Regizorul cu 20 de capete

Analizează legătura dintre percepție și realitate, definindu-ți un stil de leadership cu tendințe de evidențiere continuă a laturilor caracteristice personalității tale.

Totul începuse ca o glumă. În 1928, institutul își avea sediul în clădirea fostului restaurant "Iar". Sala studenților din clasa I de regie era fosta sală a oglinzilor. Sunase clopoțelul și studenții își așteptau nerăbdători profesorul pe care-l cunoșteau doar din fotografii. Ușa se deschise și profesorul intră. Oglinzile multiple reflectau de nenumărate ori prim-planul lui Eisenstein. Profesorul surâse: "Sunteți într-adevăr norocoși: după cum vedeți, nu veți avea un singur profesor, ci o droaie ! "

Mai târziu, Eisenstein era numit "Regizorul cu 20 de capete". De data aceasta nu mai era însă o aluzie la jocul de oglinzi, ci la metoda sa pedagogică: profesorul gândea la cursurile sale concomitent cu mințile celor 20 de studenți ai săi. *

Transformarea ta trebuie înțeleasă ca o lecție pe care ți-o transmite propriul sine în ecuația unei superiorități care decide asupra felului cum transmiți un anumit concept?

Un artist care știe să facă din creația artistică o transformare de sine este un regizor care știe să pună în scenă cât mai elocvent scenariul unei intervenții spectaculoase în realitatea lumii din jur, printr-o poveste emoționantă despre curaj, determinare și compromisuri. Limitele dezvoltării performanței, respectând proporția punctelor de experiență care influențează modul cum te prezinți în fața altora, se cer a fi depășite prin provocarea de a te regăsi uneori în postura de a fi altcineva, în dimensiunile cât mai captivante ori înălțătoare ale unei realități multiplicate.

Acest tip de realitate, ce intervine în leadership printr-un fel de introspecție amplă care îți permite să vezi greșelile și erorile, permițând abordări ale identității personale din unghiuri diverse, se susține la nivel diferit, în funcție de prin-planul în care ești surprins.

Prim-Planul reprezintă suma unor identități parțiale, deci care nu urmează modele și norme curente de reprezentare, având tendința de a se accentua, de a se compara și de a se război între ele pentru dobândirea unor noi însușiri, pentru a obține un indicator de măsurare a gradului de variabilitate a ascensiunii pe plan profesional. Este poate cel mai folosit cadru de raportare voluntară la elementul esențial al autorității tale și, mai exact, la o nouă ierarhie de valori care definește relațiile tale cu ceilalți.

Poți să clădești conceptul de a ajunge un cu totul alt om, prezentat sub aspectul unei învățături speciale care încurajează restul lumii să o practice, numai dacă ideea pe care o ai despre valoarea ta este o extindere a propriei personalități într-o accepțiune mai larg utilizată a termenului de "prim-plan".

Prim planul care te validează ca regizor-artist este dimensiunea temei numită "memorie" pe care o expui în fața unei majorități în stare să se autodeclare drept aparținătoarea unei realități care continuă să se reinventeze.

Or această memorie nu trebuie judecată după manifestarea activă a libertății personale de a gândi, simți și acționa potrivit nevoilor, înclinațiilor, intereselor, capacităților și posibilităților individuale, ci după felul cum îți dovedești valoarea adăugată - faptul de a fi mai mult decât un efect sau o cauză, ci un tot a mai multor manifestări, activități, fenomene și evenimente menite să marcheze o anumită superioritate.

Memoria este termenul ultim al unei lungi evoluții, a unei experiențe vaste de viață, de muncă, de cultură și creativitate, care te validează drept un întreg ce are inclus în interiorul său un șir nesfârșit de succesiuni evenimențiale și valorice.

Transformarea ta trebuie înțeleasă ca o formă de eliminare a identităților care se camuflează reciproc sau ca o lecție pe care ți-o transmite propriul sine pentru a-ți aduce aminte cine ești cu adevărat în câmpul unei autoanalize, a unei autocredibilități. Dar și în câmpul unei relaționări profunde cu tot ceea ce încă nu cunoști despre tine sau cu ceea ce dorești să fii intrând în rezonanță cu alții.

Un lider își întărește continuu capacitatea de a da valoare lucrurilor, de a fi măsura lor.

Leadershipul este un domeniu vast în care omul ce se impune cu autoritate în fața celorlalți trebuie foarte bine înțeles. Dar percepția individuală este întotdeauna diferită. Căutând să înțelegi cum sunt percepute ideile tale de ceilalți, ajungi să te transpui în locul lor bazându-te pe o bună cunoaștere a rațiunii umane, în strânsă corelație cu modul de gândire și educația fiecăruia.

Acest lucru te ajută să faci o distincție clară între modul în care ești înțeles și accepțiunea condiționată de postura impusă de autoritatea recunoscută de ceilalți. Este o modalitate de a te descoperi pe tine însuți în fața a ceea ce este evident sau în fața a ceea ce îi faci pe ceilalți să creadă.

Lecția pe care ți-o transmite propriul sine în ecuația superiorității este că poți deveni mai mult decât o simplă entitate gândire, poți deveni un tot cu mai multe reușite, pe mai multe planuri, numai dacă realizezi că părerile celorlalți nu mai contează deloc, sau cand realizezi că ceea ce le ai tu de oferit lor este mai mult decat ceea ce sunt ei dispuși să îți ofere ție.

Regizorul cu 20 de capete evidențiază felul în care leadershipul se reflectă în conștiința celorlalți, dar și o modalitate de autocontrol pentru a-ți menține intactă identitatea. În funcție de realitatea pe care o descoperi în gândirea celorlalți vei putea să construiești noi abordări de dezvoltare personală și profesională. Și mai ales printr-o apreciere obiectivă a poziției tale de „monopol” față de alte forme de conducere și instruire, nu doar prin cunoaștere și reflecție asupra naturii umane.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.