Povara de pe umerii liderului

Fă-ți credibilă manifestarea propriei tale individualități și a caracterului pe care ți-l asumi, pentru ca potențialul tău să atingă un punct maxim al calității.

Se povestește că Ginghis Han a rămas descumpănit când a aflat că unul dintre oștenii lui îl omorâse pe Taichar, fratele rivalului său Jamukha, după ce acesta a încercat să-i fure caii. Existau doar două modalități de a rezolva problema: ori îl trimitea pe acel oștean la Jamukha, ceea ce însemna automat condamnarea lui la moarte, ori îl păstra, ceea ce fără îndoială ar fi generat într-un mare conflict.

Ginghis Han l-a păstrat pe oșteanul care, făcându-și datoria l-a omorât pe hoț și astfel a declanșat războiul din anul 1206 care a schimbat pentru totdeauna fața istoriei. Faptul că și-a pus viața în pericol pentru un singur oștean, Ginghis Han a dovedit o loialitate deosebită, și totodată că este un conducător bun care știe să-i prețuiască pe cei care își fac datoria în serviciul său.

Ești dispus să trăiești o realitate în care să poți trece dincolo de tine, creându-ți o experiență de tip "expunere îndelungată la înălțime" care să-ți schimbe acel punct de sprijin pe care se susține un destin de legendă?

Ca lider, răspunderea pe care o ai față de oamenii loiali este ca mersul pe sârmă la mare înălțime: la început conștientizezi doar pericolul căderii în gol și încerci să eviți o catastrofă, apoi prinzi curaj și înaintezi împotriva riscului fiindcă realizezi că ai de îndeplinit un destin din care țâșnește imaginea unui erou de legendă.

Un destin de legendă, căci nu există nicio cale spre gloria veșnică care să nu pornească de la om, stă în întemeierea adevărului credinței în fapte remarcabile. Eroul de care tot mereu amintește istoria n-a apărut ca purtător a conștiinței divine sau a unui scop religios-moral care să treacă drept ultimă expresie al unei lupte culminante, ci mai cu seamă se distinge în urma unor încercări grele sortite eșecului care s-au finalizat cu un succes neașteptat și totodată colosal.

Oamenii care te urmează se simt inspirați de evenimentele incredibile produse în jurul unei încercări periculoase de a ajunge în vârful celui mai înalt munte din lume, iar de acolo să execuți un salt care te aduce mai repede decât te aștepți la atingerea unui scop imposibil.

Leadershipul este actul urcușului spre nemăsurat, urmat de efectul căzăturii în gol care se constituie într-un miracol.

Situația tensionată din spatele unei încercări eșuate trebuie să creeze forme noi de a continua o acțiune cu mai mult avânt și curaj. Sau cum spunea scriitorul român Mihail Drumeș: "Dacă lucrurile nu merg așa cum vrei tu, încearcă să-ți duci viață mai departe alături de visul tău. Și pentru că n-ai încotro, trebuie să zbori, mereu să zbori, parcă numai spre a-ți aduce aminte că ești în viață și că n-ai părăsit lupta cu circumstanțele potrivnice spiritului tău."

Trebuie să te gândești că succesul tău pe termen lung se datorează în cea mai mare măsură modului în care oamenii pe care îi conduci își fac treaba, iar dacă nu ești atent la strădaniile lor și nu te interesezi câtuși de puțin soarta lor, atunci probabil că nici lor nu le va păsa prea tare de tine, de acțiunile pe care dorești să le întreprinzi, de planurile de viitor pe care ți le-ai făcut.

Ce crezi că vor crede oamenii despre tine dacă nu ești capabil să iei hotărâri ferme în momentele cele mai grele? Ce vor crede ei dacă nu ești în stare să te implici în rezolvarea problemelor lor? Mai mult ca sigur, ei își vor forma imediat o părere proastă despre tine și vor căuta să-și schimbe locul de muncă și liderul cât mai repede posibil.

Așa cum evaluarea corectă a unui om nu este dată de notele obținute la școală, ci mai degrabă de ceea ce a fost el capabil să realizeze în viață, tot astfel potențialul tău de lider nu va atinge un punct maxim al calității doar dacă legi legături cu oamenii, ci mai degrabă dacă îți faci credibilă, prin idei, convingeri și valori, manifestarea propriei tale individualități și a caracterului pe care ți-l asumi.

Dacă vrei să-ți dezvolți potențialul și să-ți ridici nivelul de leadership învață să dansezi în ritmul tău și al celor din jur, așa cum simți tu, dar și așa după cum simt ei – astfel încât să-i convingi că ești interesat de menținerea unei relații de durată. Fii credibil în ochii lor. Restul vine de la sine.

Îți cotezi anticiparea biruinței la un nivel destul de ridicat de conștientizare a valorii personale, folosind efectele circumstanțelor potrivnice la creșterea impactului vizual al “căzăturii” cu adevărat miraculoase?

Acceptarea și îndeplinirea unui destin de legenda nu constă în înlăturarea acelor efecte ale actului care sunt potrivnice cererilor indispensabile ale circumstanțelor de timp și de loc, ci în zămislirea unui drum pe care nu poate ajunge nimeni. O căzătură miraculoasă este ca o piedică pe un drum cu sens unic, dar pentru cei care vin din direcția opusă.

Cine se află la conducere trebuie să facă mai mult decât să îndrume oamenii în direcția cea mai bună. Trebuie să își asume responsabilitatea pentru fiecare dintre ei (cât timp sunt în subordinea lui), pentru orice greșeală pe care o fac, și să nu uite că modul în care se implică în rezolvarea problemelor, deciziile pe care le ia de-a lungul timpului, îl afectează în mod direct în primul rând pe el.

Relația dintre manager și angajat este foarte importantă și constituie baza succesului unei companii. Managerul care nu știe să mențină o relație strânsă cu angajații, care nu reușește să le câștige respectul și susținerea pe termen lung va avea întotdeauna de pierdut. Nu-i de mirare că mulți dintre managerii marilor companii apelează la ajutor extern pentru a menține dezvoltarea eficientă a companiei. Și aceasta este o metodă bună - dacă nu ai aptitudini de lider găsește pe cineva care are și este dispus să-ți țină locul când vine vorba de motivarea angajaților și îmbunătățirea relațiilor cu ei. Dar în acest fel riști să-ți pierzi puterea de influență.

Trăsătura definitorie pe care vrei ca oamenii s-o identifice la tine este biruința temerarului explorator de noi granițe și noi orizonturi, care întrece orice așteptare?

Concluzie: Un conducător poartă o mare povară pe umeri, povara responsabilității și a consecințelor deciziilor individuale. El trebuie să ia deciziile cele mai grele și să fie loial celor pe care îi conduce. Iar dacă vrea să-și mențină poziția, atunci trebuie să fie capabil să le insufle oamenilor încredere, să-i susțină moral în clipele cele mai grele și să-și asume responsabilitatea pentru faptele lor (atâta timp cât acestea vin în sprijinul său).