Niciodată nu vei putea aprecia o formă de existenţă a perfecţiunii, dacă nu te alimentezi din adâncimile nemărginirii ei.
Pe parcursul vieţii mi-am făcut fără odihnă însemnări despre visuri înalte, ambiţii extrem de mari pentru un artist al cuvântului şi al frumuseţii veşnice, a căror semnificaţie o poate da numai marea. Această forţă a naturii, plină de o subtilă poezie a mişcării valurilor, cu sclipirea şi framătul sunetului lor, îşi păstrează nealterată splendoarea peste timpurile Iliadei şi ale Odiseei.
Întinderea nesfârşită în care răsună cântecul sirenelor şi glasul stins al poetului, șlefuitor de metafore, pare în stare să orchestreze alcătuirea multor vieţi, să unească lumile sau să le absoarbă într-un abis nesfârşit. Un singur gând pare să-mi şoptească despre iubire şi credinţă, prin apariţia misterioasă a unei armonii inefabile ce va fi trăită sub forma unei fericiri oceanice: să plec într-o lungă călătorie ce bifează ca destinaţie tărâmurile neştiute ale universului mitic.
Cufundându-mă în visuri, precum se cufundă nisipul fin în marea întinsă, necunoscută şi totuşi atât de familiară, mă simt ca şi când aş adopta o metodă de deplasare dintr-o realitate în alta, o proiecţie de perspectivă asupra experienţei de a circumscrie printr-o linie de contur o arie spaţială, definind-o din afara unei forme de asociere impusă de gândirea de gloată spre înăuntrul unei arte însufleţitoare.
Pentru o clipă ce seamănă cu eternitatea, o renaștere la altceva decât ceea ce era înainte, intru în posesia unor secrete adunate peste timpurile străvechi când trăirea şi gândirea se contopeau într-un singur târâm.
Toate cele care pier în mine par a renaşte mereu din forţa de creaţie a experienţei de navigare într-un spaţiu virtual, acceptat de nemurire ca pe un document vechi, în formele pe care le cunosc doar cântecul mării şi solo-urile brizei de vară. Răsăritul unei iubiri solemne sau apusul unei zile toride, sunt sugerate într-o manieră sintetică, evanescentă, dar fermecătoare, în cadrul unei compoziţii alcătuite din pete de culoare, predominând albastrul şi verdele, vizavi de actul plăsmuirii unor noi orizonturi de vis şi de speranţă.
Leadership: Apelezi la o nouă versiune de transformare personală, utilizând ecourile intense ale unui TOT nesfârşit pentru realizarea imaginilor din acea parte greu accesibilă a unei realităţi receptată doar în plan artistic?
Când artistul contemplă nesfârşitul mării, imanent proceselor de percepţie a profunzimii ei reflectată prin comparaţii şi alte figuri de stil (abilitatea vizuală de a percepe dimensiunea fiecărei clipe), el izolează forma şi conţinutul întregului univers ca pe o existenţă separată de fondul extensiei frumuseţii care îl înconjoară.
Aşa se face că pentru unul ca mine, prins în angrenajul cuvintelor al cărui efect de suprarealitate posedă un nesfârşit potenţial de expresivitate, măsura de înţelegere a vieţii rezidă din curiozitatea vie pentru cele ce alunecă într-un abis fără fund, şi ţâşnesc pe neaşteptat ca un torent într-o exprimare creativă. Una este să observi o realitate, cu alt totul altceva este să trăieşti în ea.
Mesajul atât de abil camuflat într-un soi de rezumat al timpului, adus de valuri într-o sticluţă transparentă, de culoarea oglinzilor retrovizoare, îmi apare în lumina roşiatică a inseratului şi mi se pare cât se poate de clar: sunt mult prea mic într-o lume mult prea mare. Numai pictura, prin năzuinţa ei de a reda materialitatea spaţiului modelat în adâncime, se îndreaptă spre ambiţiile unei teorii de a se extinde dincolo de vuietul mării, unde se simte aroma depărtărilor.
Marea îţi dă fiori şi clipe de soare, îţi dă furtuni şi minunate oaze de linişte. Întinderea plină de cunoaştere a acestui colos plin de înţelepciune, desfăcându-şi braţele până la ţărm ca şi când ar vrea să-i testeze rezistenţa, oricum şlefuindu-i marginile, este exemplul pe care de atâtea secole bătrânii îl dau celor tineri: niciodată nu vei putea evalua o capodoperă dacă nu contribui la desăvârşirea, nemurirea şi dumnezeirea ei.
Leadership: Încerci să-ţi dovedeşti adevărata forţă de creaţie rămânând la stadiul "constatator" al unei compatibilităţi depline prin exigenţele unui prezent etern care este reactualizat de trăirile cele mai intense?
Pentru a nu ştiu câta oară simt nevoia stranie să calc pe urmele lui Ulise sau Dionysos, asemenea stelelor rătăcitoare, să ascult melodia plină de flaut a mării, să fiu suflarea de vânt care te poartă mai departe decât îţi permite destinul, să mă aventurez dincolo de răbdarea timpului. Doar ca să imprim într-o scriere fără egal ideea de fluiditate spirituală.
Marea are o singură formulă de penetrare pe care o simte toată lumea, dar numai exploratorul Jacques-Yves Cousteau a găsit cuvintele potrivite s-o exprime cu atâta rafinament stilistic: "odată ce şi-a aruncat vraja, te ţine prins în mrejele ei pentru totdeauna".
Ca un filosof antic, marea mă domină prin învăţături moralizatoare, vorbindu-mi din revărsarea unei dureri care mă priveşte exclusiv, din amploarea relaţiilor simbolice pe care le poate exprima ca mijloc de limbaj (de configurare şi expresie) al artei picturii, în turul unui joc speculativ al conştiinţei privitor la limitele fiinţei. Toate acestea fiind sublimate într-o vibraţie seismică care descarcă înalta tensiune a trăirilor cele mai complexe: visarea şi imaginaţia.
Ea răspunde aspiraţiilor inimilor simple, dar numai acelora ce i-au măsurat abisul.
Dacă ar trebui să mă descriu în câțiva termeni "oceanici" m-aş considera norocos, deplasând astfel cursorul interpretării dinspre artistic înspre psihologic, filozofic şi existenţial. Şi mi-aș atribui, cu o oarecare urmă de culpabilitate, un drept Dumnezeiesc, reprezentând calitățile neîndoielnice ale unei realităţi agitate, ca omagiu adus singurătăţii care îşi dobândeşte, astfel, funcţia creatoare şi întemeietoare: dreptul de succesiune asupra unui conţinut plin de enigme care se poate descifra numai printr-o cunoaştere ezoterică.
Leadership: Eşti în stare să-ţi descifrezi conţinutul plin de sentiment într-o singură zonă de impact dintr-o întindere nesfârşită care depăşeşte toate adversităţile unui destin care te urmăreşte fără să ştii?
Cu o duioasă băgare de seamă, dornică să-şi clarifice sentimentele, marea îmi aduce în atenţie o mică bucăţică din vastul discurs interior al împăratului Hadrian care îşi rememora viaţa cu un aer rătăcit, grav şi sfâşietor, dominat de o pasiune moralizatoare:
"Pe vremuri, când mă gândeam la propriu-mi sfârşit, aidoma unui cârmaci nepăsător de sine, ci tremurând pentru pasagerii şi încărcătura corăbiei, îmi spuneam cu amărăciune că această amintire se va scufunda o dată cu mine. Tânăra fiinţă, îmbălsămată cu grijă în străfundul memoriei mele, mi se părea, aşadar, că va trebui să piară a doua oară. Teama, atât de îndreptăţită totuşi, s-a mai domolit în parte. Am compensat cum am putut acea moarte timpurie. O imagine, un reflex, un ecou slab va răzbate cel puţin câteva secole. În ce priveşte nemurirea, nimic mai temeinic nu poate fi făcut."
Marea urmăreşte formarea unui spirit reflexiv, îşi revarsă meandrele unui destin exemplar pentru alternativa morţii într-o singură simţire încremenită în nemurire, printr-o identitate vizuală, printr-un soi de rezumat al ei, de esenţă austeră, fără corporalitate, posedând un potenţial nesfârşit de expresivitate.
Când voi mai avea ocazia, cu siguranţă mă voi mai întoarce s-o contemplu prin ochii unui artist înarmat cu pretenţiile unui demiurg care îşi asumă riscul de a face din pictură un spaţiu al purităţii faptei creatoare, ca mod de comunicare mai directă între sensibilitatea unei lumi aflată în plină renaştere şi povestea unui vis care se repetă.
Are cantitate, străbate ciclul recurent al evaporărilor, al norilor şi al ploilor, are căldură, are profunzime, ascunde o comoară inestimabilă, are o putere sfinţitoare, are efect terapeutic, are o experienţă fără margini, are o ecologie aparte, are tărie, sensibilitate, farmec, însemnătate. Are tot ce ai nevoie ca să faci din tine un Ulise dăruit cu iuțimea uimitoare a penelului și a minții. Şi încă te învaţă o lecţie importantă de leadership:
Niciodată nu vei putea aprecia o formă de existenţă a perfecţiunii, dacă nu te alimentezi din adâncimile nemărginirii ei.
Saltwater sugerează conţinutul unei mări fermecătoare care îşi varsă albastrul în acelaşi punct, în neîntrerupta şi nestingherita curgere într-un ocean mult mai vast, numit Timp, pe care universul îl conturează dintotdeauna şi omenirea abia îl poate înţelege.
* Notă: Chicane - Saltwater