Prezervarea culturii

Configurează-ţi propriul spaţiu de creaţie care să răspundă unor cerinţe existenţiale concrete, prin stabilirea deosebirii dintre “interior” şi “exterior”.

Totodată continuă şi munca pentru filmul "Ivan". În aceste zile monstruoase ale războiului, regizorul Serghei Eisenstein se simte obligat să apere cultura, paralel cu lupta armată împotriva fascismului. Îl îndurerează fiecare nouă barbarie: distrugerea inegalabilelor fresce medievale de la Pskov şi Novgorod, a palatelor şi a fântânilor arteziene din secolul al XVIII-lea de la Leningrad, a catedralelor de lângă Moscova, a hidrocentralei de pe Nipru... Îl doare cumplit jertfa de vieţi omeneşti care se pierd înfruntând urgia nemţească.

Dar totodată se gândeşte încă de la început la zilele de după război, la ziua de mâine a culturii şi a artei pe care şi el este chemat să o asigure făcând orice jertfă pentru grăbirea venirii ei. Oamenii poporului său sunt gata înarmaţi până în dinţi cu experienţa trecutului, iar făcliile din mâinile lor, din mâinile celor care aşteaptă lumina, trebuie să fie curate şi pregătite pentru acea clipă când arta lor va începe să exprime noul cuvânt al vieţii.

Sarcina sa principală însă o socoate a fi apărarea, prezervarea culturii. În luna august termină studiul său despre El Greco, redactează o versiune engleză a studiului despre Griffith şi a istoriei montajului în diferitele arte şi pregăteşte o privire de ansamblu asupra ideii de prim plan de-a lungul istoriei artelor. *

Leadership: Ţi-ai propus să arunci o privire de ansamblu asupra ideii de prim plan de-a lungul construcției unei imagini artistice, ca modalitate de a face faţă lumii prin definirea ei în detaliu?

Cine simte că este dator lumii întregi să apere cultura, ştiinţa sau morala, trebuie să se pregătească pentru acea clipă când arta sa va trebui să exprime noul cuvânt al vieţii, adică înnoirea spiritului de creativitate care rodeşte în direcţia unui esenţialism vizual şi a intensificării unei anumite calităţi abstracte ale avangardelor secolului prezent. Totodată, trebuie să înţelegem că o latură indispensabilă a evoluţiei omului este strâns legată de un sistem de creaţii ce răspund unor cerinţe existenţiale concrete.

Plăcerea actului de creaţie, fiind o modalitate mai bună de exprimare a sinelui, dar mai ales actul complex de autoexaminare prin furnizarea unor noi punct de vedere faţă de meşteşugul artistic, faţă de curentul artistic, faţă de mesajul artistic, aduc practica unei libertăţi de exprimare în direcţia unui esenţialism vizual şi a intensificării unei anumite calităţi abstracte a artei şi ale spaţiului ei de manifestare.

În ceea ce priveşte opera de creaţie, "exteriorul" este ceea ce reflectă realitatea, fără a o denatura, iar "interiorul" este ceea ce experimentezi în realitatea ta prin diferite perspective artistice.

Nu se poate imagina afinitatea omului cu domeniul artei decât prin prezervarea culturii, adică acţiunea pe care omul creator o îndeplineşte faţă de progres, faţă de suma activităţilor spirituale, faţă de natura omului, faţă de viitorul gândirii omeneşti.

Şi ţinând cont de faptul că lumea obiectivă prezintă un aspect empiric, este important să evaluezi cât mai multe modalităţi de creaţie care funcţionează astfel ca o formă de verificare practică a unei imagini vizuale, încât să ai o privire de ansamblu cât mai cuprinzătoare asupra vieţii, înainte să te concentrezi asupra ideii de "prim plan al unui realism care transcende imediatul" (şi care poate căpăta valenţe alegorice).

Foarte bine punctează Wikipedia definiţia culturii: "Cultura reprezintă o moștenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicație specifice - cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul și artele, mass-media (presa, radioul, televiziunea), media interactivă (telefonul). În același fel se transmit gesturile, ritualurile, cunoștințele teoretice, normele abstracte, religia. Cultura poate fi însușită prin diverse forme ale memoriei subiective (reflexe, cuvinte, imagini) dar și prin intermediul memoriei obiective (obiecte, peisaje, cărți, numere, reguli)."

A face faţă lumii prin definirea ei în detaliu înseamnă să mergi până în miezul lucrurilor şi al legăturilor dintre ele, folosind combinația dintre cunoștințele, convingerile, trăirile şi experienţele tale pentru a da viaţă unei imagini care surprinde punctul de întâlnire dintre natural şi ideal.

Prezervarea culturii răspunde existenţei unor creaţii utile şi indispensabile progresului tehnologic şi social, configurate valoric prin tranziţia de la realitate la viziune, de la imaginaţie la imagine veridică, de la necesitate la modernitate.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.