Principiul autodepăşirii

Nu poţi să-i depăşeşti pe ceilalţi dacă nu te depăşeşti pe tine însuţi.

Ieri am fost în vizită acasă la unul din prietenii mei cei mai buni, Andrei, care este un foarte bun medic stomatolog. Mi-a strâns mâna cu căldură, dându-mi a înţelege că se bucura nespus de mult să mă vadă. Nu ne mai văzuserăm de câteva luni bune, şi trebuie să recunosc că şi eu m-am bucurat să-l revăd.

Pe unul dintre pereţii din camera lui era înrămată o vorbă de duh: „Caută să fii cel mai bun”. Asta mi-a atras atenţia şi mi-a stârnit cu adevărat curiozitatea. M-am gândit că asta ar putea fi o oportunitate din care aş putea afla multe lucruri interesante şi utile. L-am întrebat:

- Andrei, e pentru prima dată când văd înrămată vorba aceasta pe peretele tău. Ce însemnătate are ea pentru tine?

Părea pregătit pentru această întrebare. A aranjat câteva foi de hârtie de pe birou, apoi s-a uitat la mine zâmbind, şi mi-a răspuns:

- Nicu, ce vezi tu acolo pe perete, este de fapt motto-ul după care m-am ghidat toată viaţa. Este motto-ul care m-a ajutat să-mi construiesc o carieră promiţătoare, să-i depăşesc pe toţi ceilalţi colegi ai mei, şi să ajung la nivelul la care sunt acum. Este motto-ul care m-a ajutat să fiu întotdeauna energic şi peste măsură de ambiţios.

Am studiat din greu la şcoală, mi-am economisit alocaţia şi mi-am asigurat un loc la Universitatea de Medicină. Pe parcursul anilor mi-am perfecţionat cunoştinţele, aptitudinile, şi cu fiecare an am păşit pe o treaptă mai înaltă faţă de anul precedent. Am avut de trecut foarte multe examene ca să demonstrez cunoştinţele şi aptitudinile mele de excepţie, şi ca să ajung şef de promoţie în fiecare an. Am depus eforturi considerabile pentru a termina studiile şi, apoi, să mă calific ca medic specialist. Iar acum, după cum bine ştii, cabinetul meu stomatologic este mereu plin de pacienţi. Sunt mândru că am căutat să fiu cel mai bun, sunt mândru că am ajuns un foarte bun specialist.

Leadership: Conţinutul tău de valoare se întinde pe mai multe cereri de conţinut?

Nu poţi fi mai presus de ceilalţi oameni, dacă nu realizezi mai mult decât ei. Asta este ceea ce prietenul meu, Andrei, m-a învăţat ieri. Pofta lui nesecată de a-şi întrece colegii şi de a fi cât mai bun erau la fel de puternice ca şi incapacitatea de a renunţa la visurile sale. Căutând să ţintească cât se poate de sus, învăţând şi practicând zi de zi, Andrei şi-a depăşit toţi colegii şi şi-a conturat o carieră de invidiat. Cu alte cuvinte, el a aplicat principiul autodepăşirii: „Nu poţi să-i depăşeşti pe ceilalţi dacă nu te depăşeşti pe tine însuţi.”

Andrei este un om deosebit, cu multe calităţi care l-au ajutat să devină genul de doctor pe care şi-l doresc toţi pacienţii. Dar el a reuşit această performantă prin perfecţionare continua, prin dobândirea unei experienţe vaste, prin dobândirea de noi competenţe. Altfel spus, fiind interesat de meseria sa, a ridicat stacheta perfecţionării. Acum Andrei este un profesionist devotat meseriei de medic stomatolog. Iar faptul că are o experienţă bogată şi cunoştinţele necesare pentru a vă oferi cele mai bune tratamente, îl ajută şi îi dă credibilitate în relaţia cu oamenii.

Cererile de conţinut, întemeiate exlusiv pe opţiunea de a te eticheta cu un "preţ" determinat de aspiraţiile spre performanţă, înglobează efortul de a te exprima prin munca ta şi de a te identifica cu ea, dincolo de tendinţa de a te crede mai bun decât ceilalţi. Aşa cum frumosul constituie conţinutul artei, tot astfel forma de a te dărui menţinerii unei atitudini de implicare se accelerează cultivându-ţi un simț al lucrului bine făcut.

Leadershipul este preţul pe care ţi-l acorzi singur cu maximă grijă şi respect când eşti autentic în ceea ce simţi, în ceea ce faci, în ceea ce vrei să te reprezinte.

Ca să câştigi trebuie să ridici mereu ştacheta. Viaţa noastră este o competiţie în care avem de trecut anumite bareme împreună cu alţi competitori. Esenţial este însă ca atunci când ajungem la maturitate să ştim ce vrem, să ştim unde vrem să ajungem şi cum să ajungem, pe ce căi, la punctul terminus. Iar odată ajunşi acolo să ne putem declara mulţumiţi de ceea ce am realizat. Asta înseamnă să avem un plan de viaţă, un plan de carieră, ca treptat să ajungem, trecând de multe bariere, acolo unde ne-am propus. Căci autodepăşirea este în strânsă legătură cu existenţa unui plan în carieră.

Ca orice plan şi planul în carieră are mai multe etape, şi-n fiecare etapă îţi propui să realizezi ceva. A realiza mai mult decât ţi-ai propus înseamnă să te autodepăşeşti, adică să te implici cu tot elanul în munca ta, să te perfecţionezi continuu şi să îţi foloseşti întregul potenţial lucrativ. Iar apoi, trebuie să-ţi verifici „statusul” profesional prin diferite metode specifice competiţiilor cum ar fi examenele, concursurile, etc. În aceste momente de evaluare poţi afla unde te situezi faţă de alţi competitori, şi ce trebuie să faci mai departe.

Autenticitatea este conţinutul indiscutabil al sublimului în care se păstrează "minunea" cotinuării formării personale pe tot parcursul vieţii.

După cum în medicină treci de la nivelul de medic stagiar, la medic specialist, apoi la medic primar, apoi la doctor, (avansând pe baza unor evaluări dure, la care nu toţi medicii rezistă), tot aşa există asemenea etape de perfecţionare în orice domeniu.

Se pune întrebarea de ce nu trece toată lumea aceste bareme, ci numai unii reuşesc să meargă mai departe? Există mai multe răspunsuri: fie pentru că individul şi-a fixat stacheta prea jos, fie că nu s-a autoevaluat corect, fie că nu şi-a dat suficient interesul.

P.S. Când nu există dorinţa de autodepăşire şi implicit dorinţa de a-i depăşi pe alţii, nu poate exista performanţă. Individul care nu rezistă competiţiilor sau le evită, nu poate ieşi niciodată învingător. Şi înseamnă că s-a plafonat, înseamnă că se mulţumeşte cu un status mediocru.