Portretul personalităţii de excepţie în sfera ştiinţei

Încearcă să creezi cadrul de extindere a idealului de sine prin valorificarea experienţei de a te întâlni pe tine însuţi în varianta unei manifestări a creaţiei pe care o atestă progresul ştiinţei.

Nicolaus Copernic era un tânăr stăpânit de o permanentă nelinişte intelectuală, cu o înclinaţie înnăscută spre a crea noi idei, iar în perioada de înflorire a Renaşterii el a avut ocazia să le şi pună în valoare. S-a adaptat rapid la viaţa universitară, cumpărând cu aviditate cărţi (o nouă şi minunată posibilitate apărută o dată cu inventarea tiparului) şi participând la cursurile valoroasei şcoli de matematică şi astronomie. A explorat ideile umaniste provenite din Italia care începeau să câştige teren în faţa rigidelor dogme scolastice care circulau în Cracovia.

A studiat legea canonică fără să uite de primele sale iubiri, astronomia şi matematica, precum şi istoria greacă, medicina, filozofia şi dreptul roman. La Bologna a avut şansa să studieze cu Domenico Maria de Novara, unul dintre cei mai mari astronomi ai vremii. A citit toate cărţile pe care le-a găsit despre astronomie şi a profitat de fiecare prilej pe care l-a avut de a învăţa despre metodele de observaţie aşa cum erau ele practicate în acele vremuri. După câte se pare, încă de timpuriu a început să se gândească la o concepţie nouă, mai simplă, asupra structurii universului: un sistem heliocentric cu Soarele în centru şi Pământul împreună cu celelalte planete rotindu-se pe orbite care îl înconjoară.

El se temea, aşa cum avea să scrie mai târziu, că "unii oamenii vor striga imediat ca eu şi ideile mele să fim daţi afară din scenă", explicând mai departe:

"Am ezitat multă vreme dacă să public sau nu ceea ce scrisesem pentru a demonstra mişcarea Pământului, sau dacă n-ar fi mai bine să urmez exemplul pitagoricenilor, care obişnuiau să încredinţeze secretele lor filozofice rudelor şi prietenilor sub forma orală. Am fost aproape îndemnat să las cu totul deoparte opera în forma ei finală, din cauza dispreţului pe care aveam toate motivele să-l anticipez cu privire la noutatea şi aparenta opoziţie faţă de raţiune a teoriei mele. *

Leadership: Existenţa ta alcătuieşte un ansamblu unic de condiţii pentru testarea unei cunoaşteri alternative din care derivă înclinaţia spre promovarea unei concepţii noi cu privire la evoluţia creaţiei?

Oamenii pe deplin conştienţi de valoarea proprie, preocupaţi de ceea ce pot realiza cu adevărat cu ajutorul ştiinţei, se ridică deasupra statutului de practicant autonom al gândirii noi, spre a fi consideraţi o capodoperă a timpului lor. Ei îşi dezvoltă abilităţi oriunde s-ar afla, fără să fie limitaţi de proporţiile amplificate ale apropierii sau îndepărtării de valorile unei singure variabile de tip "Restrict", care blochează accesul la o gândire avansată.

Ei se îndreaptă constant într-o direcţie ce oferă posibilitatea extinderii cunoaşterii şi evoluţiei dincolo de domeniul experienţei, lucrând totdeauna conform unor motive de ordin moral, filosofic, obiectiv cât şi subiectiv. Ei sunt asemenea pictorilor care îşi fac nenumărate portrete, expunându-şi lucrările pe plan internaţional fără să aibă aprobările necesare şi fără să intre în asociere cu alte autorităţi în domeniu. Fiindcă la ei predomină dorinţa de a se afirma acolo unde nu reuşise odinioară, din dorinţa celui obligat să fugă pentru a se regăsi şi a se împlini şi, în fine, din dorinţa de confirmare într-un spaţiu ce le rămăsese inaccesibil la un nivel de începător.

Pentru a deschide noi căi de cercetare şi progres în leadership trebuie să ridici nivelul de cunoaştere şi înţelegere a elementelor care contribuie la dezvoltarea acelei ştiinţe ale cărei orientări sunt în plină ascensiune. Căutând să-ţi armonizezi gândirea cu elementele noi pe care le poate genera forţa ştiinţei, vei deveni pe deplin capabil să deţii acea calitate numită "Shining", ce te poate îndrepta înainte cu paşi repezi spre o nouă dimensiune a valorii tale.

Leadership: Îţi reevaluezi ideea atitudinii faţă de viaţă ca totalitate a potenţialului de inovare, prin prisma importanţei de a gândi un stil diferit de a comunica lucrurile care îţi par ţie importante?

Dacă vrei să depăşeşti limita unei cunoaşterii ieftine şi imperfecte pune-te la punct cu elementele determinante care stimulează progresul ştiinţei tale. Şi fă eforturi pentru a face ca gândirea şi creaţia ta să devină o sferă autonomă a leadershipului. Fii asemenea unui pictor care oscilează între erudiţie şi penel, trăsăturile lucrărilor sale reunind enciclopedismul, totodată având ca model şi orizont de idealitate renaşterea unei noi concepţii de viaţă, a unei noi abordări ale artei şi ale învăţării ştiinţei.

Ştiinţa ta poate să alcătuiască un ansamblu unic de condiţii pentru testarea unei cunoaşteri alternative numai dacă devii creatorul conștient al unei realități greu accesibilă celorlalţi. Şi doar dacă reuşeşti să construieşti firul logic al unui raţionament care utilizează noi ipoteze de interpretare ale concordanţelor dintre "evident" şi "ascuns".

Un artist în ale ştiinţei continuă să-şi manifeste superioritatea în ceea ce priveşte depăşirea banalităţii naturalismului, a artificialităţii goale a experienţelor formaliste, întreţinându-şi filosofia asupra vieţii cu noi teorii ale raţionalităţii. Una din aceste teorii ar spune că nimic nu este mai necesar izbândei de a face loc lucrurilor rafinate şi alchimice în viaţa sa decât a sta deasupra tuturor printr-un soi de anticipare cu privire la aparenta opoziţie intelectuală a celorlalţi cercetători ce poate fi contrară şi incompatibilă cu orizonturile sale de experienţă.

O nouă concepţie cu privire la evoluţia creaţiei rezidă din experienţele vieţii care te îmbogăţesc spiritual, care şi cu bune şi cu rele te maturizează dacă ştii să evoluezi prin înţelepciune şi răbdare.

Creaţia cea mai de preţ a unui inventator este acea formă a existenţei care stimulează capacitatea de a se dezvolta pe sine însuşi ca personalitate şi ca inteligenţă profundă, superioară, spirituală, consistentă, sistematizată, una care înţelege sensul evenimentelor şi ştie să le aranjeze în favoarea sa şi a progresului ştiinţific.

Portretul personalităţii de excepţie în sfera ştiinţei cuprinde în primul rând dimensiunea principală a vieţii inventatorului exprimată prin înfăţişarea trăsăturilor intelectuale, fizice şi morale, vădind o anumită deschidere spre cultură, spre noutate, spre perspective care abordează într-un mod foarte vast viitorul.

* Notă: Ray Spangenburg & Diane K. Moser - Istoria ştiinţei (vol.1) , Editura Lider