Să vezi ceea ce contează cu adevărat când alții sunt orbi

Asupra a ceea ce te concentrezi determină claritatea percepţiei care îţi modelează perspectiva.

Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roș cum este gotca, ieşi afară în grădină și începu a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său, care nu voise să-l trimită la război. Și cum stătea el pe gânduri și nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de rușine, numai iaca se trezește dinaintea lui cu o babă gârbovită de bătrânețe, care umbla după milostenie.

- Da’ ce stai așa pe gânduri, luminate crăișor? zise baba; alungă mâhnirea din inima ta, căci norocul îți râde din toate părțile și nu ai de ce fi supărat. Ia, mai bine miluiește baba cu ceva.

- Ia lasă-mă-ncolo, mătușă, nu mă supăra, zise fiul craiului; acum am altele la capul meu.

- Fecior de crai, vedea-te-aș împărat ! Spune babei ce te chinuiește; că, de unde știi, poate să-ți ajute și ea ceva.

- Mătușă, știi ce? Una-i una și două-s mai multe; lasă-mă-n pace, că nu-mi văd lumea înaintea ochilor de necaz.

- Luminate crăișor, să nu bănuiești, dar nu te supăra așa de tare, că nu știi de unde-ți poate veni un mare ajutor.

- Ce vorbești în dodii, mătușă? Tocmai de la una ca d-ta ți-ai găsit să aștept eu ajutor?

- Hei, luminate crăișor ! Cel-de-sus varsă darul său peste cei neputincioși; se vede că așa place sfinției-sale. Nu căuta să mă vezi gârbovă și stremțuroasă, căci, prin puterea ce-mi este dată, știu dinainte ceea ce au de gând să izvodească puternicii pământului și adeseori râd cu hohot de nepriceperea și slăbiciunea lor. Așa-i că nu-ți vine a crede, dar să te ferească Dumnezeu de ispită ! Căci multe au mai văzut ochii mei de-atâta amar de veacuri câte port pe umerii aceștia. Of ! crăișorule ! crede-mă, de-ai fi avut tu puterea mea, de-ai vântura țările și mările, pământul l-ai da de-a dura, lumea aceasta ai purta-o, uite așa, pe degete, și toate ar fi după gândul tău.

Leadership: Ce revelații inedite îți oferă momentul prezent, conform tendinței de a da formă trăirilor greu de îndurat, pe fondul experiențelor resimțite ca ghid spiritual?

Fiul craiului, fermecat de vorbele babei, scoate atunci un ban și zice:

- Ține, mătușă, de la mine puțin și de la Dumnezeu mult.

- De unde dai, milostivul Dumnezeu să-ți dea, zise baba, și mult să te înzilească, luminate crăișor, că mare noroc te așteaptă. Puțin mai este, și ai să ajungi împărat, care n-a mai stat altul pe fața pământului așa de iubit, de slăvit și de puternic. Acum, luminate crăișor, ca să vezi cât poate să-ți ajute milostenia, stai liniștit, uită-te drept în ochii mei și ascultă cu luare-aminte ce ți-oi spune: du-te la tată-tău și cere să-ți dea calul, armele și hainele cu care a fost el mire, și atunci ai să te poți duce unde n-au putut merge frații tăi; pentru că ți-a fost scris de sus să-ți fie dată această cinste. Tatăl tău s-a împotrivit și n-a vrut să te lase, dar tu stăruiește pe lângă dânsul cu rugăminte, că ai să-l îndupleci. Hainele despre care ți-am vorbit sunt vechi și ponosite, și armele ruginite, iară calul ai să-l poți alege punând în mijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratic, și care dintre cai va veni la jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăție și are să te scape din multe primejdii. Ține minte ce-ți spun eu, că poate să ne mai întâlnim la vreun capăt de lume: căci deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om !

Și pe când vorbea baba aceste, o vede învăluită într-un hobot alb, ridicându-se în văzduh, apoi înălțându-se tot mai sus, și după aceea n-o mai zări defel. Atunci o înfiorare îl cuprinse pe fiul craiului, rămânând uimit de spaimă și mirare, dar pe urmă, venindu-i inima la loc și plin de încredere în sine că va izbuti la ceea ce gândea, se înfățișază înaintea tată-său, zicând:

- Dă-mi voie ca să mă duc și eu pe urma fraților mei, nu de alta, dar ca să-mi încerc norocul. Și ori oi putea izbuti, ori nu, dar îți făgăduiesc dinainte că, odată pornit din casa d-tale, înapoi nu m-oi mai întoarce, să știu bine că m-oi întâlni și cu moartea în cale.

Cum se reflectă "incertitudinea" în viziunea asupra a ceea ce poți deveni, pe fondul tensiunii dintre așteptările altora și dorința de a-ți demonstra valoarea personală, într-un context care dezvăluie natura intențiilor tale imediate?

- Lucru negândit, dragul tatei, să aud așa vorbe tocmai din gura ta, zise craiul. Frații tăi au dovedit că nu au inimă într-înșii, și din partea lor mi-am luat toată nădejdea. Doar tu să fii mai viteaz, dar parcă tot nu-mi vine a crede. Însă, dacă vrei și vrei numaidecât să te duci, eu nu te opresc, dar mi-i nu cumva să te întâlnești cu scârba în drum și să dai și tu cinstea pe rușine, c-apoi atunci curat îți spun că nu mai ai ce căuta la casa mea.

Și atunci, fiul de împărat se sui în pod și coborî de-acolo un căpăstru, un frâu, un bici și o șa, toate colbăite, sfarogite și vechi ca pământul. Apoi mai scoase dintr-un gherghir niște straie foarte vechi, un arc, niște săgeți, un paloș și un buzdugan, toate pline de rugină, și se apucă să la îngrijească bine. Pe urmă umplu o tavă cu jăratic, se duse cu dânsa la herghelie și o pune jos între cai. Și atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros și slab, de-i numărai coastele. Cine mai știe de când i-or fi putrezind ciolanele ! Și venind de-a dreptul la tavă, apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îl lovi atunci cu frâul în cap, zicând:

- Ghijoagă urâcioasă ce ești ! din toți caii, tocmai tu te-ai găsit să mănânci jăratic? De te-a împinge păcatul să mai vii o dată, vai de steaua ta are să fie !

Leadership: Cum influențează percepția ta capacitatea de a realiza lucruri extraordinare, având în vedere simbolistica unui act de libertate și putere înscris într-un context de încercări și îndoieli?

Apoi crăişorul începe a purta caii încolo și încoace, și numai iaca, din nou, slăbătura aia de cal se repede și apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îi mai trage și un frâu în cap, apoi iar începe a purta caii de colo până colo, să vadă, nu cumva a veni alt cal să mănânce jăratic. Și numai iaca, și a treia oară, tot gloaba aia de cal vine și începe a mânca la jăratic, de n-a mai rămas. Atunci fiul craiului, mânios, îi mai trage un frâu, iar cât se poate de tare, apoi îl prinde în căpăstru și, punându-i frâul în cap, zice în gândul său: "Să-l iau, ori să-i dau drumul? Mă tem că m-oi face de râs. Decât cu așa cal, mai bine pedestru".

Și cum stătea el în cumpănă, să-l ia, să nu-l ia, calul se și scutură de trei ori, și îndată rămase cu părul lins-prelins și tânăr ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia. Și apoi, uitându-se țintă în ochii fiului de crai, zice:

- Sui pe mine, stăpâne, și ține-te bine ! Fiul craiului, punându-i zăbala în gură, încalecă, și atunci calul odată zbură cu dânsul până la nori și apoi se lăsă în jos ca o săgeată. După aceea mai zbură încă o dată până la lună și iar se lasă în jos mai iute decât fulgerul. Și unde nu mai zboară și a treia oară până la soare și, când se lasă jos, întreabă:

- Ei, stăpâne, cum ți se pare? Gândit-ai vreodată că ai să ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mâna și prin nori să cauți cununa?

Leadershipul este încărcat cu măsura discernământului de a distinge între aparență și esență, atunci când curajul de a accepta necunoscutul devine crucial pentru a-ți împlini destinul într-o manieră remarcabilă.

Cam așa trebuie să alegi în viață. Norocul este de partea celui care îndrăznește să vadă dincolo de aparențe și să asculte sfaturile înțelepte, chiar dacă acestea vin din surse neașteptate sau de la persoane aparent neînsemnate. Lucrurile pot căpăta un nou înțeles și o nouă valoare, chiar și din direcția din care nu te aștepți.

Să vezi ceea ce contează cu adevărat când alții sunt orbi înseamnă să recunoști valoarea și semnificația adâncă a lucrurilor, acordând importanță esențialului chiar și atunci când este trecut cu vederea de alții.

Întotdeauna, la momentul potrivit, chiar atunci când eşti mai descumpănit sau mai dezorientat, vei întâlni pe cineva special care îţi va da îndrumare. Dar nu va fi din partea cui te aştepţi, fiindcă mesagerii providenţei nu se pot recunoaşte după haine sau după înfăţişare. Nu vei avea nici puterea să alegi momentul, nici circumstanțele, nici condiţiile, dar ce poți face este să vezi ceea ce contează cu adevărat când alții sunt orbi la esența valorilor autentice.

Numai celui ce-a primit un dar special de la Dumnezeu i se revelează destinul în feluri neașteptate, nu la oricine. Numai cel ce este în stare să împlinească Voia Divină, cel mai ales dintre cei mulți chemați, cel mai luminat dintre cei mulți umili, cel mai pur dintre cei mulți simpli, cel mai adevărat dintre cei mulți rătăciți, cel trecut prin mari încercări şi cel salvat din nenumărate primejdii. Numai cel ce ştie să vadă semnele pe care Dumnezeu le-a pus în calea sa, cel ce ştie să vadă dincolo de masca superficialităţii, dincolo de veșmintele exterioare, dincolo de aparenţa situaţiei în care se găseşte. Numai lui i se potriveşte fix viaţa din poveştile cu tâlc.

A vedea este o știință aleasă care impune o deschidere spirituală rară, și de care puțini au prilejul să beneficieze pe deplin.

* Notă: Ion Creanga - Povestea lui Harap Alb , Editura Albatros, 1983