ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Poemul omului care îşi caută sfârşitul

On Decembrie 08, 2012, in Leadership Pro, by Neculai Fantanaru

Urmează firul încâlcit al trendurilor “Omului” din tine, fără să-ţi asiguri exploatarea în întregime a acelui nestemat - superioritatea - faţă de ceilalţi oameni.

Sosise clipa răzbunării. Dar, vai! Care pe care? Ce încurcătură! Şi ce coincidenţă stranie! Toate schimbările de direcţie, toate metamorfozele se săvârşeau pentru prima oară în ei, în amândoi artiştii, în cele două caractere puternice provenite din medii oarecum asemănătoare: Llewelyn Moss şi Anton Chigurh.

Exploatarea în întregime a acelui nestemat, “superioritatea”, componentul unei etici a performance-ului din sfera nelegiuirii şi a implicaţiilor sale, era asul din mânecă, cheia întregului meci dintre ei doi. O cucerire grandioasă a Bizanţului, dar o deschidere a Cutiei Pandorei care ar fi produs efecte bizare.

Când lui Llewelyn Moss i-a sosit timpul să iasă din spital, când îi răsunară în ureche acele cuvinte cumplite ale asasinului aflat pe urmele sale, generoasa ofertă, atent selecţionată: “Îmi aduci banii, şi te omor doar pe tine, dar o voi lăsa pe soţia ta în viaţă!”, el a înţeles teribila sentinţă.

O trecere bruscă într-o altă treaptă a existenţei. Momentul de cotitură cel mai periculos, alimentat prin revoltă şi intoleranţă. O agitaţie undeva înăuntrul său la fel de puternică ca un motor turat la maximum.

Răspunsul lui Llewelyn veni neaşteptat, ca o piatră aruncată cu putere la întâmplare: “Am decis să te transform într-un proiect special, Anton. Nu va trebui să vii să mă cauţi. O să te găsesc eu!

Putea el oare, măcar să încerce, sau măcar să ia în considerare o alternativă, alta decât scufundarea în apele cele mai adânci şi nămoloase, care nu proveneau dintr-un izvor de conştiinţă curată?

A se iniţia în tainele scufundărilor în acele ape tulburi, era totuna cu sinuciderea. Dar şi unica lui salvare.

Creaţia numită “viaţă” - VS - Tragedia numită “moarte”

Un poem al vieţii, fără rimă, în care Llewelyn nu se mai putea încrede. Un poem în care metaforicul nu avea ce căuta. Un desfrâu înşelător al imaginaţiei, al trăirilor şi sentimentelor de moment, riscant, care se putea oricând încheia.

Un “imposibil” ferm şi foarte răspicat - strecurându-se prin cele mai întortocheate gânduri, făcându-şi loc forţat, pulsând prin venele sale cele mai fragile, atacându-i necruţător conglomeraţia de celule roşii din sânge. Dar, cu efect invers.

O rază plină de ură, o rază din lumina adevărată a celuia care percepe brusc sentimentul cel mai autentic al pericolului, îl străpunsese hotărâtor pe Llewelyn Moss. Timpul era preţios. Şi rar. Trebuia să acţioneze înaintea rivalului său. Şi, în acelaşi timp, trebuia să-şi găsească un motiv ca să pună o piedică voinţei sale de a nu mai fi acelaşi om dispus la negocieri.

Un război psihologic evoluat, o luptă pe viaţă şi pe moarte. Doi poeţi prinşi într-un joc al nervilor tari, folosindu-se de lira neîndurării, comparându-se, urmărindu-se şi ameninţându-se reciproc. O înfruntare bizară între două muze, Erato şi Terpsichore, în vederea îndeplinirii unei obligaţii corelative. Siliţi să se ascundă sau să fugă, punându-şi fiecare la bătaie arsenalul de gândire.

Doi poeţi ai raţiunii îndărătnice, doi împătimiţi ai acţiunii, qui vont et viennent. Un poet care nu a mai apucat să-şi desăvârşească creaţia numită “viaţă”. Şi, un poet care doar şi-a întârziat puţin tragedia numită “moarte”. *

Leadership: Reprezinţi nimic altceva decât un factor aleatoriu în finalul unei tranziţii?

Schimbările de direcţie, toate metamorfozele care se săvârşesc în tine, sunt rodul unei vieţi întregi trăite sub semnul esenţialului? Îţi asiguri exploatarea în întregime a acelui nestemat - superioritatea faţă de ceilalţi oameni de acelaşi calibru? Poţi oare, măcar să încerci, sau măcar să iei în considerare o alternativă? Sau accepţi să fii protagonistul unui desfrâu înşelător al imaginaţiei, al trăirilor şi sentimentelor de moment, riscant, care se poate oricând încheia?

Capacitatea de a deveni un alt om depinde de felul în care reacţionezi la propria ta schimbare, care la rândul ei îşi are rădăcinile în modul de structurare a personalităţii tale.

Fireşte că pe scena vieţii de toate zilele se vor întâlni tot felul de răsturnări de situaţii, întâmplări neprevăzute, multe dintre ele nefiind în avantajul tău. Situaţii extreme când modelul personalităţii tale se va demasca singur asemenea unui om de paie care reacţionează la comanda unei voinţe exterioare, nu interioare, deci subordonându-se influenţelor străine de adevărata lui esenţă. Iar dacă acest din urmă statut este foarte pregnant, leadershipul, asemenea marmurei, îşi poate pierde din finisajul lucios şi protecţia normală.

În cazul acesta, este vorba de modelul unei personalităţi care prezintă dificultăţi de asamblare a pieselor care participă la realizarea unui principiu de finalitate, unic şi esenţial. Acel principiu de funcţionare a “Omului” din tine care îmbină două proprietăţi fundamentale: auto-reînnoirea raţiunii de “a fi” şi renunţarea la ideea supremaţiei (la ideea de a deţine ceva mai presus decât ceilalţi, de a te vedea mai marele peste toţi).

O relaţie de paralelism pe perioade lungi de timp care se află la baza mecanismului de funcţionare a leadershipului veritabil. Un război psihologic evoluat care se duce în culisele propriei tale existenţe.

Afacerea încheiată cu tine însuţi

Sunt evidente aceste suişuri şi coborâşuri care fac bine. Reacţia ta în faţa tranziţiei de la A la Z, printr-o sporire a imunităţii în faţa dorinţei de supremaţie, prin intervenţia unei raţiuni care pune cu calm ordine în acţiuni şi efecte, te-ar putea motiva să te pui în slujba oamenilor printr-un scop nobil, prin lucruri măreţe. Deci demascarea propriei persoane, acceptarea unei identităţi care să garanteaze continuitatea vieţii, găsirea unor puncte comune cu ceilalţi oameni, suficient de sigure, devin astfel deosebit de utile pentru menţinerea unui leadership de durată.

Jules Verne ştia ce spune atunci când a concluzionat: “Să dobândeşti motorul care dă rezultate spectaculoase, să-ţi asiguri exploatarea lui în exclusivitate, aceasta este afacerea ce trebuie încheiată.”

“Motorul” care asigură funcţionalitatea deplină a leadershipului, putând a da rezultate spectaculoase, este dat de relaţia TU şi EI. O tendinţă către reciprocitate ce trebuie menţinută pe termen lung. O afacere care se dezvoltă în ritmul raţiunii de “a fi”, şi care te poate ajuta să treci la nivelul de desăvârşire dorit numai dacă reuşeşti să rezişti la transformările impuse de evenimentele din viaţa ta.

Poemul omului care îşi caută sfârşitul marchează acea atitudine de acceptare a ceea ce eşti atunci când depinzi de evenimentele din jur, fără să ştii să te foloseşti de ele pentru a-ţi construi în jurul lor o identitate proprie şi puternică. Sau, invers, folosindu-te de ele în chip samavolnic pentru a-ţi impune superioritatea.

Dacă vrei să atingi excelenţa, renunţă la poziţia de supremaţie, la acel “care pe care”, tu sau ceilalţi. În caz contrar te vei dezintegra singur într-un război de uzură, în care nu vor exista nici învingători nici învinşi. Ci doar o trecere de la o stare la alta în drumul spre o viaţă tot mai agitată, în care vei omite adevăratele ei bucurii, valori şi sensuri.



* Notă: “No Country for Old Men (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us