ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Singur în marele necunoscut al leadershipului

On Aprilie 27, 2019, in Leadership Real, by Neculai Fantanaru

“Când voi dezvălui acest lucru, celor devotaţi mie le va fi în fine revelat Misterul.”

Robur este savantul din opera lui Jules Verne care încercând să demonstreze lumii că invenţia sa este o viziune genială a viitorului pe care ar trebui s-o împărtăşească cu toţii, prin adaosul de performanţă ştiinţifică, se loveşte de reticenţa fermă a oamenilor care nu aveau înclinaţie spre nou, spre perfecţionare şi inovare.

Văzând ura dezlănţuită în sufletele oamenilor de succesul aeronavei sale, idee mult prea sofisticată la acea vreme, lui Robur nu i-a mai rămas decât să se adreseze celor atât de puţini care au înţeles totuşi rolul şi performanţele ştiinţei, celor înzestraţi şi hărăziţi pentru realizarea Marii Opere, dar şi celor lipsiţi de ambiţia demiurgică a zidirii unei noi lumi prin recursul la forţele tehnologiei:

“Cetăţeni ai Statelor Unite, zise el, experienţa mea s-a încheiat. Dar părerea mea este, în prezent, următoarea: că nu trebuie să grăbim niciodată lucrurile, nici chiar atunci când este vorba despre progresul omenirii. Ştiinţa nu trebuie să o ia înaintea moravurilor. Mai degrabă sunt pentru evoluţie, decât pentru revoluţie. Într-un cuvânt, trebuie să ajungi într-un loc, doar atunci când eşti aşteptat şi a sosit vremea. Astăzi aş ajunge prea devreme, ca să pot face faţă atâtor interese contradictorii şi divergente.

Naţiunile nu sunt coapte încă pentru unire. Plec, aşadar, luând cu mine secretul descoperirilor mele. Dar nu va fi pierdut pentru omenire. Îi va aparţine atunci când va fi destul de instruită ca să poată profita de el şi destul de înţeleaptă ca să nu abuzeze. Rămas bun, cetăţeni ai Statelor Unite, rămas bun !”

Şi acum, din nou această întrebare: "Cine este Robur? Vom afla vreodată? Astăzi se ştie, Robur este ştiinţa de peste ani, poate chiar cea de mâine. Este rezerva sigură a viitorului. *

Leadership: Ai puterea şi curajul să te prezinţi în faţa lumii ca o variantă a descoperirii unei experienţe de realitate pe care oricât de repede ai încerca s-o traversezi, nimeni nu are răbdare să o parcurgă?

Ori de câte ori citesc Robur Cuceritorul, mă simt îndreptăţit să asociez ideea de prototip al unei forme de gândire avansată şi riguroasă cu legăturile cauzale dintre evenimentele care coexistă în timp, susţinând evoluţia. Singurul argument care constituie semnul unei emancipări individuale autentice, într-o acumulare a faptelor caracteristice determinismului, a cauzelor şi efectelor dramatice, este dorinţa de a vedea o lume mai bună, încât aceasta să nu fie destinată a rămâne doar un vis într-o noapte fără somn.

Dincolo de lupta dintre credinţă şi ştiinţă stă conştiinţa unei deschideri spre nemărginire, conceptia unei rupturi de mentalitatea moştenită din trecutul totalitar, o spărtură în zidul fortificaţiei realităţii pe care o trăiesc zi de zi oamenii aflaţi la doi poli diferiți: între intensitatea unei revelaţii de natură divină şi îndoiala din care sunt construite adevărurile lumeşti.

Poate ar trebui să efectuez un experiment al gândului de pe alt hotar pentru a evidenția regulile stranii ale teoriilor mele, din spatele unei lumi din viitor, ca într-o ficţiune care sfidează convenţiile unei faţade obişnuite a existenţei, a realităţii, a supravieţuirii omului într-un univers proiectat şi călăuzit informaţional de o Inteligenţă Meta-Cosmică.

Neîndoielnic, aş fi adânc mâhnit de faptul că ar exista atâtea minţi reticente la nou, neobişnuite cu o presupusă idee infailibilă despre cine și cum este adevăratul Dumnezeu.

Leadership: Poţi să depăşeşti limita cunoașterii imediate, învăţând să te priveşti din absenţa a ceea ce ești într-o lume care nu recunoaşte importanţa raportului dintre “prioritate şi hibernare”?

Ştiinţa îţi furnizează un prilej de a experimenta o realitate diferită, dar tăria sufletească ce provine din încrederea acordată depăşirii limitelor normalului unanim acceptat de societate este dată de gradul de relevanţă al reprezentării imaginii pe care o construieşti despre o lume ideală.

Deocamdată, lumea aceasta pare mai înclinată spre evoluţie atunci când este înconjurată de o aură sfântă plină de mister, atunci când este indisolubil legată de existenţa unei fiinţe speciale căreia, din păcate, nimeni nu-i cunoaşte numărul de telefon, adică a cărei existenţă nu poate fi verificată. Curiozitatea este singura mare provocare ce te ajută să reflectezi mai bine asupra realităţii.

Lăsaţi-mă să vă induc o stare de curiozitate cultural-afectivă. Ce au în comun Iisus Hristos şi Robur Cuceritorul, în ciuda faptului că au suferit ocări, dafăimări, persecuţii? Ei bine, poate că amândoi, unul şi acelaşi ascuns sub alt nume, au părăsit această lume deoarece oamenii nu erau pregatiţi să recunoască genialitatea unei viziuni mult prea ambiţioase. De fapt, cred că lumea aceasta îi aparţine celui care a ştiut să o schimbe într-un viitor nevoit să-şi ascundă trecutul.

Dacă l-as caracteriza pe Robur ca fiind un pas al biruinţei asupra anonimatului, într-un timp în care totul, aproape totul, e tratat prin prisma unei comunităţi exasperate de negativism sau credinţă îndărătnică, probabil l-aş bănui ca fiind ocazia unei lecţii de conversaţie pe tema „Sorry - seems the hardest word".

Leadership: Eşti pregătit să te socoteşti ca fiind ultima versiune a unui adevăr care dacă ar fi încărcat în mod excesiv cu îndoieli şi temeri, ar putea fi denaturat şi nu ar mai putea fi înţeles?

Aş crede că lui Robur îi este propriu ceea ce afirma la un moment dat Carl Gustav Jung într-un moment atemporal de meditaţie: “Am trăit experienţa de a fi cuprins de ceva care e mai puternic decât mine, ceva pe care oamenii îl numesc Dumnezeu”.

Iar dacă aş evalua durata, puterea unei forme de gândire și cât de departe poate călători aceasta în timp, m-aş lega de faptul că Robur încă mai trăieşte în zilele noastre prin intermediul fiecărui om de ştiinţă care deţine secretul constructorilor de piramide, Marea Operă, o imagine a perfecţiunii care nu poate fi decât eternă, nelimitată, infinită.

Nu încerc să bag nimănui în cap o proiecţie a realităţii care, adesea, m-a pus şi pe mine în dilemă. Fiţi fără griji, nu am de gând să schimb o întreagă lume, la fel cum nici Robur nu a reuşit la vremea lui. Dar îmi permit să fac în aşa fel încât lumea să nu mă schimbe pe mine. Robur reprezintă o formă de protest faţă de ceea ce oamenii vor sau aşteaptă într-o societate fără direcţie, plină de moravuri.

Aşadar, chestiunea cu adevărat importantă, de a oferi unitate maximă cunoaşterii umane, trebuie abordată pornind de la ideea că nici o soluţie nu este perfectă şi că mereu poţi pierde ceva din alegerea unei soluţii în detrimentul alteia. Ca întindere spaţială, planul divin este limitat de doua coordonate pământeşti, geometric definite în două direcţii ortogonale fundametale: cauza şi efectul, ştiinţa şi cuceririle ei.

Leadership: Ştii să vezi imaginea de ansamblu a ceea ce ţi se întâmplă într-o lume în care nu există nici trecut nici viitor, ci doar un tărâm idilic controlat de ştiinţa unui artist care de ani buni ne spune o poveste fascinantă?

Peste numai câteva ore va avea loc slujba Învierii Domnului. O simplă coincidenţă cu aburii acestui espresso numit “opinie personală” care abia a ajuns pe magistralele internetului, în văzul lumii, asteptând să pătrundă spiritele care au scântei de geniu, şi nu numai. Poate că moartea lui Hristos coincide, în mod straniu, cu plecarea lui Robur de printre oameni, şi că “Învierea” este reintoarcerea Lui într-o lume cu mari incertitudini și evenimente extreme, o lume de care totuşi este mare nevoie pentru a susţine expansiunea universului.

Omul fără cunoaştere rămâne un copac putred fără rădăcini. Nu-mi permit să judec purtarea oamenilor în faţa unei forme de inteligenţă superioară care constituie o premieră în lumea ştiinţei. Mă abţin de la orice nerăbdare în a critica minţile puţin educate şi leneşe, fără perspectivă spirituală, care n-au înţeles simbolul acestui eveniment sacru, o bucurie a împărtăşirii adevărului biblic: faptul că “Învierea lui Isus” este pusă în intregime pe seama celei mai mari isprăvi a ştiinţei pe care alchimiştii o numeau “transformare”, o divizare şi o reorganizare a materiei în alt spaţiu şi alt timp. Secretul elixirulului nemuririi.

În fiecare an ştiinţa îşi incordează tot mai tare muşchii, aducând argumente de rigoare faţă de adevaratele valori ale spiritualităţii, în formă de invenţii, creaţii şi descoperiri, cu ajutorul căruia lumea îşi extinde orizonturile, la fel cum universul îşi extinde marginile. Este necesar să existe un Hristos sau un Robur ca semn al biruinţei lui Dumnezeu asupra slăbiciunii firii umane, ca o prefigurare a eliberării multora din robia păcatului de a rămâne neştiutori.

Adevărata putere a spiritualităţii constă în a te elibera de rănile trecutului și a redescoperi drumul către ceea ce vei deveni, fără să cazi pradă mândriei de a te vedea deasupra celorlalţi.

Robur nu s-a vrut a fi un conducător, nu şi-a impus autoritatea prin mijloacele ştiinţei ca să schimbe radical o lume, ci i-a lăsat pe oameni să-şi conducă vieţile cum vor ei, astfel încât să-şi dea seama singuri de consecinţele lipsei de viziune şi de cunoaştere. A ales să plece decât să recurgă la constrângere, dar a lăsat în urma lui o dovadă a ceea ce părea până atunci doar o probabilitate: ştiinţa face ca totul să fie posibil.

Hristos nu a condus lumea prin darul minunilor sale, care trebuiau să adeverească nişte cuvinte pline de înţelepciune, ci a lăsat în urma Lui firimiturile unei realităţi alese: că totul poate avea o rezolvare, dar mai ales totul poate lua o altă formă. Orice boală poate fi învinsă cu uşurinţă, iar moartea poate fi o proiecţie a vieţii într-un infinit fără sfârșit de multi-universuri.

“Secretul este să devii altul”. Poate că cineva, precum Hristos sau Robur, reuseşte la fiecare generaţie să se deplaseze în alte traverstiri şi alte reîncarnări pentru a stabili cu succes o singură menire. Să-i urăm "Bun Venit" în fiecare an, de Paşte. Lucrarea şi slava lui Dumnezeu din împărăţia cerurilor constă, de fapt, în dezvoltarea şi aplicarea ştiinţei spre construirea unei lumi în care să fim mai buni unii cu alții.

În inima şi în mintea tot mai multor savanţi bate gândul descoperirii unui mijloc de dobândire a vieţii veşnice sau de cucerire a spaţiului şi timpului. Dar Robur încă nu şi-a dezvăluit adevărata identitate, nu-şi grăbeşte apariţia în mijlocul mulţimii. Şi nici pe Dumnezeu nu-l vedem nicăieri. Cu toate acestea ştim că El există printre noi şi peste tot, aşteptând ca lumea să fie cat mai deschisă în faţa unui adevăr care pe bună dreptate poate fi contestat.

Poate că la urma urmei Dumnezeu este tot un om, dar nu unul oarecare, ci întruchiparea ştiinţei cele mai înalte care a reuşit să străbată şi să guverneze întreg universul. Umberto Eco a spus-o mai bine ca mine: “Când voi dezvălui acest lucru, celor devotaţi mie le va fi în fine revelat Misterul.”

Leadershipul înseamnă să te avânţi în concretizarea unei viziuni de mare amploare, manifestându-ţi totodată capacitatea de a nu te împotrivi reticenţei exprimate de ceilalţi oameni în faţa schimbării.

Singur în marele necunoscut al leadershipului este însăşi omul de ştiinţă, îngerului Domnului, care îşi împlineşte menirea prin puterea viziunii cu care îmbogăţeşte rostul şi frumuseţea lumii.

Nu încerca să schimbi convingerile celorlalţi oameni, lasă-i să afle pe pielea lor ce se întâmplă dacă nu-ţi urmează viziunea. O lume imperfectă va pune întotdeauna la grea încercare condiţia omului de a trăi în ea.



* Notă: Jules Verne - Robur Cuceritorul, Editura Corint, Bucureşti, 2003.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us