Principiul universului sufletesc

Tot ce se întâmplă în jurul tău are un răsunet în sufletul tău.

Edward Lewis. Nu era doar un bărbat arătos, ci şi foarte important. Iar pasiunea lui cea mai mare, care se transformase într-un business uriaş, şi cu ajutorul căreia îşi crease un imperiu de milioane de dolari, era aceea de a cumpăra companii ce se aflau în impas financiar, de a le desface în bucăţi şi de a le vinde la un preţ mult mai mare.

Dar odată ajuns în Beverly Hills, lucrurile aveau să ia o întorsătură neaşteptată în viaţa lui. Având nevoie de o damă de companie, el a angajat o prostituată, Vivian Ward, o tânără fără viitor la prima vedere, dar care părea să întrunească trăsăturile necesare pentru atingerea scopului său, fiindcă era destul de atrăgătoare. În schimbul sumei de 3.000 de dolari, Vivian a acceptat propunerea lui Edward, îndeplinindu-şi rolul locuind împreună cu el într-un apartament de lux şi însoţindu-l la reuniunile sale de afaceri.

La un moment dat, între ei doi are loc un dialog, al cărui substrat avea să-i schimbe lui Edward percepţia despre sine. Edward îi povestea despre tatăl său, care fusese preşedintele celei de-a treia companii preluate de el, companie pe care, din ura ce i-o purta acestuia, o vânduse bucată cu bucată.

Vivian se apropie de urechea lui şi, învăluindu-l într-o privire liniştită şi limpede totodată, îl întrebă: "Şi asta te-a făcut să fii fericit?"

Leadership: Eşti pregătit să descoperi o versiune a vieţii care se petrece ACUM, astfel încât să reprezinţi versiunea îmbunătăţită a unui ecou prelungit şi răsunător în viaţa altcuiva?

Într-un suflet mare, gândurile profunde găsesc întotdeauna ecou.

Sunt împrejurări când greutatea constă tocmai în răspuns. În clipa de tăcere care se lăsă brusc, amărăciunea îi cuprinse sufletul lui Edward. Abia atunci el realiză ceea ce era de fapt: un distrugător de lumi. Căci nu zidea nimic. Ci desfiinţa companii, le dezmembra vânzându-le bucată cu bucată. Adică ruina vieţile oamenilor, îi deposeda de fructul muncii lor. Concluzia la care a ajuns l-a alarmat şi l-a determinat să-şi schimbe percepţia asupra propriei sale persoane şi asupra business-ului său.

Finalul filmului "Pretty woman" este neaşteptat. Edward Lewis şi-a reconsiderat poziţia în legătură cu oferta sa de achiziţie a companiei Morse Industries. Interesele sale s-au schimbat total. În loc s-o achiziţioneze şi s-o dezmembreze, aşa cum dorise iniţial, aşa cum procedase cu toate celelalte companii, Edward a decis să-l ajute pe managerul companiei respective, pentru ca aceasta sa nu intre în colaps financiar, semnând cu el chiar un contract de colaborare.

Edward Lewis nu mai era acelaşi om ca înainte. Şi-a dat seama că poate construi ceva, nu numai să demoleze şi să distrugă.

Leadership: Relaţia dintre ceea ce eşti şi acţiunea ta exterioară se întemeiază pe putinţa de a te accepta ca egal al unei victorii trecătoare sau ca egalul unei conştiinţe care înfruntă instinctul dominant?

Rănile morale se acoperă, dar nu se închid. Între faptele şi gândurile tale se dă neîncetat o luptă. Dacă faptele sunt cu un pas înaintea gândurilor, atunci ele câştigă bătălia, iar tu rişti să ajungi un "distrugător de lumi".

Edward Lewis era un tip civilizat, cu o educaţie aleasă, dar a realizat, intrând în relaţie cu Vivian, o prostituată fără viitor, dar deosebita prin simplitatea cu care vedea lucrurile, că avea toate resursele necesare să construiască ceva şi să câştige la fel de mult fără să dezmembreze companii şi să ruineze vieţi. La această constatare a ajuns după ce Vivian i-a făcut rezumatul "ocupaţiei" lui, aceea de distrugător.

Acea ciudată, înduioşătoare scânteie de "demnitate" a fost acel ceva în stare să-i schimbe lui Edward universul sufletesc. Realizând că poate fi mai bun, el şi-a reorientat în final business-ul spre ceva constructiv.

Leadershipul este reperul unei revelaţii de sine la care se poate ajunge doar printr-o unire desăvârşită cu o cultură de viaţă care pune accent pe validarea sentimentelor de pierdere şi auto învinovăţire, nu doar pe obţinerea unor victorii colosale.

Nu voi uita niciodată observaţia pe care a făcut-o odată scriitorul Alexandre Dumas: "Rănile morale se deosebesc de celelalte prin aceea că se acoperă dar nu se închid; mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân în inimă vii şi deschise."

Poţi să n-ai bani şi influenţă, dar intenţiile tale să fie cele mai bune şi mai constructive. Şi invers, poţi să ai putere, dar intenţiile să-ţi fie distructive. Ca să-ţi păstrezi inima împăcată şi conştiinţa liniştită în orice moment al vieţii, învaţă să-ţi coordonezi gândurile şi faptele. Stabileşte o legătură directă între interesele tale şi consecinţele ulterioare. Încearcă să vezi, judecând tu însuţi totul, ascultându-ţi inima, dacă ceea ce faci este atât în folosul tău, cât şi a celorlalţi. Nu uita că nimic nu este de neschimbat, inclusiv intenţiile şi gândurile pe care le ai.

Concluzie: Sufletul omului este un "amestec" de sentimente formate pe parcursul vieţii sale, şi care în mare măsură îi guvernează acţiunile. Dacă acest univers este dominat de sentimente de ură, răzbunare, ranchiună, atunci consecinţele faptelor sale vor fi distructive.

A-ţi menţine dispoziţia de respingere a pretenţiei de construire a "Omului Nou" pentru că nu îndrăzneşti să te recunoşti în ipostaza de om fericit, lăudându-te uneori cu ceea ce nu eşti, înseamnă de fapt să distrugi o lume care reflectă un nivel de conştiinţă suficient de elevat încât să realizezi că în spatele fiecăruia există un spirit divin care ar trebui adorat.

Forţa de greutate cu care acţionează leadershipul este capacitatea omului de a învinge o rezistenţă măsurată în cantitatea de energie şi stare de spirit cu care călătoreşte spre destinaţia numită: vanitate.

Într-un suflet mare totul are un ecou. Ar trebui să ne gândim adesea cine suntem, ce vrem să facem, ce vom da mai departe celorlalţi din jurul nostru şi să ne reconsiderăm poziţia.