Realitatea din lumea subterană a omului (II)

Înzestrează-ți abilitățile de conducere cu resursele necesare schimbării, fără să pierzi contactul cu Eu-l tău.

O taină adâncă sălășluia străină și sinistră în adâncul sufletului meu, atrăgătoare ca o simțire. Nimic și nimeni nu avea dreptul să se apropie de ea. Gândul că încercam să cuceresc un teritoriu de necucerit, stârnea în mine sentimentul că fusesem eliberat din cea mai crâncenă detenție. Eram impulsionat de o nouă provocare. Reveneam în forță cu o zvâcnire de energie și chef de viață.

Magia, linia cea mai înaltă a conexiunii cu spațiul atemporal al unei eternități private, delimitată de o realitate dinamică, etern vie, spirituală și materială simultan, se integra cu ușurință în viața mea. Șuvoaie de imagini, ipostaze, descoperiri revelatorii țâșneau de peste tot, ca dintr-o rețea cu izvoare cu apă vie ce curgeau neîncetat și din care puteam să-mi îndestulez sufletul și aspirațiile.

Flăcările galbene ale voinței mele neîmblânzite de a înțelege în ce mod trebuie să scot în evidență lumina unei cauzalități universale, purificate prin filtrul celor mai aspre raționamente, se extindeau cu repeziciune în jurul meu. În fiecare lucru pe care îl atingeam sau îl vedeam, în fiecare plimbare pe care o făceam descopeream o nouă realitate care mă făcea tot mai curios, un nou continent, un aprig motiv de explorare. De parcă aș fi fost dominat de o formă de energie supremă care se propaga în toate fibrele ființei mele. Eram totalmente supus ei, ca un sclav care se supune ordinelor.

Simțeam că pot comunica la nivel energetic, non-verbal, cu toate lucrurile care-mi ieșeau în cale. Oglinda, aparatul de fotografiat, cărțile, tot ceea ce exista în jurul meu căpăta brusc viață, un nou înțeles, o nouă valență. Dar în special tot ceea ce era modern sărea în ajutorul meu. Datorită tehnologiei, totul în jur se transforma, prindea o nouă formă, totul se derula în noi coordonate, facilitând înțelegerea și acceptarea necunoscutei din mine.

Cât timp poți să privești o fotografie de departe?

A nu reuși să te menții în contact cu tine însuți, lucru vital în leadership, este ca și cum ai continua să privești o fotografie de departe: nu vei reuși să observi anumite detalii pe care le-ai vedea de aproape.

La fel ca în fotografie, în sfera dimensiunii psihologice și spirituale a omului, un singur gând, o singură sforțare de moment pot da naștere unor forme definitive, unor instantanee reprezentative chiar inainte de producerea evenimentului propriu-zis.

Bine observa cineva: pe tărâmul explorării personale fecundația adevărată se produce totdeauna numai prin încrucișarea unei idei cu experiența. Era de ajuns doar cel mai ușor impuls, pentru ca forța creatoare să se manifeste, pentru ca experiența mea să se îmbogățească. Ca apoi ea să se descarce, ca la trecerea unui curent electric, și mai intens, și mai profund, în toată amploarea ei.

Am mers pe drumul de munte din fața mea, efortul era tot mai mare, progresul lent, dar constant. Magia, locul de întâlnire a realului cu irealul, vârful cel mai înalt al artei de a crea noi forme de impact asupra ființei umane, trebuia cucerită. Controlată și apărată. Lucrul sporea din zi în zi și se strângea tot mai mult în preajma mea ca o pădure, umbrindu-mi orice perspectivă. Era oare o inițiativă lăudabilă? Era doar un strop de fericire, sau un mănunchi de dorințe trecătoare? O pasiune arzătoare, un prilej de a evolua? Un efort benefic, sau doar o pierdere de timp?

Călătoria pe care o parcurgi spre aprofundarea cunoașterii de sine este poza pe care fotograful nu o va face niciodată, dar pe care o "plătești" la fiecare tip de apariție în lume când ești pus în fața reluărilor, a stop-cadrelor și a zoom-ului.

Iar calitatea imaginii de sine pe care ți-o creezi în această călătorie facilitează accesul la înțelegerea semnificației pe care o are asimilarea experienței de viață în generarea unei noi dimensiuni a deschiderii spre nou.

Într-un fel eram asemenea omului care preferă mai întâi să-și găsească dragostea, întreținând-o cu pasiunea cea mai arzătoare, și abia după aia să facă bani cu nemiluita ca să nu-și chinuiască cumva sufletul cu ideea că persoana de lângă el îl preferă numai pentru banii săi.

Doream să urc tot mai sus pe creasta științei, să pot acoperi mai întâi cu forța magiei toate priveliștile care captează simțurile omenești, care zguduie trăirile cele mai fecunde. Apoi să întrețin toate emoțiile pozitive și negative până în punctul în care orice necunoscută putea fi determinată. Dar fără să-mi chinuiesc cugetul, fără să fac uz de nicio formă de fals.

Ești chemat să atingi acea desăvârșire care dezvăluie esența a ceea ce ai învățat și trăit?

Celebrul scriitor rus, Lev Tolstoi, scria în memoriile sale: ” Ceea ce interesează cu deosebire nu e desăvârșirea la care ajunge cineva, ci felul cum se străduiește să se desăvârșească. ”

Liderii de top se simt în mod deosebit vizați de aceste cuvinte. Ei sunt chemați să atingă, asemenea sculptorilor care imortalizează în bronz sau în piatră chipuri umane, acea desăvârșire care dezvăluie esența a ceea ce au învățat și trăit.

Magia pe care o declanșează o experiență de tipul "learning by feeling and by direct perception" reprezintă aplicarea celor învățate pe parcursul devenirii în temeiul unei convenții prin care te angajezi să renunți la ceea ce te ține prins în mirajul unei false predestinări ca să descoperi o nouă realitate numită "Lumea mea".

De la “magie” la leadership, drumul dezvoltării și perfecționării este lung și greu. Între aceste momente ale “creației” in singurătate, când pârâiașul subțire al manifestării potențialului productiv șerpuiește între bolovanii cei mai semeți ai nesiguranței, sau a lipsei unei direcții clare, se desfășoară o muncă nespus de anevoioasă, hotărâtoare pentru atingerea excelenței.

Totul depinde de felul în care reușești să întreții aceste calități, virtuți, valori, mici aranjamente de roluri și de comportamente, astfel încât “magia” să nu se uzeze și să se risipească în van. Iar alături de ele, firește, în cel mai înalt grad, ne interesează etica ta profesională, nivelul de cunoștințe, condiția lui de “magician” în lumina făcliei lui, a inspirației, a gândirii, a comunicării, a responsabilității.

A asculta de îndrumarea vieții înseamnă să ajungi la acea înălțime a manifestării propriei individualități în scopul realizării sinelui.

Dorința de a adânci, de a experimenta propriile dorințe și sentimente, te va ajuta să identifici scopul suprem în viață - de a fi de folos, onorabil, mărinimos, pentru a face diferența între ceea ce trăiești la nivel interior și ceea ce trăiești la nivel de experiență de învățare acumulată pe parcursul drumului.

Realitatea din lumea subterană a omului aduce in câmpul atenției încercarea de căutare și de găsire a unor răspunsuri la întrebarea cea mai veche, neelucidată încă pe deplin: „Cine sunt eu? ”

Ca să înțelegi complexitatea ființei umane, ca să ai o înrâurire asupra celor din jurul tău, mai întâi cunoaște-te foarte bine pe tine însuți.

Pentru un lider este absolut necesar să știe să pătrundă în lumea interioară și necunoscută a omului, să treacă de frontierele aparențelor. Căci omul, această eternă necunoscută, care trebuie să fie descoperită, este imprevizibil și poate, voluntar sau involuntar, să pericliteze orice... leadership.