Principiul disoluţiei autorităţii

Un lider care nu dispune de un psihic puternic şi echilibrat îşi va pierde autoritatea în faţa lumii şi în faţa măreţiei vieţii.

Îmi amintesc entuziasmul maestrului care i se reflecta în priviri în timp ce, cu creionul în mână şi cu caietul pe masă, notam toate indicaţiile preţioase pe care mi le dădea. Îmi amintesc mândria pe care am simţit-o în acea zi, atunci când i-am dovedit că am înţeles ceea ce el mă învăţa. Cuprins de o nespusă dorinţă de a descoperi tainele artei şi dedesubturile ei, îmi promisesem mie însumi, îi promisesem şi lui, că voi face tot ce-mi cere, că-i voi da ascultare şi-i voi urma toate sfaturile.

Maestrul se uită la mine cu o satisfacţie deosebită. Chipul său, luminat de bucurie, reflecta esenţa lui interioară, îi reflecta personalitatea. Era un om de o excepţională bunătate şi blândeţe sufletească, de o sublimă măreţie. Îmi spuse la un moment dat:

- Ştii, oare, Nicu, că a existat odată un pictor foarte talentat, pe nume El Greco, care suferea de o boală a analizorului vizual numită astigmatism? Şi ştii că toate portretele pe care le-a redat erau alungite? În multe biserici din Spania se găsesc picturile lui care înfăţişează personaje deformate... Şi ştii că celebrul pictor Van Gogh a ajuns să-şi taie o ureche datorită stării sale psihice fragile?... Sau că, după cum susţin unii, Mona Lisa este de fapt un auto-portret al lui Leonardo DaVinci?

Eram puţin nedumerit. Nu ştiam ce vrea de fapt să-mi spună el cu aceste exemple, dar apoi a continuat:

- Nicu, opera unui artist trădează adevărata lui capacitate interpretativă care, la rândul ei, e strâns legată de integritatea anatomică şi funcţională a analizatorilor vizuali şi tactili.

Leadershipul este o creaţie căreia îi transferi experienţa ta de viaţă acumulată de-a lungul timpului în povestea unui personaj ale cărui trăsături produc ecouri în realitatea imediată a faptelor care influenţează percepţia lumii asupra noţiunii de “fragilitate”.

Renumiţi pictori care au suferit diferite afecţiuni, s-au afirmat şi s-au bucurat de un real succes încă din timpul vieţii. Şi chiar dacă operele lor au rămas nemuritoare, ele reflectă în mare măsură deficienţele de care sufereau. Au existat, de exemplu, pictori care au pictat numai în nuanţe de verde şi albastru, fiindcă sufereau de o maladie numită discromatopsie. Ei percepeau realitatea înconjurătoare în mod deformat, şi nici nu-şi puteau imagina realitatea altfel.

Aidoma operei unui artist, "opera" unui lider trădează adevărata lui capacitate de conducere care e în strânsă legătură cu fondul lui psihologic şi cu modalitatea de percepţie a realităţii înconjurătoare. El se poate abate de la linia moralităţii, corectitudinii sau datoriei, dacă realitatea pe care o vede, o trăieşte şi o conştientizează nu este coordonată de un psihic solid. O realitate percepută deformat poate să genereze haos, panică şi dezbinare.

Fragilitatea este ceea ce laşi în urma ta după ce ţi-ai epuizat cele mai bune eforturi spre a construi o realitate pe măsura propriilor revelaţii despre sine. Aici avem de-a face cu o tragedie împărţită în două jumătăţi perfect egale: faptul că evoci un sentiment de compasiune fată de rănile profunde şi limitările oamenilor de geniu, care de multe ori suferă de grandomanie sau narcisicm, şi faptul că nutreşti o admiraţie, asemănătoare idolatriei, agăţându-te prea des de anumite calităţi precum inteligenţă, perspicacitate, imaginaţie, fără să fii conştient că le deţii.

Leadership: Evoluţia ta se determină direct pe cadranul unui timp care te opreşte să fii tu, sub impactul unei raţiuni care cere să existe o comuniune între impulsul instinctiv și presiunea normelor sociale?

Evoluţia ta se determină direct pe cadranul unui timp care te opreşte să fii tu atunci când ea se manifestă într-un psihic instabil şi dezamăgitor, nu într-un psihic superior, uman. Impulsul instinctiv al omului este de a răspunde necesităţilor şi dorinţelor de moment cu ajutorul cunoştinţelor şi experienţei îndelungate, dar totodată el este supus încercării de a se manifesta prin instabilitate în cazul unei depresii cauzate de intensitatea anumitor frustrări, cum ar fi lipsa valorii, lipsa exprimării, lipsa unei poziţii de autoritate în domeniu, lipsa propriei permisiuni de a simţi plăcere, sau chiar lipsa măsurii în creaţie.

Omul care nu a avut răgaz să-şi cultive valorile, spiritualitatea, nu va avea limite decât în alegerea interpretării propriului rol. El va ţine seama doar de acumulările trecutului din care s-au născut disperarea, orgoliul, ciuda sau indiferenţa, iar pe parcursul general al „operei” sale nu va rămâne mai puţin de acceptat decât hazardul.

Hai să lămurim un lucru de pe acum, bine? Leadershipul se concentrează asupra dimensiunii umane ca mijloc de obţinere a rezultatelor de performanţă într-un domeniu sau altul. Dacă leadershipul pe care liderul îl produce, îl demonstrează şi îl exercită în jurul său nu este unul inspirat şi controlat, dacă nu este în armonie cu valorile oamenilor, atunci nu poate fi decât unul de dominaţie şi supunere, care în loc să genereze sentimente de mulţumire, generează numai tensiuni. Categoric modalitatea de acţiune a unui lider şi aşa zisa lui "operă" depinde de starea de normalitate a psihicului său.

Adolf Hitler este un bun exemplu în acest sens. El a reuşit să câştige poporul german de partea lui prin ideile sale iniţiale, idei posibil bune, măreţe, şi o doctrină pe măsură. Dar datorită psihicului său, a căzut în cele din urmă în extremism, şi a ajuns la genocid. Oricât ar părea de ciudat, acest ambiţios aspirant la idealuri înalte a avut o concepţie absurdă faţă de oameni, rase şi religii; el dorea cu orice chip să obţină o rasă ariană pură...

Un lider care suferă de o afecţiune psihică poate avea o capacitate persuasivă mare şi poate inocula în mintea oamenilor o idee care aparent este normală, dar el riscă să se abată de la ideea iniţial acceptată unanim, ajungând la o aberaţie.

Leadership: Alegi să trăieşti într-o dimensiune a asumării responsabilității față de un trecut care se încăpăţânează să nu mai treacă, sau într-o dimensiune a conştiinţei care se manifestă sub forma pretenţiei de a construi "Omul Nou" ?

Împlinirea personală echivalează cu respingerea pretenţiei de încasare a prejudiciului moral datorat unui caracter dur şi fără scrupule. Sau, dimpotrivă, se poate datora unui caracter delăsător, permisiv, care nu are încredere în forţele proprii, care se rezumă la complacerea în lenea cumplită, deci care nu îşi valorifică talentul încredinţat de la natură.

Liderul are nevoie de un psihic echilibrat, altfel poate să clacheze şi să înceapă să vadă totul într-o singură „culoare”. Şi la fel cum taurii se înfurie şi reacţionează când văd roşu, orgoliul lor s-ar putea să fie stârnit când lumea din jur se abate de la principiile lui. Iar pentru împlinirea idealurilor sale, cel cu un psihic slab va fi în stare să sacrifice chiar şi ce are mai scump. Şi cum nimeni nu poate suporta prezenţa unui tiran în viaţa lui, încetul cu încetul puterea acestui lider se va diminua până la dispariţie.

Pentru orice funcţie de conducere este necesar să existe o personalitate puternică cu un psihic în limitele normalului, un psihic echilibrat - o persoană care să aibă o minte clară şi să perceapă corect realitatea înconjurătoare, şi de asemenea, să fie înzestrată cu importante capacităţi de analiză şi sinteză.

Omul Nou este copia unui om cu convingeri alese, care a învăţat că singura mare glorie de care se poate bucura cineva nu este aceea de a fi "unic" într-un domeniu de larg interes, ci de a fi puternic în faţa tentaţiilor de orice fel, în faţa propriilor standarde şi principii în viaţă care se pot oricând nărui la primul impuls de energie, adrenalină și entuziasm.

Leadershipul este responsabilitatea de care trebuie să dai dovadă atunci când eşti conştient de faptul că ceea ce te defineşte la nivel de unicitate este total umbrit de imaginea mentală a ceea ce ai experimentat anterior drept o slăbiciune a emoţiilor sau a intelectului.

Principiul disoluţiei autorităţii face referire la problemele lăuntrice cu care se confruntă de regulă oamenii de geniu, artiştii sau intelectualii al căror sens existenţial nu mai este doar acela de a crea şi de a face performanţă într-un anumit domeniu, ci de a se raporta la nişte nevoi egocentrice bazate pe refuzul de a accepta realităţile unei lumi prinsă în nebunia unei evoluţii necontrolate.