Rătăcirea lui Luke
Descifrează sensul propriei tale valori și sensul propriei tale evoluții dând acțiunilor tale o anumită semnificație care să nu fie în discordanță cu conștiința ta.
Ai văzut filmul “ Cool Hand Luke (1967) ”? Personajul principal, Luke, interpretat de celebrul actor Paul Newman, este condamnat la doi ani de închisoare pentru devastarea proprietății publice în stare de avansată ebrietate. În timpul detenției el declanșează o serie întreagă de acte de nesupunere și sfidare. Dar lucrul cel mai grav pe care l-a săvârșit, din cauza căruia a stârnit ura și disprețul oficialilor închisorii și gardienilor, au fost încercările sale (eșuate) de evadare.
La un moment dat, după cea de-a doua evadare, Luke ajunge într-un mic sat de la marginea orașului. Poliția era pe urmele lui. Câinii de vânătoare îi luaseră urma. Trebuia să se ascundă. Trebuia să facă tot posibilul să-și piardă urmele. Pentru asta el a împrăștiat pe drum, în urma sa, condimente picante precum chilli, piper, curry, etc., reușind astfel să le altereze câinilor simțul olfactiv, putând astfel să-și continue fuga.
Dar de fiecare dată Luke este prins, în ciuda numeroaselor sale încercări de păcălire a poliției. În final el realizează că evadările sunt în zadar, și că existența unui om va fi întotdeauna pusă sub semnul întrebării dacă nu se schimbă el însuși... în bine.
Ești genul de om care își caută desăvârșirea în glorificare și în folosirea mijloacelor de senzațional, prin prisma subiectivă a unui personaj (cu rol de focalizator intern) capabil să captiveze lumea cu o poveste care alunecă imperceptibil în fantastic?
Fiecare dintre noi ajunge la un moment dat să gândească precum un fugar, ca Luke, respectiv să se simtă, precum o victimă neputincioasă care se zbate pentru libertatea, demnitatea și fericirea ei. Vrem să ne ștergem urmele propriilor noastre fapte atunci când greșim, și să devenim altcineva. Vrem să ne schimbăm situația în care singuri ne-am băgat, vrem să scăpăm de conștiința care ne tulbură - de acest urmăritor incomod care este mereu pe urmele noastre și vrea să ne încolțească. Dar cu toate acestea nu putem scăpa niciodată de propriile noastre bariere, de acele stări sufletești care ne strică armonia interioară. Totul lasă urme vizibile în propria noastră ființă, oricât de mult am încerca să ne schimbam. Căci atunci când greșim nu mai putem trăi în liniște și virtute.
Ascultă-ți inima. Meditează asupra propriei tale persoane, asupra propriilor tale fapte, străduiește-te să recunoști stimulii emoționali ce contribuie la dezvoltarea ta, asupra sensului drumului pe care îl urmezi în viață. Fă-ți bilanțul existenței tale. Încearcă să te înțelegi. Îți scapă viața printre degete? Sau viața ta înseamnă să fugi mereu și să-ți ascunzi urma propriilor tale alegeri?
Bilanțul, care cuprinde multe și esențiale victorii, dar și eșecuri, îți redeschide porțile către propria ta regăsire, te pune în fața consecințelor unor experiențe pe care le-ai trăit anterior, fie pozitive, fie negative, determinându-te să îți reevaluezi felul în care îți canalizezi energiile și îți exprimi sinele, fără să te înstrăinezi de ceilalți din jurul tău. Nu poți învinge greutățile vieții prin ironie.
Te concentrezi asupra sensului drumului pe care îl urmezi în viață, dând la o parte acea latură sensibilă din tine care își revarsă toată atenția spre ceea ce se numește "substituirea personajului" ?
A da la o parte acea latură sensibilă din tine care își revarsă toată atenția spre ceea ce se numește "substituirea personajului", înseamnă să renunți la acel Ego care încearcă să învingă mereu pe alții printr-o dublă opoziție: prin raportare la o experiență definită a actului moral și prin raportare la o realitare care are toate șansele să se transforme în legendă.
Practic, să-ți substitui identitatea cu o altă persoană care este demnă de un personaj de film, înseamnă să te implici sufletește într-o poveste care nu este a ta, o poveste care pornește din real, spre a trece în vis, pentru a reveni din nou într-o lume aparent reală. Tu poți să joci rolul unui personaj care își demonstrează talentul de a transmite emoții și de a face cititorul să trăiască întreaga poveste cu sufletul la gură, fără să creezi din realitate iluzia unei existențe mai frumoase și mai apropiată de idealul unei libertăți depline?
Ca să devii un lider bun, mai întâi de toate trebuie să te afli în armonie cu tine însuți și cu realitățile din jur. Existența ta, concepțiile și valorile tale, vor avea o mai mare influență în determinarea evoluției tale. De caracterul tău, de emoțiile și sentimentele ce emană din manifestările tale, din atitudinea ta, depinde evoluția ta morală și existența ta in general, determinând reacția celorlalți la tine și implicit la rezultatele pe care le obții sau la lipsa lor.
Așa cum un regizor care dorește să realizeze un film biografic caută mai întâi să descifreze sensul, semnificația acțiunilor personajului, tot așa și tu, dacă vrei ca leadershipul tău să capete esență și să aibă un impact pozitiv și cât mai puternic asupra celorlalți oameni, mai întâi trebuie să descifrezi sensul propriei tale existențe, sensul propriei tale valori, sensul propriei tale evoluții dând acțiunilor tale o anumită semnificație care să nu fie în discordanță cu conștiința ta.
Un personaj cu rol de focalizator intern, pe care trebuie să-l construiești de la zero, este rezultatul unui Ego care nu a fost modificat de influența lumii exterioare, și care nu poate fi redus la raporturi directe cu conținutul realității vizibile. În acest caz, Egoul tău este un personaj care caută să facă din viață o operă de artă, continuând să uimească chiar și atunci când nimeni nu-l vede.
Rătăcirea lui Luke scoate în evidență modul în care simțim și maniera în care acționăm atunci când suntem puși în situații de viață bulversante, atunci când calea pe care o urmăm face o cotitură bruscă, îndreptându-ne viața către niște valori negative care ne limitează potențialul, aspirațiile, acțiunile și ne blochează evoluția.
Cineva spunea: “Pe drumul ce îl străbați în viață, ești pus în fața consecințelor unor experiențe pe care le-ai trăit anterior, fie pozitive, fie negative.” Dacă vrei să-ți asiguri un viitor bun, dacă intenționezi să urci mai sus în ierarhie, atunci evită să te transformi într-o victimă care abia așteaptă să fie eliberată din limitele modului de viață stabilite de ea însăși. Ci, transformă-te într-o ființă mai simțitoare, mai vibrantă, care să fie orientată spre propria evoluție morală, care să răspundă conștientă și liberă la propriile sale chemări sufletești.
Concluzie: Pentru fiecare dintre noi și mai ales pentru un lider, este importantă stabilirea unui scop în viață. Odată stabilit, trebuie să-ți alegi căile cele mai scurte și mai drepte de a ajunge la el. Pe parcursul acestora trebuie să faci din când în când câte o oprire și să vezi dacă nu te-ai rătăcit, dacă nu ai ajuns pe alte căi ocolitoare, mai lungi, și chiar pe căi care te îndepărtează de scopul propus.
Cu cât ești mai riguros cu tine însuți, cu atât te apropii mai mult de țelul tău. Cu cât acționezi în discordanță cu tine și cu ceilalți, cu atât îți lungești drumul spre atingerea țelului.
Cei ce nu și-au stabilit scopul în viață sau au preferat să fie niște rătăcitori aflați în bătaia furtunilor vieții, vor constata spre sfârșitul vieții lor ca au trăit degeaba și că existența lor nu a avut nici un sens.
