Principiul constantei de a fi (III)

Privește-te ca pe o imagine a propriei revelații, încât câmpul conștiinței să-ți extindă orizontul devenirii și al creației de sine.

Mi se părea că, într-o singură noapte, am făcut un salt peste un deceniu: mă ridicasem cu mult deasupra ființei mele. Simțeam că mă trădasem puțin, că îmi încălcasem instinctul de conservare. Dar în această ascunsă și reformatoare agitație a gândurilor, a pretențiilor contradictorii, se cristalizase o nouă năzuință ce putea fi benefică existenței mele.

Așa cum primii oameni care ajunseră în America crezuseră că găsiră din întâmplare raiul pe pământ, a doua Grădină a Edenului, pe mine mă bucura enorm gândul că găsisem din întâmplare o ușă, o cale de a ieși dintr-o dilemă morală, la pénétration a l'intérieur d'une fenêtre du temps, care îmi putea condiționa dezvoltarea ulterioară.

Voiam să pătrund în resorturile ultime ale marilor necunoscute ale vieții, să înțeleg rosturile, mecanismele care maximizau sau minimalizau existența mea pe această lume, într-o asemenea măsură încât să fertilizez acel "ceva" din gândirea mea încă neconturat. Să îmi găsesc un loc în această aventură a cunoașterii și a orientării într-o epocă în care extraordinarul concurează cu neverosimilul.

Înțelesesem că pot fi altcineva, că pot trăi atât în prezent cât și în viitor, în spatele unei măști bine puse la punct. Îmi denaturasem adevărata personalitate? Cred că mă obseda ideea unei înțelegeri, adânci și nelimitate, între mine și cel ce puteam fi. Era poate singura modalitate de a mă dezvălui, de a face cunoscută experiența mea responsabilă, hotărâtă, bazată parcă pe un secret pe care-l ascundeam de-o veșnicie.

Trebuie să găsești un echilibru între a înțelege că poți deveni altcineva și felul în care te recunoști ca manifestare a unei experiențe anterioare?

Nu puteam nega, cu un fel de profundă disperare, ceea ce era evident, ceea ce declanșase în subconștientul meu o întreagă nebunie. Ca un val mareic incontrolabil se revărsau împrejurul meu taine ale unei renașteri fără precedent, tot la fel cum există taine ale binelui și ale răului. Viața și faptele, gândurile și trăirile mele se desfășurau, cred, într-o dimensiune nebănuită, plină de culoare, de magie și în continuă mișcare. Refuzasem în mod deliberat să văd și să înțeleg realitatea, adevărul despre cine eram.

De fapt nu era nimic grav, imoral, în neregulă cu mine. Inedită era doar miza pusă în joc pe parcursul procesului în care intram în rezonanță cu propriului meu Eu. De parcă m-aș fi avântat într-o zonă interzisă, într-un spațiu gol, nedefinit, în care puteam să creez, ca o corelare între căutările mele și nevoia de a mă cunoaște, un nou profil care să fie utilizat exclusiv pentru o reliefare a contrastului dintre două personaje, dintre esență și aparență. Perspectiva era copleșitoare. Și fascinantă.

Din anumite puncte de vedere, mă temeam că nu mă voi maturiza niciodată. Simțeam că mă abandonasem în încercarea de a adăuga noi valențe vieții. Ceea ce aducea o inedită și șocantă imagine asupra întregului meu fel de a fi. Nu-mi puteam închipui că linia de comuniune între mine și cel ce puteam fi se putea oricând întrerupe, iar imensul efort de consolidare a sinelui să se erodeze precum albiile râurilor după o mare viitură.

Poți să extragi un sens al direcției și al autenticității din lecțiile vieții ca să-ți creezi o imagine relevantă asupra felului tău de a fi, fără a te lăsa învins de fricile care ți-au dictat cândva pașii?

Prin excelență, trebuia să fiu ceea ce întotdeauna am vrut să fiu, și nu o trădare care rodește mai târziu în spinii căutărilor. Trebuia să înțeleg avertismentele unei transformări, a unei noi creșteri, a revoluției interioare care îmi putea accelera devenirea, și să devin conștient de puterea ei. Doar astfel puteam să mă înțeleg, să-mi deslușesc menirea, adevăratele motivații interioare.

O prognoză sau un calcul pozitiv al traiectoriei probabile pe care o urmează propria ta cale de dezvoltare va stimula mai mult implicarea ta în procesul de cunoaștere și adaptare la situații noi de leadership.

Ceea ce aduce o inedită și relevantă imagine asupra întregului tău fel de a fi, este “aurul” pe care îl extragi din lecțiile vieții. Este acel grad de maturizare care provine dintr-o mai bună cunoaștere și care face posibilă întregirea propriului tău fel de „A fi”, raportarea continuă la valorile tale. Este sentimentul de superioritate față de tine însuți - că nu mai ești cine erai, că înțelegi mai bine lucrurile, că privești de undeva de sus și mai corect.

Evoluția ta este în concordanță cu factorii ce acționează la nivel de "aliniere interioară și coerență identitară", decât la nivel de ceea ce este impus din afară sau dictat de conjuncturi trecătoare?

Procesul de maturizare este o parte importantă a leadershipului. Linia de comuniune dintre tine și cel ce poți fi se poate oricând întrerupe, iar imensul efort de consolidare a sinelui va fi inutil dacă maturizarea ta nu decurge armonios. Când căutările tale spre o desăvârșită “devenire” și nevoia de a te cunoaște se întrepătrund, abia atunci se vor contura mai clar, încetul cu încetul, adevăratele tale calități și valori.

Direcționează-ți eficient atenția spre tine însuți pentru a descoperi acele calități și valori care vor da un sens benefic acțiunilor tale viitoare și care vor favoriza dezvoltarea ta ulterioară.

Desigur, nu este suficient să dorești dezvoltarea unui fenomen într-o anumită direcție, să înțelegi avertismentele unei transformări, a unei noi creșteri, pentru ca aceasta să se și realizeze, mai ales dacă evoluția ta nu este în concordanță cu factorii ce acționează la nivel mai degrabă profund și subtil.

\1Poți atinge un nivel înalt de maturitate dacă evoluezi într-o lume în care extraordinarul se împletește cu neverosimilul, fără să sacrifici coerența dintre cine ești și cine aspiri să devii?

Poți atinge un grad înalt de maturizare, te poți îndrepta spre excelență dacă pornești în această aventură a cunoașterii și a orientării într-o lume în care extraordinarul concurează cu neverosimilul. Căci fiecare dintre noi suntem împinși, asemenea curentului unui fluviu, într-o zonă în care drumul este mărginit de pretenții contradictorii, de năzuințe care nu cunosc împlinirea, idei și obiective care sunt nerealizabile în ritmurile vieții contemporane.

Exteriorizarea unei false identități, existența unei percepții de sine deformate, constituie tot atâtea stavile în dezvoltarea ta. Acest lucru denaturează adevărata ta personalitate. Și, în consecință, îți vei ascunde identitatea reală în spatele unei măști. După cum cărbunele și diamantul sunt alcătuiți din același element, tot astfel leadershipul și dezvoltarea personală, care îți condiționează existența ca “Om”, nu doar ca “Lider”, sunt unite printr-o singură vertebră: potențialul de a fi ceea ce ești în realitate.

Simți că te abandonezi în încercarea de a adăuga noi valențe vieții? Care este factorul care aduce o inedită imagine asupra întregului tău fel de a fi? Înțelegi avertismentele unei transformări, a unei noi creșteri care îți poate accelera “devenirea”? Refuzi în mod deliberat să vezi și să înțelegi realitatea, adevărul despre cine ești cu adevărat? Poți trăi atât în trecut cât și în prezent și mai ales în viitor, în spatele unei măști bine puse la punct? Singura modalitate de a te dezvălui este să fii altcineva? Ți-ai deslușit menirea, adevăratele motivații interioare?

Vertebra care unește Leadershipul de Dezvoltarea Personală este capacitatea de a te ancora în propriile valori în timp ce navighezi prin complexitatea lumii moderne.

Principiul constantei de a fi (III) accentuează ideea de transformare, canalizarea nevoii de a-ți explora noi laturi ale personalității tale.

Să dai cortina timpului de-o parte și să-ți întrezărești viitorul este un deziderat urmărit de toți. Dar numai cei ce au reușit să se autocunoască, să-și dezvolte “nativul” din ei, să urmeze calea desăvârșirii în concordanță cu ceea ce sunt și ceea ce pot fi, vor reuși acest lucru.

Karma este Karma. Dar poate fi modelată în sens pozitiv și benefic nouă, prin și de către noi, în concordanță cu realitățile actuale.