ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Pictez doar în cuvinte

On Martie 10, 2019, in Leadership IQ-Light, by Neculai Fantanaru

Un scris care urmează meandrele sufletului este mişcarea unei pensule pe pânza unui subiect prins între două lumi asemănătoare.

Ceea ce furnizează înţelegerii mele toate materialele gândirii cele mai înalte, din care planurile universului alcătuiesc cea mai mare parte a credinței mele în conceptele legate de superioritate, este purtarea de grijă a esenţei mele de creator potrivit unui destin artistic de excepţie. Înţelegerea mecanismului generator de autenticitate, cu trimitere la densitatea vizuală a imaginilor menite să constituie un eveniment revelator, am căpătat-o printr-o corelare a simbolurilor dispuse într-o prelungire a lucrurilor sfinte ataşate existenţei umane, dar şi pentru o încadrare mai strictă în regulile ştiinţei.

Simbolurile se produc sub influenţa modelatoare a unei fiinţe care poartă în sine motivul înţelesului unei existenţe desprinsă din orizontalitatea atemporalităţii, extrasă din mașinăria bine unsă a unei lumi „veşnice" atât de diferită de îngustul şi searbădul cotidian. Resorturile estetice folosite pentru a pune în vibraţie sufletul uman cu ajutorul simbolurilor sunt culoarea pură a turcoazului, în cazul picturii, iar în cazul scrisului de mare fineţe se face legătura cu expresiile de largă circulaţie în spaţiul literar al secretelor agreabile (metafore, personificări, epitete, asocieri, analogii).

Nu-mi recunosc nici acum ipostazele, nu ştiu în ce m-am metamorfozat de-a lungul timpului, dar mă simt prins între argintul viu al cunoaşterii cele mai înalte şi universul larg de înţelesuri al regăsirii spirituale.

Pictura este similară scrisului tot aşa cum natura rezonează cu funcția vizualității, aşa cum sufletul rezonează cu ceea ce ochii observă într-un sistem determinist. Expresivitatea, fineţea execuţiei şi strălucirea coloritului rezonează cu profunzimea gândirii în definirea conceptelor legate de identitate, de alteritate și de diversitate artistică şi culturală din necesitatea perspectivei relaţionale în studiul fenomenelor sociale.

Aşadar, sunt îndreptăţit să mă consider mai mult decât un pictor care oscilează între erudiţie şi penel, ci un întreg univers al expresiilor artistice implicate în actul scriitoricesc.

Leadership: Poţi face dovada permanentă a unei superiorităţi estetice descriind experiența psihologică a atașamentului faţă de o imagine care chiar dacă este direct legată de caracteristicile personalităţii tale, are o existenţă şi un destin inconfundabil?

Când mă raportez în mod inovator la actul picturii, cu privire la felul cum trebuie să transmit o emoţie, îmi amintesc ce spunea criticul literar Hippolyte Taine despre prozatorul francez La Fontaine care simţea şi imortaliza totul în imagini veritabile:

“El nu descrie numai pasiunile sufletului, ci simte că imaginaţia omului este organică, că pentru a înţelege diversitatea sentimentelor, trebuie urmărită diversitatea gesturilor şi atitudinilor. Că nu vedem spiritul decât prin intermediul trupului. El descrie la fel cum povesteşte, vizualizând şi în detaliu: căci a descrie înseamnă a povesti, şi singura diferenţă este că, în cel de-al doilea caz, amănuntele se succed, în timp ce în primul caz ele sunt împreună.”

Prima prevedere în actul scriitoricesc, la fel ca în cazul picturii, este bogăţia detaliilor şi căutarea trăsăturilor particulare menite să declanşeze anumite emoţii. Ceva mă îndeamnă să-mi imaginez viaţa în oglinda lucrurilor existente în jur, să organizez întreg spaţiul tabloului, jocul reprezentărilor redublate şi posibilitatea de a privi lucrurile din perspectiva unui vis, a unui delir poetic, a unui flashback, ca o revelaţie a unei realităţi absolute sau ca un gând legat de ceea ce vreau să fac pentru Dumnezeu.

Din punct de vedere psihologic, artistul este ataşat de o imagine a realităţii prin luarea în considerare a studiului omului în toate ipostazele sale (de creator şi muză), interpretând destinul acestuia, consecinţele şi rolul său în societate, în funcţie de impresia vizuală a detaliilor (cromatice) care ar fi în avantajul unei memorii colective. Destinul inconfundabil al omului trebuie să parcurgă faimoasa metaforă a statuii care prinde viaţă datorită dragostei Creatorului pentru artă.

Leadership: Poţi să tratezi subiectul unui tablou din perspectiva unei idei dominante care parcurge frumoasa metaforă a unui teritoriu în care poţi coexista timp îndelungat prin prisma rolului de Alter-Ego?

Un scris care urmează meandrele sufletului este mişcarea unei pensule pe pânza unui subiect prins între două lumi asemănătoare: simbolul unei creaţii divine dăruite omului cu un coeficient înalt de sensibilitate şi simbolul unei învieri spirituale. Aici avem de a face cu o realitate văzută din perspectiva unui mod de confruntare a fiinţei cu limita, cu destinul, dar şi cu imaginea unei lumi idilice pe linia valorificării elementelor de limbaj asimilate pentru consolidarea deprinderilor improvizatorice.

Aceasta este adevărata improvizaţie literară: să te consideri mişcarea fină a pensulei care declanşează o întreagă gamă de sentimente extraordinare în sufletul privitorului. Densitatea vizuală a informaţiei pe care o furnizez printr-o asortare echilibrată a culorilor este, deci, punctul forţe în creativitatea ce nu ezit să o calific drept excepţională a mediului artistic deschizător de apetit pentru imaginea unei realităţi simbolice, reactualizată prin mesajul unei gândiri emoţionale de o mare frumuseţe.

Un acord autonom în marea orchestraţiei. Înainte să ajungi la conţinutul intrinsec al fiecărei culori şi al fiecărei teme trebuie să explici o revelaţie care să anuleze teoriile clasicilor, tot aşa cum un excelent anatomist explică resorturile corpului omenesc din propria experienţă de bun observator al faptelor izolate şi de analist profund al fenomenelor diverse, misterioase.

O revelaţie poate fi ilustrată prin dialogul intim dintre: ceea ce eşti atunci când trasezi pe pânză caracteristicile modelului reinventat după strategii ale memoriei şi ceea ce eşti atunci când vei termina tabloul, privindu-te pe tine în ipostaza modelului. Aici intervine Alter-Egoul, “străinul cu care creatorul face o pace provizorie”, doar pentru a realiza o nouă variantă a personalităţii sale.

Leadership: Poţi să-ţi perfecţionezi arta de a te menţine în autenticitate folosind ansamblul “simbol-semnificaţie” din care să transpară imaginea unei realităţi care să însemne mai mult decât suma părţilor sale componente?

Sub aspectul unui amestec de culori aprinse şi îndrăzneţe, proporţiile determinărilor esenţiale şi obiective ale prezentului, în cazul unui artist autentic, nuanţează magia fantasticului şi se pot întoarce cu inima şi mintea în lumea poveştilor cu tâlc şi cu substrat mistic în care “trupul lui Hristos” sau “Elixirul Tinereţii” sunt privite din unghiuri surprinzătoare. Una este să ordonezi întregul semantism al unui univers simbolic, cu totul altceva este să exprimi “înaltul unui cer care n-a fost niciodată la fel” în adâncul spaţiului.

O cale de a ajunge la un scris plin de însufleţire folosind ansamblul “simbol şi semnificaţie” este să prospectezi necesitatea reînnoirii artei pornind de la conştientizarea proprietăţilor specific fiecărei culori (emană căldură, atrage atenția, stimulează nervii) şi a corespondenţei lor spirituale. Impasul care intervine în acest caz, pe lângă faptul că este necesară funcţia de explorare a “inefabilului”, între figurat şi abstract, constă în a defini un spaţiu de realitate care să inspire o poveste.

În conceptele legate de superioritatea estetică, constând în descompunerea ideilor în unităţi şi în reducerea la senzaţii şi reflecţii, domină efectul de cruce: atenţia, înţelegerea, expresivitatea şi erudiţia sunt redate prin metafore ca: “o mângâiere de galaxii”, “soarele dreptăţii“, “pântece de mercur”, “o moarte care să nu fie sfârșitul”, etc.

Schimbarea calitativă a întregului imaginii care poate produce dependenţa de o succesiune de fapte şi evenimente, îmi oferă spre analiză experienţa unei picturi care capătă o viaţă a ei, îmbătrânind în timp ce proprietarul îşi păstrează tinereţea. O simplă linie de contur care în termenii artei clasice este o categorie elementară a sintaxei plastice.

O imagine a realităţii poate să însemne mai mult decât suma părţilor sale componente atunci când ea se întemeiază pe instinctul de metaforizare, pe resursele aperceptive ale imaginaţiei care posedă libertatea de a combina perspective, forme, elemente, teme total diferite de artă, de la compoziţii cu personaje, la compoziţii abstracte.

Pictez doar în cuvinte ori de câte ori doresc să controlez sentimentele corespunzătoare imaginii pe care mi-am format-o cu privire la realitate. Titlul acesta este o metaforă potrivită pentru o conversaţie cu mine însumi desprinsă parcă dintr-un tablou cu peisaj de primăvară, unde munţii se succed în multe planuri, topindu-se în cer, în care o singură culoare îmi face cel mai mult cu ochiul: azurul, o culoare a nostalgiei sau a infinitului.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us