ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Prometeu înlănţuit

On Martie 07, 2013, in Leadership T7-Hybrid, by Neculai Fantanaru

Învaţă să faci saltul spre excelenţă, fără să te supui unei tensiuni prea puternice.

Mă aflam în conflict cu mine însumi, o lege inflexibilă a vieţii. Nu voiam să accept faptul că nu se poate trăi într-o lume proprie, utopică. Lumea mea, interconectată la nivel subtil cu mintea şi cu puterea de observaţie, oferindu-mi un mod nou şi incitant de a explora misterul a ceea ce eram eu adevărat. O lume formată din multe sisteme distincte, dar relaţionate între ele, funcţional, printr-o desfăşurare ambiguă de energii potenţiale apărute în timpul unor procese tranzitorii. Însă ele produceau pierderi, nu de natură directă, ci indirectă.

Unui om învăluit de o veritabilă colecţie de gânduri şi întrebări, modelat de o cascadă tumultoasă de reguli alambicate ce curge cu putere producând docilă energie, îi trebuie doar un impuls de moment pentru a crea o lume întreagă cu legi proprii.

Era încercarea de inversare a unui proces permanent în construcţie, o largă desfăşurare a imaginaţiei mereu pusă la îndoială, un fir conductor care îşi triplează lungimea până la absurd.

Ţinteam cu uriaşa mea voinţă asupra întregului în încercarea de a-mi desfăta propriul “ego pride” într-un mic paradis, în lumea mea particulară. Torenţial, ceva în mine se dezlănţuia cu furie, cu toată setea, cu necruţare. Acea poftă agresiv-pătrunzătoare de a poseda cunoaşterea, acea fanatică ambiţie care socoteşte amănuntul, semnul particular, fenomenul izolat.

Eram atins de un moment de maximă încordare. O coagulare a stimulilor care declanşau o reacţie adversă, scoţând la lumină răspunsuri mai puţin aşteptate, cele mai adânci temeri şi nesiguranţe. Cine eram eu?

Mi-am recâştigat apetitul pentru această frumoasă nebunie numită “creaţie”. Îmi plămădeam opera cu acea intensitate a unui curent electric ce străbate un circuit, depăşind valoarea maximă admisă, dublând riscul de a se auto-distruge.

Îndoielnic, fără să posed o anumită logică, încercam să fac distincţia între două tipuri de entităţi: A şi B, într-o relaţie de unu-la-unu. Trebuia să văd dincolo de zidul ce se înălţa odată cu creşterea nivelului de cunoaştere şi putinţă. Tratam totul cu dispreţul uşor arogant al unui elev al filozofilor.

"Have courage to use your own understanding"

Din materia pe care o avea la îndemână, pământul argilos, Prometeu, fără să dea ascultare zeilor din Olimp, a creat primul om lipsit de viaţă şi conştiinţă, apoi a furat focul divin pentru a insufla viaţă creaţiei sale.

Eu lucram mai intens cu argila realităţii pe care o modelam după gradaţiile unei observaţii atente a omului şi a psihologiei sale existenţiale, fără să mă conformez niciunei norme, niciunui tipar, niciunui curent. Ci aşa cum spunea Kant: “Have courage to use your own understanding.

Cercetam şi ajungeam la revelaţie. Evrika ! Dar trebuia să protejez secretele pe care pretindeam că le pot revela. Cu orice preţ, stăruitor, trebuia să obţin o reacţie pozitivă, trebuia să lămuresc în ce anume constă acea trecere de la esenţă la existenţă, trecând prin substanţă, care putea să dea sens eforturilor mele de a insufla viaţa propriei mele creaţii.

Mă furnica, mă cutreiera, mă traversa un fior de entuziasm, un val de ezitări, clipe de mare intensitate. Câteodată simţeam că aş fi putut renunţa bucuros la munca mea, dar ar fi însemnat să risc să nu mai bat niciun record de performanţă. Ştiu că era o prostie, că asta însemna să-mi amputez acea latură din mine, ce simte, raţionează, acumulează noi stimuli, intensificând fiecare stadiu al evoluţiei mele. Să las la o parte ani şi ani de chin şi de muncă, de nesomn?

Rolul siguranţelor fuzibile dintr-un panou electric este acela de a întrerupe circuitul atunci când intensitatea curentului electric depăşeşte valoarea maximă admisă.

Tot astfel rolul meu era acela de ucenic al propriului meu Ego, de responsabil principal al propriei mele transformări, însărcinat cu instalarea cablurilor de legătură dintre creaţia şi evoluţia mea - care-mi puteau garanta libertatea pe plan intern şi profesional. Dar fără să-mi expun potenţialul riscului major de a suferi "rupturi", de a pierde din esenţă şi din valoare. Trebuia să fac saltul spre excelenţă, fără să ma supun unei tensiuni prea puternice.

Sabia cu două tăişuri în leadership

Te afli în conflict cu tine însuţi? Poţi să accepţi faptul că nu se poate trăi într-o lume proprie, utopică? Ai curajul să explorezi misterul a ceea ce eşti cu adevărat? Eşti învăluit de o veritabilă colecţie de gânduri şi întrebări, eşti stăpânit de acea poftă agresiv-pătrunzătoare de a poseda? Poţi să-ţi amputezi acea latură din tine care acumulează noi stimuli şi intensifică fiecare stadiu al evoluţiei tale?

Forţa ta de a contribui la schimbare, amestecul de nerăbdare şi curiozitate cu care te priveşti este, departe de abstract, un refugiu, dar nu spaţiu izolat, nu un loc părăsit, ci unul dintre punctele tale tari. Acest atu, concretizarea gândirii deschise, creative, care se adresează sieşi, acţionând în sprijinul propriei transformări, îţi vor schimba stilul de leadership.

Cunoaşterea de sine este sabia cu două tăişuri în leadership. Pe de o parte te ţine la distanţă de o lume utopică, pe de altă parte te apropie de ea. Iar această apropiere între cele două feţe ale unor realităţi distincte, între cele două moduri de gândire independente, dimensionându-ţi existenţa, pot produce pierderi, nu de natură directă, ci indirectă.

Capacitatea ta de a stabili limitele personale, dispunerea de acele resurse care nu sunt în detrimentul tău, dorinţa de a explora misterul a ceea ce eşti cu adevărat, asigurând un echilibru între “formă şi funcţionalitate” - forma de a te disocia de impactul unei cuceriri precare a cunoaşterii, şi funcţionalitatea propriei tale entităţi care te individualizează (cum ar fi puterea de creaţie), sunt înscrise în aria dezvoltării tale. Alcătuind, în realitate, pilonii care susţin esenţialul edificiu al leadershipului.

Dacă continui să oscilezi între două lumi sau două direcţii, nu te vei simţi bine în nici una din ele. Vei trăi mereu într-o încercare bizară de a schimba „Omul” din tine, într-o încercare incomodă de a stăpâni activ o lume, un cumul de situaţii noi, o succesiune de cunoaşteri, care însă îţi vor da peste cap toate acordurile cu tine însuţi.

Leadership: Eşti conştient de înălţimile la care poţi zbura?

Tu însuţi te afli într-un proces permanent în construcţie şi în reconstrucţie. O largă desfăşurare a imaginaţiei mereu pusă la îndoială, un fir conductor care îşi triplează lungimea până la absurd, neşansa unei evoluţii perfecte şi a resorturilor ei, pot reprezenta nişte repere abstracte care nu pot suplimenta adevăratul tău necesar existenţial, lipsurile tale cele mai mari.

Consecinţa? Vei atinge frecvent momente de maximă încordare, declanşând o reacţie adversă, scoţând la lumină răspunsuri mai puţin aşteptate, cele mai adânci temeri şi nesiguranţe. Cine eşti tu cu adevărat?

Aceasta e esenţa înţelepciunii în lupta dintre tine şi leadership: capacitatea de a-ţi plămădi opera, fără să o supui riscului de a se auto-distruge. Trebuie să vezi dincolo de zidul ce se înalţă odată cu creşterea nivelului tău de cunoaştere şi putinţă. Ce este dincolo de acest zid? Ce se află dincolo de apetitul pentru această frumoasă nebunie numită “creaţie” ?

Curajul de a utiliza înţelepciunea ta, your own understanding. Dar mai ales capacitatea de gestionare a echilibrului dintre câştig şi pierdere, dintre o funcţionalitate bună şi o funcţionalitate precară.

Cercetează şi ajungi la revelaţie, fără să te laşi dominat de o realitate imaginată, prea încurcată. Fii ucenicul propriului tău Ego. Acelui Ego care nu se diminuează voit, în contactul cu stimulii puternici ai evoluţiei prin sporirea cunoaşterii.

Învaţă să faci saltul spre excelenţă, fără să te supui unei tensiuni prea puternice. Căci altfel rişti să devii un “Prometeu înlănţuit“, suferinţele pricinuite de curajul tău de trece de limitele normalului, dictate de voinţa ta de a te depăşi, te vor face să suspini amarnic. O rătăcire înspre absolut pentru care vei plăti cu chinuri grele.

Prometeu înlănţuit simbolizează neîntrerupta transformare determinată de încercarea de a-ţi desfăta propriul “ego pride” într-un mic paradis, în lumea ta particulară. Acel Ego superior care se străduieşte din răsputeri şi fără încetare să te transforme în altcineva, îndepărtându-te de tine însuţi făcându-te să te simţi prea “sus” în raport cu nivelul de susceptibilitate al potenţialului tău leadershipului.

Eşti conştient de înălţimile la care poţi zbura?

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate