Priveşte-mă fără să-ţi forţezi vederea

Perspectiva din care priveşti o imagine fără contur uman definit, îţi formează percepţia asupra a ceea ce înseamnă să fii de fapt o fire artistică.

O furnicuţă. Atât am în faţa ochilor mei, o furnicuţă, un banal punct mişcător în care se fixează toată atenţia ochilor mei, dar ea reprezintă o unitate de măsură care declanşează creaţia. Şi oare cum aş putea să privesc această furnicuţă cu ochii unui artist care ştie cu certitudine un lucru: creativitatea este peste tot, mai ales în sensul îndeplinirii condiţiei noutăţii. Căci furnicuţa nu ştie că o privesc atent, privirea ei fiind îndreptată spre punga de zahăr de pe masă, sperând poate că nimeni nu îi va detecta prezenţa. Nu ştiu dacă sunt tocmai o încântare pentru ochii care îşi ascund vederea...

Atotştiutoare şi înţeleaptă, axându-se pe o muncă meticuloasă care necesită multă răbdare, furnicuţei nici nu-i trece prin minte că cineva s-a gândit deja la transpunerea ei într-o imagine unică, o imagine ce poate genera noi unghiuri de analiză a simbolurilor care pot fi cuprinse în elementul "noutate“, conştientizări sau mecanisme suplimentare de identificare a cauzelor pentru care se manifestă o anumită preferinţă pentru arta figurativă.

În particular: din orice unghi aş privi o mică vietate, o imagine a sensibilităţii în arta plastică, un sistema de reflexión sobre la realidad y fijación de ideas, privirea tot nu uită acea mică sferă de existenţă care devine preţioasă prin însăşi călătoria ce o face, traversând spaţiul dinaintea ochilor mei cu aceeaşi discreţie cu care artistul îşi construieşte profilul stilistic din fragmente caleidoscopice.

Nu încape îndoială. Perspectiva din care priveşti subiectul fotografiat, imortalizat într-o privire care nu durează decât câteva secunde, se modifică în funcţie de tiparul ideal spre care tinde artistul toată viaţa lui: un background persistent în memoria lui vizuală.

Leadership: Unghiul din care priveşti un singur cadru de referinţă îţi poate asigura un background persistent în memoria vizuală a unui artist care dezvăluie multiple variante de receptare a Creaţiei sale?

Dacă te întrebi ce-i cu furnicuţa asta, fiind un amănunt imposibil de prevăzut care se naşte aleator din manifestarea propriei individualităţi cu întâlnirea unei priviri admirative îndreptate asupra unei ţinte întâmplătoare şi simbolice, află că totul depinde de perspectiva din care priveşti o operă de artă. De asemenea, dacă o imagine vie este privită concentrat mai mult timp, când privirea se mută pe o suprafaţă de nuanţă închisă, aceeaşi imagine va fi văzută mai degrabă ca o ciudăţenie, ca o transgresiune personală, ceva intruziv sau ofensator şi, în consecinţă, nu va fi prea amuzantă.

Hiper-realismul se joacă la limita dintre realitate şi artă. Din acest motiv, graţie unei priviri reînnoite îndreptate spre furnicuţă, fiind şi ea o verigă importantă în lanţul ecologic, o vieţuitoare foarte prevăzătoare, artistul va încerca imitarea naturii, ducând naturalismul la extrem. Furnicuţa va apărea în mod necesar transformat în altceva, anume într-o fiinţă.

Prin urmare, receptarea creaţiei mele la nivel tematic poate fi determinată prin două variante: printr-o imagine care spune o poveste, şi printr-o personificare care stăpâneşte tehnicile narative. Este nevoie de educaţie artistică pentru a înţelege acest lucru.

Leadership: Poţi să arăţi că mijlocul de validare a creaţiei tale depinde de aprecierea unui punct fix sau mişcător, din care se alimentează esenţa unei viziuni profund figurative?

Încerc să subliniez faptul că personificarea devine obligatorie, artistul decupând din realitate acele părţi pe care le găseşte interesante şi reproducându-le cu maximum de minuţiozitate într-o creaţie al cărei univers se întrepătrunde cu acela a lui Thales care, pentru a ajunge să descopere proprietăţile oricărui triunghi isoscel, nu urmează pas cu pas ceea ce vede, ci încearcă să construiască triunghiul isoscel la modul general.

Într-adevăr, succesorul unui număr este tot un număr, iar cota de originalitate a unei creaţii este dată de distanţa dintre vederea ochilor obişnuiţi şi vederea ochilor iluminaţi de reprezentările artei - accesibile în versiunea unei lumi mai mici, reprezentată de modele neregulate şi vulnerabile. La fel de cert este faptul că simbolul hărniciei şi al stăruinţei, care învinge cu hotărâre toate obstacolele, reprezintă o operă a naturii încadrată în coordonatele unei viziuni de o pregnantă originalitate, recunoscută drept unica formă necesară artei, de vreme ce nu poate fi născocită de om prin artă, fiindcă natura este o plăsmuitoare datată cu mult înaintea omului.

Furnicuţa nu este o deviere care reduce din puterea unei priviri pătrunzătoare, făcându-şi din discreţia cu care traversează lumea artistică o redutabilă reflectare în oglinda lumii omului obişnuit, o reflectare în sens alegoric, bineînţeles. Ci, mai degrabă, este forma particulară instituită de individualitate prin care se manifestă esenţa unei viziuni profund figurative, particularul existând doar pentru a asimila întreaga gamă a elementelor văzute de aproape ce au în contrapondere perspectivele ample, cuprinse dintr-o singură privire.

Leadership: Poţi să ghidezi receptarea creaţiei tale la un nivel de Creator fără seamăn, îmbinând într-un singur organism două noţiuni comparate?

În această furnicuţă trebuie să se obiectiveze întotdeauna particularul, punând pe primul loc, cât de solid posibil pentru analiza creaţiei artistice, mişcarea neîntreruptă a unui organism inferior destul de impunător ca pondere a conceptului şi concepţiei, dar evolutiv din punct de vedere al arealului tematic abordat de către arta picturii.

Furnicuţa se are doar pe sine însăşi în totalitatea formelor ei de manifestare şi de existenţă, constituindu-se drept subiect de creaţie - nu printr-o întrupare a forţei îmbinată cu blândeţea, ci îmbinând într-un singur organism două noţiuni comparate: omul şi natura.

Ea se poate obiectiva ca idee originală de creaţie doar în măsura în care se întrupează (ca factor senzaţional) atât în cuvinte, cât şi în imagini, mişcări şi momente în mişcare, spre conturarea unui viitor suprarealism. Într-o singură clipă, furnicuţa se poate reflecta în dimensiunea microscopică a unei lumi în devenire, ca unitate particulară de formă şi conţinut, ca unitate de observare a realităţii prin intermediul unei priviri care nu poate fi observată decât într-o stare în care doar un artist poate să o cuprindă într-o imagine de detaliu.

Iar din punct de vedere al conceptului “nothing is ever too much for doing an impression of reality in painting”, cred că furnicuţa ar avea ceva important de spus :”If I do an impression of being someone special, you will imitate and reproduce my actions with spatially congruent body parts, in art.”

Leadershipul este rezultatul comparaţiei pe care o efectuează subiectul între el însuşi şi alte elemente din jur, încât imaginea care va ajunge la privitor să fie identică cu cea venită de la creatorii de conţinut.

Priveşte-mă fără să-ţi forţezi vederea, mi-a spus furnicuţa în timp ce o priveam cum se îndreaptă grăbită spre punga de zahăr de pe masă. Iar atunci când vorbele ei mi-au pătruns în adâncul minţii, ca un fel de condiţionare care a devenit convingere, am realizat pentru prima dată că ceea ce un artist trebuie să scoată în evidenţă prin intermediul creaţiei sale este imaginea proiectată, punct cu punct, asupra înfăţişării celui care stă în fața sa.