Profunzimea din universul existențial al omului

Modul în care înalți omul sau îl cobori, depinde de felul în care realitatea exteriorizată este filtrată de conștiința ta.

Eram uimit cât de departe mă ducea drumul meu, întortocheat, dar creator, eliberator de orice fel de încătușare, interpretabil prin procentul variabil dintre subiectivitate și obiectivitate, dintre real și ireal. Două constante a căror sursă de cunoaștere, pentru dezvoltarea mea de mai târziu, devenea tot mai obsesivă, tot mai tot mai amplă, tot mai pregnantă.

De parcă aș fi făcut o călătorie inter-dimensională, pășind într-un univers paralel, bazat pe cauză și pe efect, din care numai știința, cuprinzătoare, ce depășea posibilitățile fizice ale oricărui savant, mă putea ajuta să evadez. Să mă reîntorc, ca un fiu rătăcitor, încărcat de un “magnetism” puternic, la realitatea dură a vieții, la mine însumi, la profunzimea ființei mele.

O lume aparte se fertiliza ca o energie potențială, sub înrâurirea unor gânduri și a unor simțăminte electrizante prin manifestările lor, impunând o anumită armonie, un anumit echilibru sufletului meu. Revelatoare și transformatoare, ele se strecurau ușor, ca un abur lin, în ungherele cele mai ascunse ale conștiinței mele, câștigând tot mai mult teren.

Cauți să demonstrezi posibilitatea trecerii din real în necunoscut, cu diverse nuanțări situaționale, acoperind în parte mecanismele gândirii cu pericolul unor exagerări care aplatizează silențios elementele separate ale fundalului pe care îți plasezi imaginea?

Cele mai însemnate taine ale omului, ale simțămintelor condiționate de situațiile obiective, puteau fi percepute numai dacă atingeam acel înalt nivel de înțelegere a adevaratelor dimensiuni ale existenței sale, acea putere înălțătoare a unei gândiri mistuite de marile întrebări ale universului.

Eram eu, cel care a fost schimbat. Omul perseverent care după lungi căutări și multe eșecuri, după multe dispute interioare și amare dezamăgiri, analize și testări complexe, a reușit să identifice elementul primordial care stătea la baza alchimiei, dar și metoda care stătea la baza realizării iluziilor. Mă transformasem într-un magician? Fondatorul unei entități net superioare care putea influența cu ușurință existența umană? Găsisem eu oare acel “ Lapis philosophorum ”?

Totul fusese mărit, exagerat de o imaginație fecundă? mă întrebam nesigur, măsurând, ca un căutător de comori, importanța descoperirii mele. În fond, eram doar eu și cu mine însumi, magicianul și omul, două extreme care deși se manifestau concomitent, se excludeau reciproc. Războindu-mă cu așteptarea, cu timpul, cu neliniștea, cu rutina, fără să umplu cu nimic golul acela din colțul mândriei mele de explorator. Era o lovitură de pedeapsă, une tentative de pénalité dată de destin pentru un “înapoi”, pentru regresul meu probabil?

Atât de imprevizibilă și de pretențioasă era magia.

Te lași prins de frumusețea complexității fundalului pe care se desfășoară experiența suprarealistă pe care ai dobândit-o pentru a întreține iluzia pe care nu o vezi?

Leadershipul are la bază o formulă, o filozofie simplă, forma cea mai cuprinzătoare a dezvoltării sale, acceptată de toți liderii veritabili: “Modul în care înalți omul sau îl cobori, depinde de felul în care realitatea exteriorizată este filtrată de conștiința ta”. Despre acest lucru am discutat pe larg la webinarul anterior.

Felul cum percepi realitatea determină felul cum îți percepi imaginea. În consecință ar trebui să pornești de la această premisă corectă, aceea că omul poate fi modelat, influențat, dacă existența lui este amplasată sub înrâurirea unor gânduri și a unor simțăminte “electrizante” care creează o nouă entitate de control: magia.

Ca să reușești să identifici elementul primordial care stă la baza leadershipului, mai întâi găsește factorul principal și decisiv al înțelegerii magiei care uimește și dă bine la imaginea de artist complex. Urmează drumul cunoașterii bazată pe verosimil, justificând calitatea atribuită gândirii de a modifica profund situația cunoscută până la ea, valorile, atributele unei idei.

Urcă spre zona dominantă a caracterului omului, care adăpostește cele mai însemnate taine ale ființei și ale vieții sale, printr-o celebrare a inexplicabilului. Examinează trăsăturile omului cu lupa puternică a propriilor tale virtuți, cercetând până în străfundurile ființei sale, fiecare unghi, fiecare colțișor făcut din emoții, impunând un anumit echilibru existenței sale – aceasta fiind misiunea cea mai înaltă a liderului.

Și acesta este, de fapt, indicatorul principal care trebuie luat în calcul. Cu înalta putere de concentrare a unui aeronaut, liderul veritabil scotocește cu atenție toată “întinderea” naturii umane, toate regiunile rațiunii și ale sentimentelor neexplorate de nimeni altcineva. Dar în același timp își subsumează magia clipei de a se recunoaște în interiorul unei identități diferite, ilustrând profund spunerea faustică „Verweile doch ! ” (Clipă, rămâi ! )

El știe să profite, și chiar să direcționeze briza ce adie dinspre piscurile cele mai greu accesibile, mai aspre și mai aride ale psihicului uman, astfel încât să risipească aburii de neîmplinire personală sau de auto-devalorizare în bătaia razelor unui soare strălucitor. Dezvoltarea și punerea în aplicare a unei reînnoiri morale pe orice suprafață acoperită cu “pâclă” din universul uman - asta da reușită totală în leadership !

Iluzia pe care nu o vezi este ceea ce ți se întâmplă în timp ce ochii lumii sunt ațintiți spre ceea ce i-ai făcut să creadă: că ai uitat cine ești cu adevărat și că te-ai pierdut într-o altă realitate.

Profunzimea din universul existențial al omului aduce în câmpul atenției rezultatul unei direcționări conștiente a efortului intelectual, emoțional și creator al liderului spre dezlegarea celei mai mari taine a lumii: “omul”, și totodată a celei mai importante întrebări din toate timpurile: ”Care este sensul existenței lui?”.

Așa cum un arheolog reconstituie o epocă întreagă după stilul construcției descoperite, tot astfel și tu, ca să înțelegi dimensiunea umană, trebuie să pornești de la premisele corecte care stau la baza existenței omului, să admiți existența acelor vulnerabilități care îi subminează dezvoltarea în drumul lui spre perfecțiune, să le identifici, să le analizezi cu acel “organ zeiesc”: inima, și apoi să încerci să le corectezi sau să le elimini.

Nu te mustră conștiința, nu te doare sufletul atunci când realizezi că tu, sau oamenii din jurul tău, nu pot atinge un anumit stadiu de "evoluție"? Ai greșit ceva? Ai uitat ceva? Ți-ai ratat misiunea?

Concluzie: Liderul trebuie să știe că acționează pe un teren instabil și într-o continuă schimbare. Terenul este constituit din oameni, care sunt individualități distincte și care în ansamblu constituie o forță ce acționează, sinergic sau nu, cu el.

Pe nisipuri mișcătoare nu poți construi nimic. Prin urmare, liderului îi revine rolul de a găsi liantul perfect pentru a consolida “terenul”. Acest țel poate fi atins doar prin cunoașterea profundă a oamenilor și a universului lor interior, ca și găsirea căilor și metodelor adecvate de a-i înălța, și nu de a-i coborî.