Prestigiul artei “In Memoriam”

Identifică un teren comun cu ceilalţi, gestionând toate însuşirile leadershipului tău în aşa fel încât acesta să acţioneze în folosul tău.

Unul din tablourile în care celebrul pictor Gustave Coubert a redat scene din viaţa concetăţenilor săi din Ornanse, este “L'Enterrement a Ornans (Înmormântare la Ornans)”, pe o pânză de dimensiuni mari, în care el grupează aproximativ 50 de persoane, în mărime naturală.

Când tabloul a apărut pentru prima dată în faţa comisiei care trebuia să decidă primirea operelor la Salonul anual al Parisului, toţi au fost scandalizaţi. Au avut impresia că se găseau în faţa unui individ ironic, lipsit de orice sentimente, de orice urmă de respect faţă de durerea oamenilor în faţa morţii. În consecinţă, tabloul a fost refuzat.

Astăzi, acelaşi tablou este considerat drept una din realizările deosebite ale artei franceze din prima jumătate a secolului al XIX-lea, care excelează printr-un studiu adânc şi expresiv al figurilor umane, ce reflectă puternice sentimente şi trăiri.

Leadership: Poţi să-ţi transpui ideile într-o creaţie originală care nu se perimează niciodată, întrucât tot ceea ce exprimi prin prisma trăirilor pe care le împărtăşeşti face parte din planul unei imagini care niciodată va părăsi memoria lumii?

Lui Coubert i s-a criticat “imoralitatea” subiectelor. Faptul că a reprezentat oamenii aşa cum sunt în faţa morţii, a fost considerat ca un fel de atitudine provocatoare şi ireverenţioasă în faţa “artei eterne”. Puţini au fost aceia care şi-au dat seama numaidecât de calitatea rară şi de esenţa picturilor sale.

Omul de afaceri Sorin Neagu afirma: “În orice afacere ai costuri şi beneficii. Important este să le gestionezi în aşa manieră încât la sfârşit când tragi linie să ieşi pe plus.”

Coubert nu şi-a gestionat în aşa maniera resursele artistice, încât la sfârşit, când a trebuit să tragă linie, să iasă “pe plus”. Chiar dacă arta lui a fost vizionară şi atât de naturală în expresia ei, superioară prin simplitate şi bun gust, chiar dacă a fost desăvârşită prin faptul că s-a apropiat de realitate, ea nu a fost profund comunicativă, nu a ajuns la inimile oamenilor, nu a creat acel efect de mulţumire care să contribuie singur la atingerea unei ponderi semnificativ mai ridicate de semnificaţie şi de importanţă. Drept consecinţă arta lui, catalogată drept insensibilă, a fost pusă la îndoială, nesalutată de aproape nimeni.

Ca lider, dacă vrei să ai succes, trebuie să identifici un teren comun cu ceilalţi, gestionând toate însuşirile leadershipului tău în aşa fel încât acesta să acţioneze în folosul tău. Oamenii trebuie să-ţi cunoască “opera”, toate atributele ei, dar pentru asta ea nu trebuie să apară ca un protest contra principiilor şi concepţiilor lor vizavi de leadership, mai ales în ochii celor aşa zişi cunoscători. Cu alte cuvinte, trebuie să dai viaţă unui leadership menit să coaguleze toate punctele comune dintre tine şi ei: viziunea, valorile şi credinţele.

Acordă operei tale un procent de acceptabilitate crescută la public. Pe asta ar trebui să se bazeze marea ta eficacitate. Nu-ţi prezenta opera ca un duşman al convingerilor celorlalţi, numai pentru a vedea totul în lumina propriilor tale principii. Chiar dacă stilul tău este mai complex şi diferă de al celorlalţi, prezintă-l într-o manieră care să te reprezinte şi să atragă atenţia, şi care să le permită acestora să recunoască importanţa lui.

Leadershipul este imaginea de sine transpusă într-o imagine sugestivă care nu va părăsi niciodată memoria lumii, întrucât tu însuţi trebuie să treci prin acele sentimente care îşi derivă forţa din descrierea unor întâmplări dorite sau nedorite.

Prestigiul artei “in memoriam” nu înseamnă altceva decât stabilitatea leadershipului tău în timp, care depinde de modul în care acesta a fost înţeles şi acceptat de ceilalţi.

Aşa cum testarea şi evaluarea unui nou medicament se face prin aplicarea lui la sute de mii de voluntari, tot aşa şi evaluarea leadershipului tău se face prin acordul comun al celorlalţi, în funcţie de ponderea pe care o au idealurile şi aspiraţiile tale în raport cu ale lor. Dacă leadershipul tău este contra manierei în care îl percep ei, atunci rişti să-ţi pierzi credibilitatea.

Concluzie: Pentru un lider, a-şi înălţa “opera” la rang de artă înseamnă, de fapt, ca ea să fie acceptată şi recunoscută de toţi, iar “beneficiile” ei să fie evidente şi incontestabile.

Ideile novatoare nu sunt totdeauna unanim acceptate, promovarea lor trebuie făcută cu prudenţă şi numai dacă ai “acceptul” celorlalţi. Vizionarii sunt puţini şi ei trebuie lămuriţi asupra beneficiilor ce vor veni. Şi o dată obţinute, ele vor consolida poziţia unui lider şi prestigiul lui iar arta lui va persista “in memoriam”.