ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Principiul constantei de a fi (IV)

On Septembrie 01, 2012, in Principiile conducerii, by Neculai Fantanaru

Modul în care îţi evaluezi limitele propriei tale lumi determină rezultatul procesului tău de transformare.

Înţelegeam totul cu o claritate care nu lăsa loc niciunui dubiu, neliniştitoare ca o amenințare de veacuri, ca o prevestire sumbră de viitor. De parcă m-aş fi redeşteptat, străpuns de o inspiraţie divină, dintr-o epuizantă rătăcire care ducea la damnare, care denatura adevăratul sens al propriei mele identităţi, canalizându-mi prezentul într-o direcţie greşită.

În existenţa mea încurcată şi impredictibilă de atunci, presărată cu sfărâmături de trăiri şi gânduri derutante, se produsese o schimbare adâncă, une rupture de l'accord avec ma propre personnalité. O linie întreruptă care îşi schimba direcţia la întâmplare. Intrasem în bucla unei perpetue şi clocotitoare crize de personalitate. Căutări, trădări, uitări, regăsiri, cugetări, nelinişti, fără puncte originare şi fără momente finale. De parcă aş fi continuat să trăiesc într-un spaţiu abandonat, într-un mediu imatur, nesigur, silenţios, înecat în necunoaştere.

Încărcat de toată povara unei uitări de sine, nemărturisită a unei vieţi programate şi înscrise într-un letopiseţ al neîmplinirii, mă expuneam primejdiei reînvierii unui statut blamabil. Nu eram capabil să revizuiesc și să reflectez asupra planurilor mele, în timp ce îmi utilizam cunoștințele în moduri incoerente, nefuncţionale.

Ca un om azvârlit brutal într-o altă lume, a cărui peisaj se schimbă la fiecare coborâre sau ascensiune a propriilor aspiraţii, mă transformasem într-o victimă a contradicţiilor, a anarhiei, a abisurilor raţionale, a propriilor mele vulnerabilităţi care mă chinuiau amarnic, neîncetat. Mă ascundeam de mine însumi de frică să nu săvârşesc un act ale cărui urmări nu le puteam prevedea.

Leadership: Te autoexaminezi pentru a preveni exploatarea oricăror lacune existenţiale, aşa încât să-ţi asiguri conformitatea de-a lungul întregului ciclu de evoluţie?

Numai un cod secret ar fi dezlegat şi lămurit cifrul tuturor tainelor care se revărsau asupra fiinţei mele ca valurile unui tzunami care vin unul după altul. Trebuia să treacă o vreme ca să alung imaginile de background care mă mistuiau, care mă prefăceau în altcineva, într-un înapoiat al conformităţii de a fi prezent la un nivel la care lucrurile sunt dincolo de cuvinte, şi să-mi reiau cursul obişnuit, necontradictoriu, al gândurilor pozitive.

Mă aflam, ca acel erou nedreptăţit de soartă al lui Stephen Crane, pe un tărâm straniu unde bântuise vitejia. Se petrecuseră răsturnări, dar până la urma ieşisem la suprafaţă, trecând prin toate încercările. Fusesem acolo unde domnise negrul dispreţului pentru tot ce implica felul meu de a fi, scăpând cu răni uşoare pe conştiinţă. Spaţiul dintre linia continuă şi întreruptă care mă unea de cel ce puteam deveni, umplându-se cu focul maturizării, al regăsirii de sine.

Un psihanalist ar putea spune că eram în căutarea identităţii pierdute, de doi - într-unul, care schimbau lovituri ca doi boxeri. Mă angajasem într-un meci cu mine însumi. Evoluam între un interior şi un superior legat printr-o instanţă simbolică a unei realități absolute. Un soi de separare de orice reper real care păstra distanţa de cine eram cu adevărat. O împletitură a tuturor formelor de excludere a oricărui individualism, a oricărui acord cu mine însumi, ce devenea din ce în ce mai trainică, ca o culoare care îşi are originile în celelalte culori.

Încet, încet, am ieşit la suprafaţă din îmbâcseala norilor denşi, negri, care mă acoperiseră la momentul inoportun. În sfârşit am fost în stare să înţeleg ceea ce mă prefăceam a nu pricepe şi să ţin pasul cu împrejurările prin care treceam.

Trebuia să umplu acea parte din mine care rămase în trecut, examinandu-mă prin prisma a ceea ce îmi imaginam că nu ştiam despre mine.

Leadershipul: Te afunzi în bucla prea accentuată a unei crize de personalitate ca să-ţi construieşti propria identitate?

Îţi poţi îmbunătăţi mai mult capacitatea de conducere printr-o abordare realistă a naturii umane care are potenţialul de a schimba în mod semnificativ mentalităţi, de a crea continuitate în propriile decizii, de a schimba regula jocului în ceea ce priveşte propriile capacităţi şi perspective.

În interiorul fiecărei persoane mai în vârstă se află o persoană mai tânără care se întreabă ce naiba s-a întâmplat." remarca odată Cora Harvey Armstrong.

Înainte să antrenezi oameni, înainte de a schimba destine, înainte de a influenţa schimbările, trebuie să înţelegi lecţiile şi realităţile vieţii. Care uneori sunt foarte dure, alteori fac tumbe, ţopăie nestingherite într-un singur loc, sau te aruncă pe tărâmuri stranii unde bântuie vijelii; dispar prin subconştientul sau inconştientul tău, scot brusc la lumină tot felul de nereguli. Dar care te pot învăța, ghida, și inspira în procesul de devenire.

Direcţia leadershipului este reprezentată de acea linie neîntreruptă din viaţa ta, a omului care îşi construieşte propria identitate fără să se afunde în bucla prea accentuată a unei crize de personalitate care iterează la nesfârşit. Iar pentru ca identitatea ta să nu se deprecieze, trebuie să compui, să zugrăveşti portretul corect al părţii de bază a fiinţei tale care te apropie constant de cine eşti cu adevărat.

Ai intrat în bucla unei perpetue şi clocotitoare crize de personalitate? Te împotriveşti nevoii de a te transforma într-o victimă a contradicţiilor? Îţi canalizezi prezentul într-o direcţie bună, sau continui să trăieşti într-un spaţiu abandonat, înecat în necunoaştere?

O floare frumoasă şi foarte apreciată nu creşte pe toate drumurile, dar se poate usca oriunde dacă nu are condiţii optime de umiditate, temperatură şi lumină. Pentru ca personalitatea ta să fie în concordanţă cu adevăratul tău fel de a fi, trebuie să-i asiguri cele mai bune condiţii de a se dezvolta normal. Iar în acest scop numărul de voturi pe care îl acorzi existenţei tale trebuie să reprezinte cel puţin o treime din totalul resurselor, a investiţiilor pe care le faci în vederea formării propriului tău Eu.

Leadership: Un copac înalt în care se află o mulţime de fructe coapte

Oricât de entuziaste sau necesare sunt eforturile tale de “regăsire” a adevăratului potenţial de Om, nu doar de Lider, acestea trebuie să se înscrie în orizontul obiectivităţii pentru a deveni posibile şi acceptabile.

Iar un orizont insuficient de cuprinzător, care nu permite evoluţia unor forme de cooperare între cine eşti şi cine poţi deveni, în sensul confirmării şi conservării valorilor esenţiale care te definesc, se aseamănă cu un copac înalt în care se află o mulţime de fructe coapte. Trebuie să confecţionezi o scară tot atât de înaltă cât copacul ca să ajungi să le culegi pe toate. Această scară desemnează compromisul pe care îl faci pentru a-ţi menţine constanta de a fi.

Nu rătăci în roluri inconsistente care nu-ţi accentuează calităţile. Învaţă să distingi între un orizont al trecutului şi unul al prezentului.

Cu ce umpli spaţiul dintre linia continuă şi întreruptă care te uneşte de cel ce poţi deveni? Poţi enumera cel puţin trei factori care te obligă să păstrezi distanţa faţă de cine eşti cu adevărat? Cu ce umpli acea parte din tine care a rămas în trecut?

Modul în care îţi evaluezi limitele propriei tale lumi, determină rezultatul procesului tău de transformare.

Concluzie: Suntem materia vie care a fost modelată până la o anumită vârstă şi care în continuare este modelată şi finisată de noi înşine spre a deveni o veritabilă “operă de artă”. Însă acest lucru necesită o bună autocunoaştere, o viziune de perspectivă a ceea ce putem să devenim în concordanţă cu o realitate prezentă şi viitoare.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us