădeşte-ţi urcuşul spre desăvârşire, îndepărtând toate acele părţi din conştiinţa ta care sunt în opoziţie cu adevăratele tale valori şi credinţe.

- Durerea e rea… Fă-o să dispară. Tu mă poţi ajuta, domnule. Du-mă în lumea de dincolo - îi spune bătrâna bolnavă lui Joe Black, imobilizată în scaunul cu rotile, suferind de o tumoare care îi afectase întreg organismul. Era evident că ea recunoscuse spiritul rău care sălăşluia în el.

Prinţul Întunericului, în persoana lui Joe Black, distingând în glasul ei dezamăgirea provocată de situaţia în care era, apoi neîncrederea şi teama pe care o simţea pentru el, se uită la ea cu totul indiferent şi îi vorbi cu adevărată asprime în glas:

- Poate că te voi ajuta, poate că îţi voi alina durerea, dar acum “sunt în vacanţă”. Trebuie să mai rezişti puţin, bătrânico.

După câteva zile, Joe Black întorcându-se la spital pentru a se întâlni cu Susan (doctoriţa de care se îndrăgostise), o revede pe bătrâna bolnavă. Aceasta, stând în pat, copleşită de propria suferinţă, îi vorbi lui Joe despre durerea ei atât de severă.

Amândoi se priviră în ochi lung. În clipa aceea Joe simţi un fel rană în inimă şi i se păru că prin rana aceea i se scurge un simţământ. Nu patima, fiindcă patima rămăsese, ci respectul pentru ultima ei dorinţă. Acea cutremurătoare, şi totuşi atât de puternică năzuinţă spre moarte a femeii suferinde, era ceva mai presus decât înţelegerea pe care o avea el despre oameni. Încetul cu încetul, în el îşi făcu loc sentimentul de respingere. Îl cuprinse dintr-o dată de febra uşoară a unui resentiment inconştient faţă de greşeala proprie.

Leadership: Poţi să recompui trăirea unui eveniment din frumuseţea uitată a vieţii într-o manieră care se angrenează într-un joc al esențelor de dincolo de aparenţele lumeşti?

În privinţa leadershipului, adunând laolaltă în ciuda diferenţelor de apreciere şi de viziune, oameni care gândesc diferit, dar şi cunoştinţele cu privire la toate faptele şi suferinţele lor, se cere observat faptul că buna administrare a contribuţiei la garantarea creşterii lor constante, pe orice plan, priveşte exclusiv producţia de siguranţă şi stimă de sine. Ele sunt utile pentru a avea acces la fondul lor de vitalitate, elan şi entuziasm. Dar pentru aceasta trebuie să posezi şi acea dimensiune de natură spirituală, renovatoare, care prezintă semnificaţie prin valoarea de utilizare directă sau indirectă a identităţii limitate pe care ei o traversează în momentele critice.

Dacă ai întins vreodată o funie peste un râu ca să înaintezi cu o barcă, nu înseamnă că vâsleşti, ci că tragi barca de-a lungul funiei cu mâna, de la un cârlig la altul.

Exact aşa stau lucrurile uneori în relaţiile noastre cu ceilalţi oameni. Încercăm să ajungem cât mai repede la sufletul lor, dar în loc să manifestăm o mai bună înţelegere pentru grijile lor, în loc să dovedim respect pentru valorile şi credinţele lor, “tragem” de ei ca să ne urmeze şi să ne accepte convingerile şi idealurile. Ne facem o onoare din calităţile pe care le preţuim atât de mult la noi, dar ignorăm orice cerinţă din partea lor.

Trăirea unui eveniment din frumuseţea uitată a vieţii este necesară pentru a reîmprospăta conştiinţa unei enorme capacităţi pentru empatie. Absorbind fiecare tresărire a sufletului, fiecare curiozitate a minţii, fiecare fibră a fiinţei pulsând de viaţă, orice urmă de nostalgie pe măsură ce se împrăștie în jocul straniu al întâmplării, ajungem mai aproape de frumos. Altfel suntem nişte caricaturi gri desenate de banalitate.

Leadership: Spiritul tău plin de forţă poate fi îmblânzit prin senzaţia de neputinţă?

Dacă ai văzut filmul “Meet Joe Black (1998) ”, probabil îţi aminteşti de schimbarea bruscă de personalitate a lui Joe Black. El, care îşi servea cu o consecvenţă şi abnegaţie totală, fără să facă vreodată concesii, cu scrupulozitate propriile principii riguroase, dintr-o dată s-a schimbat în altcineva. Pe motiv că este "în vacanţă, el şi-a nesocotit obligaţia de bază: de a trece omul în lumea cealaltă.

Bătrâna bolnavă a constituit, de fapt, o excepţie de la regulile sale atât de bine bătute în cuie, acest lucru ajutându-ne să recunoaştem în ce măsură se poate detaşa un individ de fixaţiile sale şi în ce măsură îşi poate modifica atitudinea prin apropierea faţă de ceilalţi. Ea a izbutit ceea ce nu izbutise nimeni altcineva: să îmblânzească prin umilinţă, prin suferinţă şi prin senzaţia de neputinţă, spiritul lui plin de întuneric şi de forţă. Datorită ei lumea i-a apărut lui Joe mai bună.

Leadership: Poţi să repari imaginea unei lumi trecătoare, trăind cu conştiinţa apăsătoare a unei măsuri foarte chircite a omului venit dintr-o altă lume?

În fiecare dintre noi zace o întreagă concepţie despre rolul (sau scopul) pe care îl avem de îndeplinit, care marchează distinct ceea ce desparte principiile noastre de etică şi echitate, de ale celorlalţi. Dacă reuşeşti să pătrunzi în profunzimea sufletului lor, dacă reuşeşti să te conectezi la universul lor interior, eliminând din arsenalul leadershipului tău acele concepţii care sunt în opoziţie cu sistemul lor de valori, atunci vei izbuti să atingi la acel nivel înalt de calitate de care fiecare lider s-ar simţi mândru.

Aşa cum un pictor îşi impune stilul prin calmul armoniilor lui compoziţionale, realizate de un anumit ritm al liniilor, de un anumit rafinament al culorilor - tot aşa şi tu, ca să-ţi impui stilul de leadership şi valorile pe care se bazează acesta, mai întâi trebuie să obţii un anumit grad de fidelitate din partea oamenilor, manifestând o puternică tendinţă către compasiune, către bunăvoinţă şi înţelegere pe drumul către unitate şi armonie.

Uneori, trăirea unui sentiment de valoare personală se construieşte sănătos doar pe baza acceptării inevitabilului, prin integrarea intervenţiei omului profund venit dintr-o altă lume în ultimele clipe ale vieţii.

Patima omului de gheaţă aduce în atenţie tranziţia de la un stadiu la altul al personalităţii tale, de la o atitudine negativă şi rece, la una pozitivă, de acceptare şi împărtăşire a ceea ce ai mai bun în tine. Poţi străluci în inima celorlalţi, sau îţi poţi umbri de bună voie ascensiunea în funcţie de substratul personalităţii tale.

Aşa cum sângele circulând prin tot organismul face posibilă funcţionalitatea tuturor organelor, tot aşa şi tu, pentru a asigura funcţionalitatea echipei, pentru a cimenta relaţiile cu ceilalţi oameni, trebuie mai întâi să-ţi schimbi optica despre tine însuţi, să înveţi să-ţi exprimi sentimentele fără să intri în opoziţie cu tine însuţi, îndepărtând toate acele părţi din conştiinţa ta pe care le consideri "întunecate".

Şi, călăuzit de spiritul spre împlinirea personală, să rezişti tentaţiei de a-ţi compara mereu percepţiile şi concepţiile cu ale celorlalţi, fără să te bazezi pe o analiză mai profundă a propriei tale persoane.

Concluzie: Flexibilitatea şi maleabilitatea bazată pe înţelegerea propriei personalităţi dar şi a celorlalţi, a propriilor limite dar şi a celorlalţi, sunt caracteristici specifice umane, care trebuie să fie mult mai pronunţate la un lider. Ele, alături de compasiune şi empatie, trebuie atent dozate pentru a nu intra în conflict cu propriul eu sau cu ceilalţi colaboratori.

Rigiditatea, inflexibilitatea, lipsa înţelegerii limitelor umane definesc pe acel lider pătimaş şi cu inimă de gheaţă.

Clădeşte-ţi urcuşul spre desăvârşire, îndepărtând toate acele părţi din conştiinţa ta care sunt în opoziţie cu adevăratele tale valori şi credinţe.