Povara de pe umerii liderului

Fă-ţi credibilă manifestarea propriei tale individualităţi şi a caracterului pe care ţi-l asumi, pentru ca potenţialul tău să atingă un punct maxim al calităţii.

Se povesteşte că Ginghis Han a rămas descumpănit când a aflat că unul dintre oştenii lui îl omorâse pe Taichar, fratele rivalului său Jamukha, după ce acesta a încercat să-i fure caii. Existau doar două modalităţi de a rezolva problema: ori îl trimitea pe acel oştean la Jamukha, ceea ce însemna automat condamnarea lui la moarte, ori îl păstra, ceea ce fără îndoială ar fi generat într-un mare conflict.

Ginghis Han l-a păstrat pe oşteanul care, făcându-şi datoria l-a omorât pe hoţ şi astfel a declanşat războiul din anul 1206 care a schimbat pentru totdeauna faţa istoriei. Faptul că şi-a pus viaţa în pericol pentru un singur oştean, Ginghis Han a dovedit o loialitate deosebită, şi totodată că este un conducător bun care ştie să-i preţuiască pe cei care îşi fac datoria în serviciul său.

Leadership: Eşti dispus să trăieşti o realitate în care să poţi trece dincolo de tine, creându-ţi o experienţă de tip "expunere îndelungată la înălţime" care să-ţi schimbe acel punct de sprijin pe care se susţine un destin de legendă?

Ca lider, răspunderea pe care o ai faţă de oamenii loiali este ca mersul pe sârmă la mare înălţime: la început conştientizezi doar pericolul căderii în gol şi încerci să eviţi o catastrofă, apoi prinzi curaj şi înaintezi împotriva riscului fiindcă realizezi că ai de îndeplinit un destin din care ţâşneşte imaginea unui erou de legendă.

Un destin de legendă, căci nu există nicio cale spre gloria veşnică care să nu pornească de la om, stă în întemeierea adevărului credinţei în fapte remarcabile. Eroul de care tot mereu aminteşte istoria n-a apărut ca purtător a conştiinţei divine sau a unui scop religios-moral care să treacă drept ultimă expresie al unei lupte culminante, ci mai cu seamă se distinge în urma unor încercări grele sortite eşecului care s-au finalizat cu un succes neaşteptat şi totodată colosal.

Oamenii care te urmează se simt inspirați de evenimentele incredibile produse în jurul unei încercări periculoase de a ajunge în vârful celui mai înalt munte din lume, iar de acolo să execuţi un salt care te aduce mai repede decât te aștepți la atingerea unui scop imposibil.

Leadershipul este actul urcușului spre nemăsurat, urmat de efectul căzăturii în gol care se constituie într-un miracol.

Situaţia tensionată din spatele unei încercări eşuate trebuie să creeze forme noi de a continua o acţiune cu mai mult avânt şi curaj. Sau cum spunea scriitorul român Mihail Drumeş: "Dacă lucrurile nu merg aşa cum vrei tu, încearcă să-ţi duci viaţă mai departe alături de visul tău. Şi pentru că n-ai încotro, trebuie să zbori, mereu să zbori, parcă numai spre a-ţi aduce aminte că eşti în viaţă şi că n-ai părăsit lupta cu circumstanţele potrivnice spiritului tău."

Trebuie să te gândeşti că succesul tău pe termen lung se datorează în cea mai mare măsură modului în care oamenii pe care îi conduci îşi fac treaba, iar dacă nu eşti atent la strădaniile lor şi nu te interesezi câtuşi de puţin soarta lor, atunci probabil că nici lor nu le va păsa prea tare de tine, de acţiunile pe care doreşti să le întreprinzi, de planurile de viitor pe care ţi le-ai făcut.

Ce crezi că vor crede oamenii despre tine dacă nu eşti capabil să iei hotărâri ferme în momentele cele mai grele? Ce vor crede ei dacă nu eşti în stare să te implici în rezolvarea problemelor lor? Mai mult ca sigur, ei îşi vor forma imediat o părere proastă despre tine şi vor căuta să-şi schimbe locul de muncă şi liderul cât mai repede posibil.

Aşa cum evaluarea corectă a unui om nu este dată de notele obţinute la şcoală, ci mai degrabă de ceea ce a fost el capabil să realizeze în viaţă, tot astfel potenţialul tău de lider nu va atinge un punct maxim al calităţii doar dacă legi legături cu oamenii, ci mai degrabă dacă îţi faci credibilă, prin idei, convingeri şi valori, manifestarea propriei tale individualităţi şi a caracterului pe care ţi-l asumi.

Dacă vrei să-ţi dezvolţi potenţialul şi să-ţi ridici nivelul de leadership învaţă să dansezi în ritmul tău şi al celor din jur, aşa cum simţi tu, dar şi aşa după cum simt ei – astfel încât să-i convingi că eşti interesat de menţinerea unei relaţii de durată. Fii credibil în ochii lor. Restul vine de la sine.

Leadership: Îţi cotezi anticiparea biruinţei la un nivel destul de ridicat de conştientizare a valorii personale, folosind efectele circumstanțelor potrivnice la creșterea impactului vizual al “căzăturii” cu adevărat miraculoase?

Acceptarea şi îndeplinirea unui destin de legenda nu constă în înlăturarea acelor efecte ale actului care sunt potrivnice cererilor indispensabile ale circumstanțelor de timp şi de loc, ci în zămislirea unui drum pe care nu poate ajunge nimeni. O căzătură miraculoasă este ca o piedică pe un drum cu sens unic, dar pentru cei care vin din direcţia opusă.

Cine se află la conducere trebuie să facă mai mult decât să îndrume oamenii în direcţia cea mai bună. Trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru fiecare dintre ei (cât timp sunt în subordinea lui), pentru orice greşeală pe care o fac, şi să nu uite că modul în care se implică în rezolvarea problemelor, deciziile pe care le ia de-a lungul timpului, îl afectează în mod direct în primul rând pe el.

Relaţia dintre manager şi angajat este foarte importantă şi constituie baza succesului unei companii. Managerul care nu ştie să menţină o relaţie strânsă cu angajaţii, care nu reuşeşte să le câştige respectul şi susţinerea pe termen lung va avea întotdeauna de pierdut. Nu-i de mirare că mulţi dintre managerii marilor companii apelează la ajutor extern pentru a menţine dezvoltarea eficientă a companiei. Şi aceasta este o metodă bună - dacă nu ai aptitudini de lider găseşte pe cineva care are şi este dispus să-ţi ţină locul când vine vorba de motivarea angajaţilor şi îmbunătăţirea relaţiilor cu ei. Dar în acest fel rişti să-ţi pierzi puterea de influenţă.

Trăsătura definitorie pe care vrei ca oamenii s-o identifice la tine este biruinţa temerarului explorator de noi graniţe şi noi orizonturi, care întrece orice aşteptare?

Concluzie: Un conducător poartă o mare povară pe umeri, povara responsabilităţii şi a consecinţelor deciziilor individuale. El trebuie să ia deciziile cele mai grele şi să fie loial celor pe care îi conduce. Iar dacă vrea să-şi menţină poziţia, atunci trebuie să fie capabil să le insufle oamenilor încredere, să-i susţină moral în clipele cele mai grele şi să-şi asume responsabilitatea pentru faptele lor (atâta timp cât acestea vin în sprijinul său).