ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Principiul evoluţiei către absolut

On Decembrie 18, 2012, in Principiile conducerii, by Neculai Fantanaru

Oferă un sens şi o continuitate propriei tale transformări, fără să-ţi salţi ştiinţa la o înălţime care ţi-ar putea periclita menirea de a fi Om.

Se afirmă că totul este posibil, că ceea ce este ireal poate deveni real. Şi invers. Ceea ce este real, poate fi, de fapt, ireal.

Câteodată, deşteptându-mă dimineaţa, mă cuprindea o teamă nebună şi nu-mi venea să deschid ochii. O lovitură puternică, de pedeapsă, dată insistenţelor mele de a înţelege ceea ce părea de neînţeles. Ca o repercusiune a curiozităţii mele faţă de tot ceea ce era în jurul meu, faţă de tot ce era formă nouă, faţă de legile într-o stare continuă de schimbare care guvernau timpul, Omul şi viaţa.

Mă copleşea amintirea acelei nopţi când fusesem trezit deodată, ca la auzul unui tunet înfiorător, de o străfulgerare de luciditate... din nou nu aveam altă dorinţă decât aceea de-a descifra complexitatea fenomenului. De parcă m-aş fi aflat în mijlocul unei fantasmagorii şi ceea ce simţeam era pur şi simplu efectul coşmarului din somnul greu care este viaţa.

Ca şi cum cineva coborât dintr-o lume mai avansată decât a mea, a noastră, a muritorilor, cineva asemeni fiinţelor superioare nouă, având ştiinţa binelui şi a răului, a timpului şi a vieţii, unicul posesor al cunoştinţelor din toate sferele cunoaşterii, săvârşitor al tuturor tainelor lumii şi ale universului, cu toate elementele care ţin de formarea lor, - mi-ar fi făcut rezumatul tuturor adevărurilor care până astăzi n-au fost descoperite şi revelate.

Dacă ştii totul, nu eşti decât la jumătatea drumului tău

În acea stare dintre somn şi realitate, credeam că am înţeles totul. Părea, dintr-o dată, că am devenit un Atlas al celor mai adânci taine, deţinător al tuturor celor văzute şi nevăzute, putând a explica, a da o armonie şi un sens tuturor legilor care sunt în toate.

Dar ceva stăruia în mine, ceva mă frământa, mă descuraja în toată această matrice a revelaţiilor care mă întreceau intelectual. Cuvintele lui Alexandre Dumas, cuvintele acestea încărcate cu atâta luare de seamă, băteau cu insistenţă la uşa gândurilor mele, limitându-mi orizontul de înţelegere:

“În ziua în care omul va cunoaşte aceste legi şi le va respecta, se va elibera de datoria lui. Şi, cum această datorie este moartea, omul va deveni nemuritor. A crea şi a nu mai muri, nu este latura ideală a ştiinţei? Căci ştiinţa este rivala lui Dumnezeu.

Dacă omul ar cunoaşte misterul tuturor lucrurilor aflate pe lume, el ar putea susţine teorii de necombătut în faţa divinităţii înseşi. Dumnezeu îi va răspunde:

- Dacă ştii totul, nu eşti decât la jumătatea drumului tău; acuma creează un vierme sau o stea şi vei fi egalul meu.

Era mai bine să nu ştiu totul, să-mi accept limitele şi să merg mai departe cu mine însămi, în prezentul care era cel mai important. Să devin omul care trebuia să fiu, omul simplu, nu unul sofisticat, atât de greu de înţeles. Să rămân acelaşi, omul care iubeşte viaţa şi micile ei miracole. Şi o trăieşte cu demnitate şi bucurie. Doar atât, să fiu om. Nici mai mult nici mai puţin.

Leadership: Te conformezi mesajului din sticla adusă de valuri?

A avea acces la întreaga ştiinţă, a porni în căutarea ei şi a ţi-o însuşi pe deplin, ca pe-o comoară închisă cu peceţi, este o îndeletnicire foarte rentabilă. Şi foarte căutată cu precădere în rândul celor mai erudiţi oameni. Dar numărul acestor căutători spre absolut, al acestor sobresaliente care nu se opresc niciodată din creştere, se ridică tot mai mult, ca valurile mării, pe o plajă pustie. Căci rareori se întâmplă, în sânul omenirii, ca un ins să fie mai mult decât ceea ce i-a fost dat, oricât de entuziast ar fi în căutările sale.

Mecanismul care înlesneşte puternic legătura om-leadership, funcţionează în baza a două componente: ştiinţa şi cunoaşterea. Ştiinţa de a deveni cine vrei să fii şi cunoaşterea de a-ţi gestiona noul statut, personalitatea nou formată. Dar acestor două componente le lipseşte, categoric, a treia: echilibrul. Iar echilibrul este dat de „mesajul din sticla” adusă de valurile vieţii.

Când mergi prea departe cu cercetarea necunoscutului, când amesteci prea multă ştiinţă şi cunoaştere în practicile tale, ai toate şansele să naufragiezi cândva pe o insulă pustie. Singurul tău ajutor, singura ta şansă de revenire la normal, este mesajul din sticlă: “Întoarce-te la tine. Întoarce-te la viaţă.” - un răgaz al reînnoirii tale, o pauză între cele două reprize: a căutării şi a îndoielii, a cunoaşterii totale şi a încercării de a regăsi bunul cel mai de preţ: viaţa.

Leadership: Cum îţi creezi o punte între evoluţie şi crah?

Leadershipul, l-am definit la unul din webinarii ca un ansamblu de procedee, mijloace bine definite şi transmisibile, destinate să ducă, în condiţii de abordare corectă, la rezultate optime. Totodată leadershipul este compus dintr-un set de transformări de situaţii şi decizii, de faze, de relaţii, menite să asigure o dezvoltare durabilă a societăţii. Deci, reprezintă o pârghie în realizarea unei înţelegeri între cele două laturi: dimensiunea umană şi cea social-economică.

Până astăzi, termenul de leadership s-a resimţit de pe urma întrebuinţării sale în câmpul unei aprecieri morale, cognitive, uneori greşite, a personalităţii celor ajunşi în funcţii înalte, privitoare şi la nivelul de pregătire a acestora. Pentru multă lume, leadership înseamnă a executa cu abilitate anumite operaţiuni, misiuni, potrivit unui ansamblu de norme unanim acceptate.

Pentru mine, foarte pe scurt, leadership înseamnă transformare.

Iar transformarea începe cu tine însuţi, plecând de la punctul prezent, şi ajungând până la punctul maxim de evoluţie. Iar acest punct maxim de evoluţie, ca un râu care se scurge în mare, înaintează odată cu fluxul de ştiinţă şi cunoaştere pe care îl acumulezi, odată cu fluxul continuu dintre a primi şi a da mai departe, între a accepta că eşti în aceeași barcă cu restul lumii şi a respinge cu tot dinadinsul că eşti diferit.

O punte între evoluţie şi crah, echilibru perfect între “a fi” şi "a deveni”, intersectând mai multe arii ale vieţii, este hotărâtoare pentru “Omul” din tine.

A fi om, aşa cum te-a plăsmuit natura, nu un robot, nu o fiinţă “laterală”, superioară prin iscusinţa cu care mânuieşte ştiinţa şi cunoştinţele avansate din vreun domeniu sau altul, este o artă pe care unii, deşi sunt fiinţe umane, nu o stăpânesc. A fi “Om” este prima cerinţă a leadershipului îndreptat spre drumul cel mai bun.

Principiul evoluţiei către absolut aduce în prim plan acea minimalizare a valorii omului, a celuia care nu reuşeşte să dea une signification merveilleuse vieţii sale. Dar care, mânat de cele mai adânci imbolduri, inspirat de cele mai puternice idealuri, încearcă să atingă Gloria încununându-se cu laurii superiorităţii.

Insişti a înţelege ceea ce pare de neînţeles? "Omul din tine" este o consecinţă a curiozităţii tale faţă de tot ceea ce te înconjoară, faţă de legile într-o stare continuă de schimbare care guvernează lumea?

Îţi accepţi limitele şi mergi mai departe cu tine însăţi, în prezentul care este cel mai important? Sau tinzi să fii asemenea unei fiinţe superioare, a cărei întreagă, singură bogăţie este ştiinţa?

Eşti un om care se îndreaptă spre propria condamnare, încercând să înţeleagă absolut totul, făcând abstracţie de bogăţiile vieţii? Sau eşti omul care iubeşte viaţa şi micile ei miracole, şi o trăieşte cu demnitate şi bucurie?

Opreşte-te la jumătatea drumului. Nu continua să urci până acolo unde nu ţi-a fost dat să ajungi. Oferă un sens şi o continuitate propriei tale transformări, fără să-ţi salţi ştiinţa la o înălţime care ţi-ar putea periclita menirea de a fi “Om”.

P.S. Numai atunci când vom şti să întrebuinţăm cu adevărat viaţa, numai atunci când viaţa îşi va deschide porţile grele ale imensei sale raţiuni, numai atunci când vom învăţa să ne însuşim splendida mecanică a timpului, cu toate dimensiunile sale, cu toate formele sale care se învârt, se rostogolesc şi se rotesc impunând noi graniţe şi noi orizonturi - numai atunci se va micşora distanţa care ne desparte de adevărurile neştiute, numai atunci vom putea înţelege pe deplin, sau cel puţin vom putea întrezări răspunsul la marile mistere ale omului şi ale universului.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us