ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Principiul încrederii absolute

On Ianuarie 30, 2010, in Principiile conducerii, by Neculai Fantanaru

Nu te încrede în tine atâta timp cât nu eşti sută la sută sigur că rezultatul va fi în favoarea ta.

Un roman care mi-au plăcut foarte mult este „Magul”, de Wilbur Smith. Am să mă limitez de această dată la un anumit fragment pe care l-am recitit chiar azi, şi pe care îl socotesc foarte important.

Faraonul Nefer Seti o invită într-o zi pe frumoasa prinţesă Mintaka, de care era îndrăgostit până peste cap, la o vânătoare de raţe. Stabiliseră de comun acord să se ia la întrecere: care reuşeşte să doboare mai multe raţe va fi declarat cel mai iscusit vânător.

Nefer, hotărât s-o impresioneze pe prinţesă, şi foarte încrezător în abilităţile sale de vânător iscusit, a decis să folosească suliţe în loc de arcul cu săgeţi, fiind sigur că ea nu va avea forţa şi îndemânarea să mânuiască armele grele, ceea ce i-ar fi oferit un avantaj.

Primul stol de raţe sălbatice se ivi neaşteptat, fiecare pasăre avea un semn distinct în vârful ciocului. Descriseseră un cerc larg în văzduh, apoi începură să coboare aliniate. Îşi întinseră aripile apoi plonjară, pierzând rapid din înălţime, trecând peste barca lui Nefer, apoi a lui Mitaka.

Nefer, îşi calculă bine momentul, apoi brusc se ridică în picioare şi trimise suliţa spre pasărea conducătoare, dar nu reuşi decât s-o rănească în aripă. Raţa căzu în apă şi înotă iute astfel încât să nu poată fi prinsă. Nefer a ratat o mare şansă.

Din barca alăturată, a prinţesei, una după alta, două săgeţi se ridicară să întâmpine grupul de rate răzleţe, şi sunetul dublului impact răsună limpede în toată laguna. Imediat după aceea, două păsări căzură inerte, cu aripile libere şi capetele atârnând, ucise curat, în aer, în momentul în care le atinsese săgeata. Căzură în apă şi rămaseră acolo, plutind nemişcate.

Nefer şi-a dat seama instantaneu că numai un arcaş experimentat ar fi putut, la înălţimea şi viteza aceea, să nimerească două raţe, una după alta, într-un timp atât de scurt. Mitaka era mai mult decât o prinţesă, era un vânător redutabil.

Din acel moment, Nefer, buimăcit cu totul, mai întâi de prima sa ratare şi apoi de neaşteptata îndemânare dovedită de Mintaka la tras cu arcul, şi-a îndreptat atenţia numai spre barca în care se afla ea. În loc să se concentreze asupra propriei performanţe, a tras tot timpul cu ochii la ce se întâmplă în cealaltă barcă. Rezultatele fură cât se poate de nesatisfăcătoare. Pierzându-şi simţul măsurii, fiind dezorientat şi simţindu-se umilit, a aruncat celelalte suliţe direct, fără să se mai concentreze, ori prea devreme sau prea târziu, până ce mâna îi obosi atât de tare şi fu cât pe ce să-şi luxeze încheietură.

În final, Mintaka fu socotită învingătoare.

Ceea ce pare imposibil, poate fi de fapt posibil

Cine ştie, poate că dacă nu i-ar fi rătăcit mintea, dacă în profunzimile fiinţei sale nu ar fi existat încă de la început acel sentiment de superioritate, Nefer ar fi câştigat întrecerea. Dar la vederea iscusinţei prinţesei, el a fost cuprins de sentimentul de inferioritate, de o teamă bine înfiripată până în măduva oaselor că nu o va mai putea impresiona. Pierdut în gânduri negre, a devenit tot mai neatent şi a început să rateze lovitură după lovitură. Iată ce se întâmplă atunci când porneşti de la ideea preconcepută că este imposibil să se întâmple ceva ce nu e voie să se întâmple.

Nefer a crezut, fără nicio îndoială, că vânătoarea este o ocupaţie strict masculină, iar o femeie nu ar putea avea suficientă experienţă, dexteritate, fler şi un aplomb fără egal. Dar el nu o cunoştea deloc pe prinţesă, nu avea de unde să ştie că, de fapt, ea se antrena zilnic, de foarte mulţi ani, că participase la numeroase expediţii de vânătoare, şi că mânuia arcul mai bine decât foarte mulţi bărbaţi. Iar Mintaka a ştiut să profite de avantajul pe care îl avea, iscusinţa, experienţă, antrenamentul. Aşa este, învingător este acela care ştie să profite de calităţile sale şi de slăbiciunile adversarului.

Ce avem de învăţat din această întâmplare a lui Nefer? Că nu putem să evaluăm ceva ca fiind imposibil dacă nu avem suficiente informaţii despre acel ceva, indiferent că este vorba de o persoană sau de o acţiune. Dacă vom avea convingeri absolutiste, întemeiate pe premise eronate, riscăm să dăm greş în tot ceea ce ne-am propus, şi chiar să ne facem de ruşine. Niciodată nu vom putea atinge un nivel superior de performanţă dacă atunci când vedem o lumină la capătul tunelului ne formăm convingerea fermă că este un tren.

Gândeşte-te cum să câştigi partida

Totuşi imposibilul s-a întâmplat! Iar atunci când Nefer s-a pomenit faţă în faţă cu realitatea, care era cu totul alta decât se aştepta el, a rămas brusc fără „combustibil”. Dezorientarea i-a diminuat performanţele, l-a încetinit şi l-a făcut neatent. Ceea ce l-a condus la eşec. Realitatea l-a înfrânt.

Când vrei să evaluezi care-ţi sunt sorţii de izbândă în faţa concurenţei, totdeauna să culegi date cât mai multe despre ea, şi despre performanţele sale. Nu porni de la ideea preconcepută că tu eşti cel mai bun. Desigur sunt situaţii când nu ai informaţii suficiente şi nu ai posibilitatea să le obţii. În cazul acesta este necesar să-ţi dezvolţi din timp abilităţile şi competenţele pentru că nu ştii cu cine ai de-a face.

P.S. Nu te încrede în tine atâta timp cât nu eşti sută la sută sigur că rezultatul va fi în favoarea ta. Realitatea te poate înfrânge.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us