Prizonierul unei gândiri prodigioase

Creează-ţi o imagine obiectivă a ceea ce vrei să fii, fără să te poziţionezi într-un context variabil de evoluţie situat la limita dintre cunoscut şi necunoscut.

Nu eram ca una din acele fiinţe cuprinse între formulele unei realităţi fără adevăr, fără deschidere, fără întoarcere, pline de contraste, despre care numai Cyrano de Bergerac, în călătoria lui spre soare, în imaginaţia lui de necuprins, ar fi luat la cunoştinţă. Nu eram nici ca unul din acei titani din Olimp, înzestraţi cu puterea de a stăpâni universul. Da, pare neînţeles. O mândrie invincibilă mă lega, ca în vraja unor obscure solicitări ale căutării de sine, de o altă faţetă a personalităţii mele.

Simţeam că ceva mă urmăreşte, umbra ştearsă a propriei mele slăbiciuni. Ba nu, era altceva, o tentativă de construire a unei identităţi aparte, prin refuzul oricărei imperfecţiuni, prin negarea oricărei esenţe care ar putea să se ridice şi existe mai presus de Eul subiectiv. Straniu, nu mai eram sigur că sunt personajul din ecranizarea propriei mele vieţi. Ci doar un mecanism de interacţiune dintre două extreme, mărginit şi nemărginit. Un mic univers oscilant, în care totul este variabil, în care nu mai poţi fi sigur nici măcar de trecerea timpului, în care nu există legi, în care nu mai primează realitatea. Ci doar imaginarul.

Eram bine poziţionat în această dimensiune a polarităţilor, precum eroul unui roman celebru care oscila fără limite între lumea imaginară a cărţilor şi propria sa viaţă interioară, în care era zăvorât. Fiecare secundă nu mai conta, nimic nu mai putea fi cântărit cu luciditate, fiecare atom din mine se orienta pe o nouă frecvenţă. Asta era căptuşeala mea, tâlcul meu din spatele întrebărilor fără răspuns.

Nu aşa se spune, că omul, înainte de a-şi pierde personalitatea, se eclipsează în dosul ficţiunii ţesuse cu naturaleţe în cele mai reuşite pagini. Totul începea să se învârtească în mintea mea, încet, ca un du-te-vino al cuvintelor magice dintr-o carte fără sfârşit. Mi se părea totul ireal, ieşit din cadrul puterii mele de înţelegere. Inevitabil, eram obsedat de esenţa a ceea ce eram. Cred că o luasem razna de tot cu această obsesie. Nu mai ştiam dacă pot rămâne aceeaşi persoană sau nu, o parte a unui capitol dintr-o carte rămasă neterminată.

Leadership: Îţi analizezi poziţia faţă de ceea ce superior propriei tale realităţi, dând viaţa unor noi modele de interpretare a propriei existenţe care nu se repetă niciodată?

În încercarea de a da viaţă unor noi modele de interpretare a propriei existenţe, care dau consistenţă laturii nevăzute a varietăţii de roluri, valori şi aşteptări, dezvoltându-le şi implementându-le într-o „lume nouă”, trebuie să-ţi analizezi poziţia faţă de ceea ce superior propriei tale realităţi.

Adică, să trasezi coordonatele unei viziuni mai profunde, mai complexe, dincolo de lumea materială, care poate să asigure continuitatea gândirii bazată pe o altă manieră de a vedea lucrurile şi de a înţelege viaţa. Subiectiv şi obiectiv. Imaginar şi Real. Dar fără să te rezumi la orizont plin de paradoxuri.

Puterea gândirii superioare, prin formarea unei noi concepţii despre sine, inserate în formula magică „ I am a completely different person ”, îndreaptă viziunea într-o direcţie paralelă conştiinţei, prin virtutea de a se automultiplica şi amplifica.

Acest lucru este posibil prin manifestarea nemulţumirii faţă de sterilitatea prezentului, sau prin cultivarea unui ideal înalt, autoimpus, care înlătură efectele de umbră, de măşti, a realităţii interioare, lăsând loc posibilităţilor de imaginaţie să se concretizeze într-o formă materială.

Atunci când simţi că nu aparţii unui anumit loc, când simţi că nu eşti suficient de puternic să-ţi asumi rolul de protector al unei gândiri independente, ajungi să te proiectezi în viitor altfel faţă de cum eşti. Ceea ce denotă o abordare a cunoaşterii dincolo de frontierele realităţii, acceptate ca fundament al evoluţiei personale. O cunoaştere pusă sub semnul subiectivităţii unei reflecții sensibile a realității, dar care asigură o mai bună înțelegere a sinelui și a motivațiilor personale. În acest caz, omul capătă o valoare adiţională, pozitivă şi negativă totodată, prin acceptarea dependenţei faţă de un alt fel de a fi, într-un context mai greu de înţeles pentru mentalităţile retrograde.

Singurul model de interpretare a existenţei care nu se repetă niciodată este în strânsă legătură cu manifestarea unei noi realităţi din poziţia conştiinţei de a nu denatura frumuseţea lumii văzute prin prisma experienţelor proprii. Iar ceea ce este superior acestei realităţi, neputându-se concretiza într-o formă materială, corespunde tentativei de construire a unei identităţi aparte, prin negarea oricărei esenţe a unei vieţi cu semnificaţie care ar putea să se ridice mai presus de Eul subiectiv.

Leadership: Oscilezi între două contradicţii: datoria de a accepta adevărul a ceea ce eşti şi necesitatea de a-l ascunde?

Vis sau realitate? Eroul principal al romanului „Reţeaua gândurilor” se întreba dacă ceea ce a trăit este un produs oniric sau este, dimpotrivă, adevărat. Dar cel care îşi punea de fapt întrebarea este chiar autorul, Herbert Frank, iar sensul ei nu pare altul: nu-i aşa că asemenea lucruri ar trebui să nu se întâmple decât în vis?

Leadershipul este parte a unui proces de evoluţie din ce în ce mai greu de anticipat, promovând armonia dintre gândire, existenţă şi realitate, ce nu îmbrăţişează decât particularul, adică o reprezentare unică a identităţii. Altfel spus, un lider poate să oscileze între două contradicţii: datoria de a accepta adevărul a ceea ce este şi necesitatea de a-l ascunde, în cazul în care se eclipsează în dosul ficţiunii datorate mândriei de a fi mai mult decât este.

De fapt, fiecare lider va fi supus probei „trăirii” de-a lungul procesului de evoluţie, prin intermediul nevoii de a aduce în planul concretului lucrurile considerate nepalpabile, idealiste sau irealizabile. Prin exploatarea nevoii de identitate şi prin satisfacerea nevoii de reinventare personală.

Din prisma cunoscutului şi a necunoscutului care influenţează direct realitatea asupra căreia te concentrezi, o parte a leadershipului s-ar putea constitui într-un fel de ştiinţă a relaţiilor dintre aspectele cele mai diverse ale vieţii şi aspectele ascunse ale personalităţii ce ies la suprafaţă doar printr-o deschidere către fantastic, după multe încercări de definire a noţiunii de "gândire inovatoare".

Prizonierul unei gândiri prodigioase este omul care caută sa se cunoască mai bine şi să genereze o devenire favorabilă, prin abordări neliniare ale realităţii, printr-o conturare accentuată a neverosimilului.

Dar numai cine îşi creează o imagine obiectivă a ceea ce este, fără să se poziţioneze într-un context variabil de evoluţie (trecându-l prin sita imaginarului şi structurându-l în sensul ideologiilor prezentului), va putea să-şi păstreze coerenţa identităţii.

Analizează cu seriozitate şi opusul evoluţiei, creaţia pe care tu însuţi o zămisleşti şi ţi-o impui: „ To be someone else ”.