Regizorul cu 20 de capete

Analizează legătura dintre percepţie şi realitate, definindu-ţi un stil de leadership cu tendinţe de evidențiere continuă a laturilor caracteristice personalității tale.

Totul începuse ca o glumă. În 1928, institutul îşi avea sediul în clădirea fostului restaurant "Iar". Sala studenţilor din clasa I de regie era fosta sală a oglinzilor. Sunase clopoţelul şi studenţii îşi aşteptau nerăbdători profesorul pe care-l cunoşteau doar din fotografii. Uşa se deschise şi profesorul intră. Oglinzile multiple reflectau de nenumărate ori prim-planul lui Eisenstein. Profesorul surâse: "Sunteţi într-adevăr norocoşi: după cum vedeţi, nu veţi avea un singur profesor, ci o droaie ! "

Mai târziu, Eisenstein era numit "Regizorul cu 20 de capete". De data aceasta nu mai era însă o aluzie la jocul de oglinzi, ci la metoda sa pedagogică: profesorul gândea la cursurile sale concomitent cu minţile celor 20 de studenţi ai săi. *

Leadership: Transformarea ta trebuie înţeleasă ca o lecţie pe care ţi-o transmite propriul sine în ecuaţia unei superiorităţi care decide asupra felului cum transmiţi un anumit concept?

Un artist care ştie să facă din creaţia artistică o transformare de sine este un regizor care ştie să pună în scenă cât mai elocvent scenariul unei intervenţii spectaculoase în realitatea lumii din jur, printr-o poveste emoţionantă despre curaj, determinare şi compromisuri. Limitele dezvoltării performanţei, respectând proporţia punctelor de experienţă care influenţează modul cum te prezinţi în faţa altora, se cer a fi depășite prin provocarea de a te regăsi uneori în postura de a fi altcineva, în dimensiunile cât mai captivante ori înălţătoare ale unei realităţi multiplicate.

Acest tip de realitate, ce intervine în leadership printr-un fel de introspecţie amplă care îţi permite să vezi greşelile şi erorile, permiţând abordări ale identităţii personale din unghiuri diverse, se susţine la nivel diferit, în funcţie de prin-planul în care eşti surprins.

Prim-Planul reprezintă suma unor identităţi parţiale, deci care nu urmează modele şi norme curente de reprezentare, având tendinţa de a se accentua, de a se compara şi de a se război între ele pentru dobândirea unor noi însuşiri, pentru a obţine un indicator de măsurare a gradului de variabilitate a ascensiunii pe plan profesional. Este poate cel mai folosit cadru de raportare voluntară la elementul esenţial al autorităţii tale şi, mai exact, la o nouă ierarhie de valori care defineşte relaţiile tale cu ceilalţi.

Poţi să clădeşti conceptul de a ajunge un cu totul alt om, prezentat sub aspectul unei învăţături speciale care încurajează restul lumii să o practice, numai dacă ideea pe care o ai despre valoarea ta este o extindere a propriei personalităţi într-o accepţiune mai larg utilizată a termenului de "prim-plan".

Prim planul care te validează ca regizor-artist este dimensiunea temei numită "memorie" pe care o expui în faţa unei majorităţi în stare să se autodeclare drept aparţinătoarea unei realităţi care continuă să se reinventeze.

Or această memorie nu trebuie judecată după manifestarea activă a libertăţii personale de a gândi, simţi şi acţiona potrivit nevoilor, înclinaţiilor, intereselor, capacităţilor şi posibilităţilor individuale, ci după felul cum îţi dovedeşti valoarea adăugată - faptul de a fi mai mult decât un efect sau o cauză, ci un tot a mai multor manifestări, activităţi, fenomene şi evenimente menite să marcheze o anumită superioritate.

Memoria este termenul ultim al unei lungi evoluţii, a unei experienţe vaste de viaţă, de muncă, de cultură şi creativitate, care te validează drept un întreg ce are inclus în interiorul său un şir nesfârşit de succesiuni evenimenţiale şi valorice.

Transformarea ta trebuie înţeleasă ca o formă de eliminare a identităţilor care se camuflează reciproc sau ca o lecţie pe care ţi-o transmite propriul sine pentru a-ţi aduce aminte cine eşti cu adevărat în câmpul unei autoanalize, a unei autocredibilităţi. Dar şi în câmpul unei relaţionări profunde cu tot ceea ce încă nu cunoşti despre tine sau cu ceea ce doreşti să fii intrând în rezonanţă cu alţii.

Un lider îşi întăreşte continuu capacitatea de a da valoare lucrurilor, de a fi măsura lor.

Leadershipul este un domeniu vast în care omul ce se impune cu autoritate în faţa celorlalţi trebuie foarte bine înţeles. Dar percepţia individuală este întotdeauna diferită. Căutând să înţelegi cum sunt percepute ideile tale de ceilalţi, ajungi să te transpui în locul lor bazându-te pe o bună cunoaştere a raţiunii umane, în strânsă corelaţie cu modul de gândire şi educaţia fiecăruia.

Acest lucru te ajută să faci o distincţie clară între modul în care eşti înţeles şi accepţiunea condiţionată de postura impusă de autoritatea recunoscută de ceilalţi. Este o modalitate de a te descoperi pe tine însuţi în faţa a ceea ce este evident sau în faţa a ceea ce îi faci pe ceilalţi să creadă.

Lecţia pe care ţi-o transmite propriul sine în ecuaţia superiorităţii este că poţi deveni mai mult decât o simplă entitate gândire, poţi deveni un tot cu mai multe reuşite, pe mai multe planuri, numai dacă realizezi că părerile celorlalţi nu mai contează deloc, sau cand realizezi că ceea ce le ai tu de oferit lor este mai mult decat ceea ce sunt ei dispuşi să îţi ofere ţie.

Regizorul cu 20 de capete evidenţiază felul în care leadershipul se reflectă în conştiinţa celorlalţi, dar şi o modalitate de autocontrol pentru a-ţi menţine intactă identitatea. În funcţie de realitatea pe care o descoperi în gândirea celorlalţi vei putea să construieşti noi abordări de dezvoltare personală şi profesională. Şi mai ales printr-o apreciere obiectivă a poziţiei tale de „monopol” faţă de alte forme de conducere şi instruire, nu doar prin cunoaştere şi reflecţie asupra naturii umane.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.