Rezultatul major al creației lui Eisenstein

Folosește-ți experiența de creație într-un mod cât mai obiectiv, astfel încât să poți rezolva problemele compoziționale ale leadershipului.

Rezultatul major al creației lui Serghei Eisenstein în „Nevski” rămâne, evident, unitatea imaginii audio-vizuale. În acest film artistul a rezolvat o dificilă problemă compozițională, găsind apoi, pe baza ei, teoretic, cheia pentru acordarea calculată a benzii muzicale cu banda de imagine. Orizontalitatea continuității în muzică sau imagine, este acum acordată și vertical, prin simultaneitatea coincidențelor muzical-vizuale.

Eisenstein descoperă metoda construcției corespondențelor audio-vizuale pe care o va analiza cu prioritate și o va descrie pe larg, folosind pentru aceasta tocmai experiența din filmul „Alexandr Nevski”. În calcule și scheme desenate cu minuțiozitate matematică, Eisenstein descoperă coincidențele perfecte, cadru cu cadru și măsură cu măsură, între elementul vizual și cel auditiv. *

Poți să pui în valoare unitatea unei imagini care se integrează perfect într-un cadru de imaginație regizorală, luând ca punct de reper ideea simultaneității coincidențelor apărute între planurile de abordare ale actului artistic?

Analizând proporția dintre resursele de cunoaștere și experiență, foarte accesibile pentru producerea unei tranziții spre un nou model de leadership, de care te poți folosi în scopul realizării unei bune promovări a viziunii personale (și luând în considerare bogăția de sensuri ale abordării acesteia), poți să estimezi efectul cumulativ al schimbării pe plan profesional. De aceea rezultatul major al demersurilor de integrare a creației într-o perfecțiune absolută, demnă de invidiat, sub acțiunea altei proporții, dintre idealitate și obiectivitate, reprezintă un câștig în sfera productivității, dar și o ridicare a nivelului calității evoluției tale.

Experiența de creație a unui regizor este strâns legată de imaginea cu care își asociază scenariul de film, dar așa încât să confere continuitate poveștii cu care el însuși se identifică.

În acest caz, este nevoie de o anumită ordonare a materialului compozițional (fapte, trăiri, evenimente, decoruri, costume, roluri, dialoguri incredibile, personaje cât mai reale) dar mai ales este nevoie de o anumită întindere în timp și de o succesiune imagistică pentru a produce efectul final, cât mai exploziv. Ideea simultaneității coincidențelor apărute între planurile de abordare ale actului artistic deservește la alegerea materialului pe care artistul are libertatea de a-l folosi cum crede el de cuviință, cu o condiție: să studieze caracterul vieții și să-l toarne în pielea unui personaj plin de vitalitate.

Și dacă ne gândim la faptul că planurile de abordare ale actului artistic vizează tocmai vizualitatea, simbolismul, limbajul, decorul, povestea și fondul muzical, atunci regizorului i-ar conveni de minune să vadă totul printr-o singură pereche de ochi care percepe totul din afara iluziei pe care personajul o vede reală datorită coincidențelor dintre desfășurarea evenimentelor în plan extern și evoluțiile psihice pe plan intern.

Leadershipul tău prezintă avantajul unei „rezistențe de intrare” care poate produce continuitate în procesul de exploatare a creației, în vederea obținerii unor beneficii de ordin compozițional?

În cazul în care dorești să măsori progresul realizărilor personale, efectuând analiza tuturor formelor de exprimare prin creație, mai întâi măsoară pulsul experienței tale de tranziție spre niște standarde mai înalte de calitate. Leadershipul este ca un amplificator de calitate, prezentând avantajul unei "rezistențe de intrare" care produce continuitate în procesul de exploatare a creației, printr-o dinamică a preocupărilor pentru artă și abordările ei datorate dezvoltării științei.

„Rezistența de intrare” suportă toate acele operații de adăugare, prelucrare, combinare, transformare a elementelor de creație (și eventuala lor corecție), efectuate sub ghidajul competent al unui promotor al științei, care nu contrazic convențiile de funcționare a leadershipului. În acest caz leadershipul, materializat prin mai multă solidaritate față de actul creației și prin respingerea fermă a oricăror prejudecăți, devine un indicator de continuitate în ceea ce privește ritmul și întregul proces de cristalizare a unui limbaj, a unui personaj, a unui decor, a unui rol, a unei viziuni, a unei povești, care fac obiectul pretenției artistului de a se ridica deasupra "prozei" cotidiene, deasupra zbuciumului lumesc.

După cum un regizor descoperă coincidențele perfecte, cadru cu cadru și măsură cu măsură, între elementul vizual și cel auditiv, tot astfel un mijlocitor al științei conferă valențe de semnificativ propriei sale creații printr-o îmbinare a experienței și know-how–ului. Dar mai ales prin metoda construcției corespondențelor dintre conținutul de idei și efectul utilizării acestora în cadrul activităților de cercetare și perfecționare.

Leadershipul este manifestarea abilității de a te integra în rolul unui personaj văzut într-o imagine de "stop-cadru" gândită prin prisma coincidenței perfecte dintre vizual și conceptual, în evoluția raportului dintre ceea ce vezi pe ecran și propria ta viață.

Rezultatul major al creației lui Eisenstein reprezintă consecința firească a utilizării experienței și a dezvoltării cunoștințelor în domeniu, servind atât ca instrument de evaluare a progresului, cât și ca instrument de promovare a propriei identități.

Evoluția, prin cizelarea continuă a capacităților de integrare a gândirii în domeniul care te definește, ține de nivelul pe care îl experimentezi - începător, mediu sau avansat - în momentul în care faci upgrade la facilitățile științei, utilizate în scopul continuității efectului de dominație asupra variantelor de prelucrare a creației personale.

Un domeniu care are nevoie de dezvoltare, precum leadershipul, va beneficia de un nivel înalt de orientare prin rezultatele obținute datorită trecerii creației la o etapă nouă de adaptare, superioară celor anterioare, prin simultaneitatea coincidențelor între elementele ei de conținut.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.