Principiul încrederii absolute

Nu te încrede în tine atâta timp cât nu ești sută la sută sigur că rezultatul va fi în favoarea ta.

Un roman care mi-a plăcut foarte mult este "Magul", de Wilbur Smith. De această dată, mă voi opri asupra unui fragment pe care l-am recitit azi și pe care îl consider esențial.

Faraonul Nefer Seti o invită într-o zi pe frumoasa prințesă Mintaka, de care era îndrăgostit până peste cap, la o vânătoare de rațe. Stabiliră de comun acord să se ia la întrecere: cine reușește să doboare mai multe rațe va fi declarat cel mai iscusit vânător. Hotărât s-o impresioneze pe prințesă și încrezător în iscusința sa, a decis să folosească sulițe în loc de arcul cu săgeți, fiind sigur că ea nu va avea forța și îndemânarea să mânuiască armele grele — lucru care i-ar fi oferit un avantaj.

Primul stol de rațe sălbatice se ivi neașteptat; fiecare pasăre avea un semn distinct în vârful ciocului. Descriseră un cerc larg în văzduh, apoi începură să coboare aliniate. Își întinseră aripile, apoi plonjară, pierzând rapid din înălțime, trecând peste barca lui Nefer, apoi peste cea a lui Mintaka.

Nefer își calculă bine momentul, apoi brusc se ridică în picioare și trimise sulița spre pasărea conducătoare, dar nu reuși decât s-o rănească în aripă. Rața căzu în apă și înotă iute, astfel încât să nu poată fi prinsă. Nefer ratase momentul decisiv.

Modalitatea de a-ți menține o reputație solidă constă în alinierea dintre identitatea reală și imaginea proiectată, mai ales într-un context competitiv marcat de tendința de supraevaluare personală.

Din barca prințesei, două săgeți se ridicară succesiv spre stolul de rațe, iar sunetul dublului impact răsună limpede peste lagună. Imediat după aceea, două păsări căzură inerte, cu aripile întinse și capetele atârnând, ucise curat, în aer, în clipa în care le atinsese săgeata. Se prăbușiră în apă și rămăseră acolo, plutind nemișcate.

Nefer își dădu seama instantaneu că numai un arcaș experimentat ar fi putut, la înălțimea și viteza aceea, să nimerească două rațe, una după alta, într-un timp atât de scurt. Mintaka era mai mult decât o prințesă — era un vânător redutabil.

Din acel moment, Nefer, buimăcit cu totul — mai întâi de prima sa rață și apoi de neașteptata îndemânare dovedită de Mintaka la tras cu arcul —, își îndreptă atenția numai spre barca în care se afla ea. În loc să se concentreze asupra propriei performanțe, trăgea mereu cu ochii la ce se întâmpla în cealaltă barcă. Rezultatele au fost cât se poate de nesatisfăcătoare. Pierzându-și simțul măsurii, fiind dezorientat și simțindu-se umilit, aruncă celelalte sulițe direct, fără să se mai concentreze — ori prea devreme, ori prea târziu — până ce mâna i se obosi atât de tare încât fu cât pe ce să-și luxeze încheietura.

În final, Mintaka fu socotită învingătoare. Nefer și-a supraapreciat competențele, ignorând un fapt aparent minor — impactul afectivității, pentru că nu știa să evalueze reacțiile psihologice. Femeia este o natură complexă, greu de înțeles. Prin urmare, supra-aprecierea este trăsătura oamenilor care așteaptă un destin măreț, trăind doar prin impozanța priveliștii unei promițătoare longevități, fără să ia în considerare neprevăzutul.

Ai nevoie de o autoevaluare lucidă care să te ferească de iluzia superiorității, pentru a nu transforma momentele de maximă importanță într-o tendință greșită de orientare?

Cine știe, poate că dacă nu i s-ar fi rătăcit mintea, dacă în profunzimile ființei sale nu ar fi existat încă de la început acel sentiment de superioritate, Nefer ar fi câștigat întrecerea. Dar, văzând iscusința prințesei, a fost cuprins de o teamă adâncă, înfiptă până-n măduva oaselor: aceea că nu o va mai putea impresiona. Pierdut în gânduri negre, a devenit tot mai neatent și a început să rateze lovitură după lovitură.

Așa se întâmplă când pornești de la ideea falsă că imposibilul nu are voie să se manifeste. Nefer a crezut, fără nicio îndoială, că vânătoarea este o ocupație strict masculină, iar o femeie nu ar putea avea suficientă experiență, dexteritate, fler și aplomb. Dar el nu o cunoștea deloc pe prințesă și nu avea de unde să știe că, de fapt, ea se antrena zilnic, de foarte mulți ani, participase la numeroase expediții de vânătoare și mânuia arcul mai bine decât foarte mulți bărbați.

Iar Mintaka a știut să profite de avantajul pe care îl avea: iscusința, experiența, antrenamentul. Așa este — învingător este acela care știe să profite de propriile calități și de slăbiciunile adversarului.

Ce avem de învățat din întâmplarea lui Nefer? Că nu putem evalua ceva ca fiind imposibil dacă nu avem suficiente informații despre acel ceva, fie că este vorba despre o persoană, fie despre o acțiune. Dacă vom avea convingeri absolutiste, întemeiate pe premise eronate, riscăm să dăm greș în tot ceea ce ne-am propus — și chiar să ne facem de rușine. Niciodată nu vom putea atinge un nivel superior de performanță dacă, atunci când vedem o lumină la capătul tunelului, ne formăm convingerea fermă că este un tren.

Poți să-ți dezvolți stima de sine prin stăpânirea tendinței de a vedea reușita ca pe o regulă absolută, orientându-te spre valorile autentice ale unui om independent?

Totuși, imposibilul s-a întâmplat! Iar atunci când Nefer s-a pomenit față în față cu realitatea, care era cu totul alta decât se aștepta el, a rămas brusc fără "combustibil". Dezorientarea i-a diminuat performanțele, l-a încetinit și l-a făcut neatent — ceea ce l-a condus la eșec. Realitatea l-a înfrânt.

Când vrei să-ți evaluezi șansele reale de succes în fața concurenței, caută să aduni cât mai multe informații despre aceasta și despre performanțele ei. Nu porni de la ideea preconcepută că tu ești cel mai bun. Desigur, sunt situații când nu ai informații suficiente și nici posibilitatea de a le obține. În acest caz, este necesar să-ți dezvolți din timp abilitățile și competențele, pentru că nu știi niciodată cu cine ai de-a face.

Un lider gândește la nivelul onoarei de a servi un singur ideal: acela de a nu lăsa pe nimeni în urmă. La polul opus, un om independent are ca ideal de viață onoarea de a se prezenta singur drept un erou năzdrăvan — unicul responsabil de buna desfășurare a lucrurilor.

Un om independent poate fi mai valoros decât un lider, pentru că, sprijinindu-se doar pe propriile experiențe și obiective, își păstrează atenția deplină asupra propriei ținte. Nu uita că un tigru este un vânător mult mai iscusit decât leul, tocmai pentru că succesul lui nu depinde de implicarea grupului.

Valorile unui om independent, sprijinite pe o imagine de sine echilibrată, sunt: discreția, nonconformismul, previzibilitatea, perseverența și subtilitatea în interpretarea consecințelor propriilor fapte.

Principiul încrederii absolute s-ar putea formula astfel: "Nu te încrede în tine atâta timp cât nu ești sută la sută sigur că rezultatul va fi în favoarea ta."