Sinceritatea îşi mărturiseşte toate gândurile
Învaţă să-ţi gestionezi trăirile dovedind că îţi poţi urma şi intuiţia în ceea ce priveşte exprimarea lor, cu acel simţ al măsurii care stă la temelia adaptării tale realiste la o lume în care fragilitatea întâlnește frica.
Se întîmplase că dragostea care o întîmpinase era tocmai cea care se potrivea de minune cu starea ei sufletească. Era un fel de adoraţie de departe, o contemplare mută, o îndumnezeire a necunoscutului. Adolescenţa se ivea în faţa adolescenţei, visul nopţilor devenea roman şi rămînea vis, umbra dorită era în sfîrşit reală, făcută trup, încă fără nume, fără greş, fără pată, fără dorinţe şi fără cusur. Într-un cuvînt iubitul depărtat şi rămas în lumea idealului, o himeră care îmbrăcase o formă. Oricare altă întîlnire mai reală şi mai apropiată ar fi înspăimîntat-o pe Cosette aşa cum era pe jumătate cufundată în ceţurile tulburi ale mînăstirii. Avea, amestecate, toate temerile copilului şi toate spaimele călugăriţei. Aerul mînăstirii, de care se îmbibase vreme de cinci ani, se risipea cu încetul şi făcea ca totul să pară nesigur în jurul ei. În starea în care se afla, nu-i trebuia un iubit, ci o viziune. Începu sa-l adore pe Marius ca pe ceva fermecător, luminos, nefiresc.
Îi zîmbea deschis, pentru că nevinovăţia fără margini atinge cochetăria nemărginită.
Aştepta zilnic, cu nerăbdare, ora plimbării; îl găsea pe Marius, se simţea nespus de fericită şi credea cu sinceritate că îşi mărturiseşte toate gîndurile, spunîndu-i lui Jean Valjean:
- Ce minunată grădină este Luxembourgul !
Marius şi Cosette erau învăluiţi în taină unul pentru celălalt. Nu-şi vorbeau, nu se salutau, nu se cunoşteau; se vedeau şi trăiau mulţumită faptului că se priveau, ca stelele din cer, despărţite de milioane de leghe.
Cosette devenea, încetul cu încetul, femeie şi înflorea frumoasă şi îndrăgostită, cu conştiinţa frumuseţii ei şi cu neştiinţa dragostei. Şi pe deasupra cochetă, din nevinovăţie. *
Leadership: Ai ajuns la acea maturitate in care apreciezi la maxim ceea ce ai si astfel sa poti indeplini conditiile deschiderii inimii in fata manifestarilor exterioare?
Inainte de a te raporta la scopul vietii tale trebuie sa ajungi la acea maturitate in care incepi sa apreciezi la maxim ceea ce ai si astfel sa poti indeplini conditiile deschiderii inimii in fata manifestarilor exterioare care insotesc experienta de a simti o profunda conexiune cu lumea spirituala. In masura acestui lucru, trebuie sa definitv spiritualitatea drept deschiderea sufleteasca a omului catre structurile afective ale personalitatii celor din jur, ce apar in calitate de constituienti emotionali esentiali ai caracterului sau.
Bineinteles, spiritualitatea se regaseste in orice legatura sufleteasca, in orice manifestare a naturii. Gandeste-te la un animal, de exemplu un caine. Ai observat cand se apropie de tine, dand din coada, cum se gudura pe langa tine, cum asteapta sa fie mangaiat atunci cand iti sare cu labele pe piept? Cainele simte ca esti un om bun, tu simti instinctiv ca el te place, iar amandoi va bucurati.
Sau atunci cand pictezi o floare, cumisi deschide petalele si isi arata gratia in gradina ta, stralucind sub mangaierea razelor de soare. Spiritualitatea se regaseste in libertatea ta de a experimenta culoarea și pensula, sub influenta sentimentului de fratie, de comuniune cu natura. O floare este un acompaniator al “ infloririi” tale intr-o imagine artistica. In momentul creatiei se creeaza legatura dintre tine si natura, o adevarata incantare, fiindca poti contura si pune in aplicare oglindirea ta in tr-un spatiul propus de tine.
Astfel, simti legatura prieteniei dintre dăruitor şi dăruit, iti regasesti oglindirea ta in sufletul naturii, iar aceasta oglindire poarta ceva divin fiindca vezi cu sufletul deschis o lume de poveste, plina de culoare.
Leadership: Ai ajuns la acea maturitate în care să poţi aprecia la maxim ceea ce ai şi astfel să poţi îndeplini condiţiile deschiderii inimii tale în faţa manifestărilor exterioare?
Înainte de a te raporta la scopul vieţii tale trebuie să ajungi la acea maturitate în care să începi să apreciezi la maxim ceea ce ai şi astfel să poţi îndeplini condiţiile deschiderii inimii în faţa manifestărilor exterioare care însoţesc experienţa de a simţi o profundă conexiune cu lumea spirituală. În măsura acestui lucru, trebuie să definim spiritualitatea drept deschiderea sufletească a omului către structurile afective ale personalităţii celor din jur, ce apar în calitate de constituienţi emoţionali esenţiali ai caracterului său.
Mai trebuie spus că spiritualitatea se regăseşte în orice legătură sufletească, în orice manifestare a naturii. Gândeşte-te la un animal, de exemplu la un câine. Ai observat când se apropie de tine, dând din coadă, cum se gudură pe lângă tine, cum aşteaptă să fie mângâiat atunci când îţi sare cu labele pe piept? Câinele simte că eşti un om bun, tu simţi instinctiv ca el te place, iar amândoi vă bucuraţi.
Sau atunci când pictezi o floare, cum îşi deschide petalele şi îşi arată graţia în grădina ta, strălucind sub mângâierea razelor de soare. Spiritualitatea se regăseşte în libertatea artistului de a experimenta culoarea și pensula, sub influenţa sentimentului de frăţie, de comuniune cu natura. O floare este un acompaniator al “înfloririi” tale într-o imagine artistică. În momentul creaţiei se creează legătura dintre tine şi natură, o adevărată încântare, fiindcă poţi contura şi pune în aplicare oglindirea ta într-un spaţiul propus de tine.
Astfel, simţi legătura prieteniei dintre dăruitor şi dăruit. Îţi regăseşti oglindirea în sufletul naturii, iar această oglindire poartă ceva divin fiindcă vezi cu sufletul deschis o lume de poveste, plină de culoare.
Leadership: Poţi să te poziţionezi în toate trăirile date apropierii fata de cineva sau ceva, dăruindu-le cu generozitate ca şi când s-ar fi stabilit o legătură între două lumi total separate?
Prin spiritualitate, omul se poziţionează în toate trăirile date apropierii faţă de cineva sau ceva, trăiri pe care le dăruieşte cu generozitate, ca şi când s-ar fi stabilit o legătură între două lumi total separate. Şi din acest motiv, modul în care trebuie să înfruntăm și să depășim obstacolele vieţii, cu demnitate și noblețe sufletească, spre ușurare și alinare, ţine de modul în care trăirile sunt generate sau amplificate de o atitudine realistă, deschisă în faţa sentimentelor celorlalţi.
Încă ceva. Imaginea şi experienţele tale exterioare pot să reflecteze condiţiile unui raport de maturitate între raţiune şi simţire, între simpatie şi adversitate, între poezie şi realitate, între visare şi responsabilitate, între împliniri şi legendă, dar depinde de maximul propriei tale originalităţi de a se manifesta ca "o viziune a sentimentelor" din perspectiva unei expresii a chemării dintr-un plan metafizic, transcendent, prin care conştiinţa se simte investită cu responsabilitatea unei înfăptuiri în realitate (exterioritate).
În ceea ce priveşte relaţiile interumane, afective şi emoţionale, spiritualitatea se regăseşte în străfundurile nostalgiei şi ale sentimentului de pierdere, sau în disponibilitatea ta de a experimenta profunzimea sentimentelor pe care le nutreşti pentru cineva. Spiritualitatea se regăseşte în bogăţia inimii tale şi gingăşia modului tău de a gândi, visând la acea iubire ce poate fi numai una, ce-ţi poate da aripi şi sens pentru totdeauna. Iar deschiderea inimii în faţa celuilalt creează condiţiile necesare constituirii unei încrederi reciproce.
Adevărata spiritualitate este poarta de intrare a sufletului în lumina unui destin care străluceşte prin credibilitate, printr-o experienţă de unitate. Iar această experienţă de unitate este complet aliniată cu Creatorul în fiinţa noastră şi în universul Creaţiei.
Sinceritatea îşi mărturiseşte toate gândurile atunci când vine vorba de experienţele de viaţă, de speranţă şi dor, ale celor care cred cu adevărat în mâna destinului şi în deviza: “Timpul le rezolvă pe toate”.
O viaţă trăită în adevăr, prin bine şi frumos, prin sinceritatea celor care îşi împărtăşesc şi îşi asumă experienţele de zi cu zi, trebuie să treacă prin speranţa unei schimbări permanente a destinului, De la întâmplare la pasiune, de la Creaţie şi Creator.
* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii, Editura Literatură de stat pentru literatură şi artă, 1960.
