Self Leadership

Înainte să te ridici in fruntea oamenilor învaţă să te orientezi spre conţinutul motivaţiei care dă un sens înălţător vieţii tale în cadrul unei opere de artă.

Viaţa mi-a pus în jocul ei intrigant un sistem de schimbări vizând destinul unei lumi tot mai abătută de la planul divin, pe măsură ce evenimentele haotice se intensifică faţă de o realitate tot mai ostilă, împotriva căreia am început să lupt cu stiloul unui veritabil romancier care scrie istorie şi cu metodele unui artist conceptual care vede lumea pictată într-o expresie de uimire.

Ca un excelent jucător de şah aflat într-un continuu exerciţiu cu el însuşi, viaţa mea îşi încredinţează prima mutare caracterului unitar al ştiinţei, salvându-mă astfel de la o rătăcire fără traseu prefigurat înlăuntrul unei teme de consistenţă nebuloasă. Dincolo de toate, am suficient de mult spirit pentru a realiza imediat adevărul exprimat de un campion, că un astfel de joc este echivalent cu părăsirea stării de echilibru primar, static şi sigur, pentru căutarea unui alt tip de echilibru, care este progresiv, dinamic, nesigur.

Şahul se întretaie cu arta în punctul în care sunt nevoit să mă supun unor reguli mai stricte, cu care nu aş fi de acord în mod normal. Dar pentru că ordinul vine de Sus, de la Cineva mai puternic decât mine, nu pot face altceva decât să spun “Da” unui destin necunoscut.

Leadership: Ești dornic de a tinde spre cunoașterea supremă, depășind limitele autosuficienței prin aventurarea dincolo de ceea ce este cunoscut?

Aripile îngerului din mine, bătând cu însufleţire spre cele mai de sus şi mai desăvârşite, avântul spre marea cunoaştere, tendinţa spiritului de a se descătuşa de apăsarea terestră, pun în lumină gloria unei atenţii divine îndreptate spre setea de îmbrăţişare a unei incursiuni în mijlocul unei lumi ce păstrează încă puritatea şi farmecul naturii puţin atinse de om.

Culoarea pe care o dau scrierilor mele, sângele jertfei lui Hristos şi a martirilor, a iubirii şi a focului de Rusalii, un limbaj universal nonverbal folosit în mod intuitiv care trece dincolo de orice limite impuse de condiţia umană, este o aripă de lumină învârtoşată, zburând de una singură spre cele neştiute, dar, mai ales, spre cele voit ignorate de muritorii unei cetăţi învinse, numită "autosuficienţă".

Toate aceste consideraţii sunt destul de hazardate atunci când se revendică o vestire eficientă a cuvântului scris cu italice în versul „Şi eu poate sunt nobil” , în ciuda transparenţei neschimbate a energiei ce împiedică sufletul și mintea să se ridice spre lumină. Încerc să fac abstracţie de apartenenţa mea la contrastul dintre alb şi negru de pe tabla unei totale nemişcări, în felul în care îmi accept soarta, rătăcind fără noimă pe urmele unei reînnoiri după care habar nu aveam că tânjeam câtuşi de puţin.

Leadership: Motivaţia care dă semnificaţie vieţii tale depinde de percepţia ta asupra capacităţi de a realiza o sarcină spirituală, precum şi de valoarea pe care o atribui acestei sarcini?

Dincolo de participarea la viaţa densă a lucrurilor şi fenomenelor, prin proiecţia unei estetici legate de teoria şi promovarea unei arte misterioase, mi-am făcut obiceiul ca la sfârşitul fiecărei zile să-mi pun 4 întrebări, la care ar trebui să reflecteze orice erudit pus în situaţia de a da o semnificaţie statutului său de refugiat într-un ţinut narativ, şi totodată imaginar, în contact direct cu toate timpurile cărora le aparţine prin sondarea abisalităţii sale:

1. Cum am contribuit la dezvoltarea ştiinţei?

2. Cum am contribuit la extinderea universului?

3. Se îndreaptă lumea în altă direcţie datorită a ceea ce se petrece în mintea mea?

4. Ce motiv bun ar avea Dumnezeu să-mi facă o stea pe cer?

Preţul amintirilor care rănesc, servite la masa destinului, capcana imaginilor şi proiecţiilor care mă leagă de viitor, izvorăsc din prezentul unei enigme în care trăiesc fără să-mi dau seama, la care se adaugă schimbarea de paradigmă de la cea a unei revizuiri de tip instantaneu la cea de evaluare continuă.

Leadershipul adevărat nu este o mutare finală pe tabla de șah a vieții, ci o călăuzire conștientă către împlinirea sufletească care eliberează spiritul de constrângerile impuse de circumstanțe și îi permite să prospere dincolo de limite.

Tabloul lumii în care domină negrul şi albul pe o tablă de şah care arde de nerăbdare ca cineva sau ceva să facă mutarea finală, matul unei vieţi cu toate momentele ei de cumpănă, pare a fi pictat cu sângele unui artist necunoscut care s-a sinucis imediat după ce l-a terminat, din lipsă de motivaţie. O pictură originală încărcată de conţinut, raritatea cu care cineva îşi arată independenţa faţă de clişeele unei gândiri fade - ca un manifest de libertate faţă de cele privative, inspiră idea de a realiza o artă plină de intelectualism pasibil a steriliza misterul poetic.

Perfecţiunea este geometria secretă a formei şi a fondului, în niciun caz o culoare aruncată la întâmplare pe lungimea unei vieţi îndelungi care nu-şi găseşte o formă de satisfacţie totală, altceva decât ceea ce simţi în căutarea unei justificări a ipotezelor pe care se bazează proiecțiile conştiinţei.

După cum se poate intui, valoarea sarcinii spirituale pe care o abordez în formarea conceptelor de leadership depinde, mai întâi de toate, de împlinirea sufletească care mă face să simt că am avut impact asupra acestei lumi. Apoi, depinde de mâna destinului care mă călăuzeşte acolo unde trebuie să fiu şi să înfãptuiesc „lucrarea” unirii cu prototipul unei fiinţe umane perfecte.

Leadership: Poţi să te propulsezi dincolo de limitele credibilului, studiind forma şi proprietăţile unei gândiri axate pe imortalizarea destinului omului de creaţie într-o capodoperă a literaturii universale?

Chiar în acest moment citesc descrierea cărţii “Tabloul Flamand”, de Arturo Perez-Reverte: “ O restauratoare de artă găseşte o inscripţie misterioasă în forma unei table de şah pe un tablou al unui pictor flamand din secolul al XV-lea. Surprinzătoarea descoperire determină o galerie întreagă de personaje să înceapă o aventură plină de riscuri pentru a dezlega enigma. Dar nu e vorba de o enigmă oarecare: aceasta constituie cheia unui secret care ar fi putut să schimbe istoria Europei. Mişcările de şah marchează, pas cu pas, succesul sau eşecul anchetei, mereu pândită de diabolicul joc de capcane şi echivocuri, la care participă nu numai pictura, ci şi muzica, literatura, istoria şi matematica.”

Între mine şi cartea de faţă cred că există o asemănare, printr-o incertitudine care mă aruncă într-un păienjeniș de dubii legat cu justificarea cu care îmi înfrunt destinul, exprimată în modul unui pictor de a înfăţişa o realitate net diferită de cea ştiută de toată lumea. Dacă mă adâncesc într-un stil de viaţă care-mi permite să fiu comod şi amorţit, nu mă mai pot transforma într-o enigmă pentru ceilalţi. Aşa e şi cu viaţa pusă în slujba creaţiei, este simbolul unui paradox: ea trebuie consumată din abundenţă, dar niciodată nu se consumă.

Cea mai înaltă menire a omului pe Pământ este să atingă desăvârşirea. Să găseşti fix lucrul pentru care te-ai născut şi să-l sculptezi în înaltul cerului cu mână de maestru. Urmează să-ţi închipui că pătrunzi în plin Orient, că te adânceşti într-un vis ca în „O mie şi una de nopţi” şi devii prizonier în adâncul unui poem scris cu ajutorul culorilor în loc de cuvinte.

Literatura de leadership nu trebuie dominată de teorie, ci de sensibilitatea similară artei. Acest gen literar trebuie să manifeste o deosebită predilecţie pentru efectul de contrast sau de adâncime pe care-l dă o imagine constituită din puterea sufletească pe care o are omul în spaţiul de creaţie, din virtutea cu care omul se simte îmbogăţit după experienţa spaţiului de exprimare a artei în diversitatea formelor sale şi, mai ales, din simţirea cu care omul se îndreaptă spre Dumnezeu printr-o activitate neobosită.

Imaginea care te inspiră spre a face schimbări importante în viaţă este împlinirea unei ascensiuni spre culmile mândriei de a fi superior acestei lumi, a cărei poveste cutremurătoare farmecă generaţie după generaţie de cititori.

Self Leadership reprezintă expunerea în cadrul unei proiecţii vizuale a unui mesaj, a unei idei, pentru o perioadă de timp suficient de lungă încât creierul lumii să o poată înregistra în mod conştient ca un fel de efect al tentaţiei “fructului oprit”. Acesta devine cu atât mai tentant cu cât regulile de construire a unei semnificaţii acordate vieţii sunt prezentate ca o enigmă învăluită într-o ghicitoare.

Înainte să-i conduci pe ceilalţi oameni trebuie să conştientizezi faptul că te afli în marele teatru experimental al vieţii nu doar pentru a fi citit de restul lumii, ci pentru a juca tu însuţi un rol de voluntar în derularea unei enigme numită “motivaţia desăvârşirii”, la care lumea nu trebuie să renunţe.

N-am crezut dintotdeauna în mine, dar acum cred cu toată puterea. Desăvârşirea mi-a fost hărăzită fiindcă am pus la dispoziţia universului o parte din mine care contemplă „cum ar fi să"… şi duce întotdeauna planul până la capăt.