Rătăcirea lui Luke
Descifrează sensul propriei tale valori şi sensul propriei tale evoluţii dând acţiunilor tale o anumită semnificaţie care să nu fie în discordanţă cu conştiinţa ta.
Ai văzut filmul “ Cool Hand Luke (1967) ”? Personajul principal, Luke, interpretat de celebrul actor Paul Newman, este condamnat la doi ani de închisoare pentru devastarea proprietăţii publice în stare de avansată ebrietate. În timpul detenţiei el declanşează o serie întreagă de acte de nesupunere şi sfidare. Dar lucrul cel mai grav pe care l-a săvârşit, din cauza căruia a stârnit ura şi dispreţul oficialilor închisorii şi gardienilor, au fost încercările sale (eşuate) de evadare.
La un moment dat, după cea de-a doua evadare, Luke ajunge într-un mic sat de la marginea oraşului. Poliţia era pe urmele lui. Câinii de vânătoare îi luaseră urma. Trebuia să se ascundă. Trebuia să facă tot posibilul să-şi piardă urmele. Pentru asta el a împrăştiat pe drum, în urma sa, condimente picante precum chilli, piper, curry, etc., reuşind astfel să le altereze câinilor simţul olfactiv, putând astfel să-şi continue fuga.
Dar de fiecare dată Luke este prins, în ciuda numeroaselor sale încercări de păcălire a poliţiei. În final el realizează că evadările sunt în zadar, şi că existenţa unui om va fi întotdeauna pusă sub semnul întrebării dacă nu se schimbă el însuşi... în bine.
Leadership: Eşti genul de om care îşi caută desăvârşirea în glorificare şi în folosirea mijloacelor de senzaţional, prin prisma subiectivă a unui personaj (cu rol de focalizator intern) capabil să captiveze lumea cu o poveste care alunecă imperceptibil în fantastic?
Fiecare dintre noi ajunge la un moment dat să gândească precum un fugar, ca Luke, respectiv să se simtă, precum o victimă neputincioasă care se zbate pentru libertatea, demnitatea şi fericirea ei. Vrem să ne ştergem urmele propriilor noastre fapte atunci când greşim, şi să devenim altcineva. Vrem să ne schimbăm situaţia în care singuri ne-am băgat, vrem să scăpăm de conştiinţa care ne tulbură - de acest urmăritor incomod care este mereu pe urmele noastre şi vrea să ne încolţească. Dar cu toate acestea nu putem scăpa niciodată de propriile noastre bariere, de acele stări sufleteşti care ne strică armonia interioară. Totul lasă urme vizibile în propria noastră fiinţă, oricât de mult am încerca să ne schimbam. Căci atunci când greşim nu mai putem trăi în linişte şi virtute.
Ascultă-ţi inima. Meditează asupra propriei tale persoane, asupra propriilor tale fapte, străduieşte-te să recunoşti stimulii emoţionali ce contribuie la dezvoltarea ta, asupra sensului drumului pe care îl urmezi în viaţă. Fă-ţi bilanţul existenţei tale. Încearcă să te înţelegi. Îţi scapă viaţa printre degete? Sau viaţa ta înseamnă să fugi mereu şi să-ţi ascunzi urma propriilor tale alegeri?
Bilanţul, care cuprinde multe şi esenţiale victorii, dar şi eşecuri, îţi redeschide porţile către propria ta regăsire, te pune în fața consecinţelor unor experienţe pe care le-ai trăit anterior, fie pozitive, fie negative, determinându-te să îţi reevaluezi felul în care îţi canalizezi energiile şi îţi exprimi sinele, fără să te înstrăinezi de ceilalţi din jurul tău. Nu poţi învinge greutăţile vieţii prin ironie.
Leadership: Te concentrezi asupra sensului drumului pe care îl urmezi în viaţă, dând la o parte acea latură sensibilă din tine care îşi revarsă toată atenţia spre ceea ce se numește "substituirea personajului" ?
A da la o parte acea latură sensibilă din tine care îşi revarsă toată atenţia spre ceea ce se numește "substituirea personajului", înseamnă să renunţi la acel Ego care încearcă să învingă mereu pe alţii printr-o dublă opoziţie: prin raportare la o experienţă definită a actului moral şi prin raportare la o realitare care are toate şansele să se transforme în legendă.
Practic, să-ţi substitui identitatea cu o altă persoană care este demnă de un personaj de film, înseamnă să te implici sufleteşte într-o poveste care nu este a ta, o poveste care pornește din real, spre a trece în vis, pentru a reveni din nou într-o lume aparent reală. Tu poţi să joci rolul unui personaj care îşi demonstrează talentul de a transmite emoții și de a face cititorul să trăiască întreaga poveste cu sufletul la gură, fără să creezi din realitate iluzia unei existenţe mai frumoase şi mai apropiată de idealul unei libertăţi depline?
Ca să devii un lider bun, mai întâi de toate trebuie să te afli în armonie cu tine însuţi şi cu realităţile din jur. Existenţa ta, concepţiile şi valorile tale, vor avea o mai mare influenţă în determinarea evoluţiei tale. De caracterul tău, de emoţiile şi sentimentele ce emană din manifestările tale, din atitudinea ta, depinde evoluţia ta morală şi existenţa ta in general, determinând reacţia celorlalţi la tine şi implicit la rezultatele pe care le obţii sau la lipsa lor.
Aşa cum un regizor care doreşte să realizeze un film biografic caută mai întâi să descifreze sensul, semnificaţia acţiunilor personajului, tot aşa şi tu, dacă vrei ca leadershipul tău să capete esenţă şi să aibă un impact pozitiv şi cât mai puternic asupra celorlalţi oameni, mai întâi trebuie să descifrezi sensul propriei tale existenţe, sensul propriei tale valori, sensul propriei tale evoluţii dând acţiunilor tale o anumită semnificaţie care să nu fie în discordanţă cu conştiinţa ta.
Un personaj cu rol de focalizator intern, pe care trebuie să-l construieşti de la zero, este rezultatul unui Ego care nu a fost modificat de influenţa lumii exterioare, şi care nu poate fi redus la raporturi directe cu conţinutul realităţii vizibile. În acest caz, Egoul tău este un personaj care caută să facă din viaţă o operă de artă, continuând să uimească chiar şi atunci când nimeni nu-l vede.
Rătăcirea lui Luke scoate în evidenţă modul în care simţim şi maniera în care acţionăm atunci când suntem puşi în situaţii de viaţă bulversante, atunci când calea pe care o urmăm face o cotitură bruscă, îndreptându-ne viaţa către nişte valori negative care ne limitează potenţialul, aspiraţiile, acţiunile şi ne blochează evoluţia.
Cineva spunea: “Pe drumul ce îl străbaţi în viaţă, eşti pus în fața consecinţelor unor experienţe pe care le-ai trăit anterior, fie pozitive, fie negative.” Dacă vrei să-ţi asiguri un viitor bun, dacă intenţionezi să urci mai sus în ierarhie, atunci evită să te transformi într-o victimă care abia aşteaptă să fie eliberată din limitele modului de viaţă stabilite de ea însăşi. Ci, transformă-te într-o fiinţă mai simţitoare, mai vibrantă, care să fie orientată spre propria evoluţie morală, care să răspundă conştientă şi liberă la propriile sale chemări sufleteşti.
Concluzie: Pentru fiecare dintre noi şi mai ales pentru un lider, este importantă stabilirea unui scop în viaţă. Odată stabilit, trebuie să-ţi alegi căile cele mai scurte şi mai drepte de a ajunge la el. Pe parcursul acestora trebuie să faci din când în când câte o oprire şi să vezi dacă nu te-ai rătăcit, dacă nu ai ajuns pe alte căi ocolitoare, mai lungi, şi chiar pe căi care te îndepărtează de scopul propus.
Cu cât eşti mai riguros cu tine însuţi, cu atât te apropii mai mult de ţelul tău. Cu cât acţionezi în discordanţă cu tine şi cu ceilalţi, cu atât îţi lungeşti drumul spre atingerea ţelului.
Cei ce nu şi-au stabilit scopul în viaţă sau au preferat să fie nişte rătăcitori aflaţi în bătaia furtunilor vieţii, vor constata spre sfârşitul vieţii lor ca au trăit degeaba şi că existenţa lor nu a avut nici un sens.
