ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Principiul rodirii

On Ianuarie 26, 2010, in Principiile conducerii, by Neculai Fantanaru

Pentru ca o relaţie să fie trainică, ea trebuie să rodească la timpul potrivit.

Nu ne mustră niciodată conştiinţă decât atunci când greşim. Iar cu cât greşeala este mai mare, cu atât eul nostru interior are mai mult de suferit. Dar în cazul cel mai rău, dacă greşeala pe care am făcut-o este prea gravă, riscăm să plătim un preţ foarte mare. E limpede ca lumina zilei că celebrul proverb „din greşeli învaţă omul” nu-şi mai are rostul dacă ajungem în punctul în care nu mai putem schimba nimic. Prin urmare, pentru ca lucrurile să fie întotdeauna aşa cum ne dorim noi să fie, pozitive şi frumoase, trebuie să ne ferim să facem greşeli majore. Sau putem avea norocul să întâlnim, la timpul potrivit, o persoană specială care să ne scape de necazuri, care să ne împiedice să facem greşeli iremediabile şi care să ne ghideze paşii în direcţia cea mai bună.

Alejandro, personajul principal din filmul „The Mask of Zorro (1998)” a fost la un pas de a săvârşi o greşeală fatală, dar a fost salvat în ultimul moment de Don Diego de la Vega (Zorro). Se afla la o masă, beat, când deodată îl văzu căpitanul Harrison Love, cel care îi omorâse fratele. Fără să mai stea prea mult pe gânduri, cuprins de o furie fără margini, apucă sabia, se ridică de la masă şi se năpusti asupra lui.

Dar mare noroc a avut fiindcă Don Diego de la Vega i-a înăbuşit imboldul rău ce-i năvălea în inimă şi l-a împiedicat să-şi ducă la îndeplinire planul, altfel ar fi fost ucis şi nimeni nu ar mai fi putut răzbuna moartea fratelui său.

Leadership: Reacţia ta la dualitatea care te încearcă în momentele de cumpănă este o reprezentare a situării tale într-un context de acceptare a unor circumstanţe întâmplătoare?

Relaţiile trainice rodesc la timpul potrivit. La fel ca şi Alejandro, care voia să răzbune moartea fratelui său, Don Diego de la Vega dorea nespus să răzbune moartea mult iubitei lui soţii, Elena. Niciunul dintre ei n-ar fi reuşit să-şi atingă ţelul dacă ar fi acţionat pe cont propriu. Don Diego de la Vega, mai înţelept şi mai iscusit, i-a propus apoi lui Alejandro să colaboreze cu el, doar în felul acesta va reuşi să-şi răzbune fratele. Alejandro a acceptat şi, într-un timp foarte scurt, între ei s-a dezvoltat o relaţie strânsă de prietenie.

Dar oare întâlnirea lor a fost pur întâmplătoare sau nu? Ce s-ar fi întâmplat dacă, să spunem, Don Diego de la Vega l-ar fi întâlnit pe Alejandro cu cinci ani mai devreme? Sau poate cu cinci ani mai târziu? Sau ce s-ar fi întâmplat dacă numai unul dintre ei ar fi avut nevoie de celălalt, iar celălalt nu?

Ei bine, aproape sigur lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Dar întâlnirea lor a avut loc exact la momentul potrivit, când fiecare a avut nevoie de celălalt. Astfel au fost pregătiţi să comunice bine, au avut încredere unul în altul şi şi-au putut atinge scopurile. Răsplata pentru alianţa pe care au încheiat-o a fost pe măsură. Într-o altă ordine de idei „au semănat” o sămânţă numită colaborare şi au cules „rodul” care, din păcate, s-a numit răzbunare.

Dualitatea este conflictul dintre negativ şi pozitiv care apare atunci când trebuie să iei o decizie presantă în circumstanţe inopinate. Mai întâi îţi renegi calităţile comparându-le cu ale altora, apoi îţi să îţi conştientizezi calităţile şi îţi precizezi cât mai exact sistemul de valori la care te raportezi, astfel încât să fii încredinţat că o anumită misiune ţi se potriveşte într-adevăr pentru a o îndeplini.

Cu siguranţă viaţa bate filmul. În realitate lucrurile nu stau nicidecum diferit faţă de cum s-au petrecut în „The Mask of Zorro (1998)”, doar acţiunea şi timpul diferă. Întotdeauna cele mai reuşite relaţii sunt rezultatul dăruirii lipsite de egoism a două sau mai multe persoane în vederea îndeplinirii unui scop comun.

Leadership: Felul în care integrezi o experienţă personală fragilă în interiorul unui cadru de sprijin, schimbă optica prin care te raportezi la ceilalţi într-un mod de inferioritate sau de superioritate?

Coincidenţele nu sunt întâmplătoare. Atunci când îţi propui un scop măreţ şi aştepţi să se întâmple ceva bun, în mod surprinzător se produc tot felul de evenimente care te conduc în direcţia cea mai bună. Cu siguranţă, exact la momentul oportun, vei întâlni persoana potrivită care te poate ajuta să-ţi atingi scopurile, iar prin ajutorul pe care i-l vei oferi la rândul tău, o vei ajuta să-şi atingă propriile ei scopuri. Aşa cum remarca odată Brian Tracy, unul dintre cei mai cunoscuţi conferenţiari şi consultanţi pe probleme de dezvoltare personală şi profesională, în majoritatea cazurilor, coincidenţele nu sunt întâmplătoare. Fiecare aspect al vieţii este aşa cum trebuie să fie.

Cred că orice relaţie interumană, ca să se dezvolte şi reziste în timp, trebuie să se producă la momentul potrivit. Nicidecum înainte de vreme. Adică atunci când două sau mai multe persoane sunt pregătite din punct de vedere emoţional să întemeieze o relaţie de colaborare; atunci când îşi adună eforturile spre realizarea unui scop comun, când merg spre o direcţie unică. Relaţiile care se nasc rapid, dar care nu se sprijină pe o bază comună se ofilesc uşor şi mor. Ele nu sunt continue şi de durată cum ar fi normal.

O relaţie de colaborare este greu de stabilit şi greu de păstrat dacă două sau mai multe persoane nu au nimic în comun. Natura şi scopul relaţiei sunt cele care determină trăinicia ei. În mod cert, caracteristica tuturor relaţiilor interumane este angajamentul pe care şi-l iau două sau mai multe persoane, încă de la început, că se vor ajuta reciproc, în scopul realizării telurilor comune.

Dar întotdeauna când integrezi o experienţă personală fragilă în interiorul unui cadru de sprijin, se schimbă optica prin care te raportezi la ceilalţi. Poţi să te raportezi într-un mod de inferioritate, punându-ţi demnitatea înaintea sentimentelor şi înainte de a-ţi asuma vreo decizie. Sau poţi să te raportezi într-un mod de superioritate, renunţând la a recepţiona activ experienţe de învăţare şi oferind un feedback de tipul "mulţumesc, dar nu ţi-am cerut nimic" la sugestiile de prietenie.

Leadershipul reprezintă un mod de a-ţi exprima atitudinea de superioritate printr-o asumare a inferiorităţii atunci când trebuie să câştigi o experienţă de învăţare.

P.S. Numai cine are un scop clar definit şi este dispus să facă totul pentru a-l atinge va întâlni, la momentul potrivit, acea persoană demnă de încredere care să fie dispusă să colaboreze cu el şi să-l sprijine în tot ceea ce întreprinde. Sau, cum spunea Don Diego de la Vega: "Când elevul e gata, maestrul va apărea."

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us