Spuneți-mi, m-am gândit la toate?

Formează-ți o nouă percepție asupra a ceea ce însemna să fii onest, fără să faci din tine însuți un fel de iresponsabilitate pregătită să arunce totul peste bord.

- Așadar, însănătoșirea lui continuă? Și domnul Samuel Gelb?

- Domnul Samuel Gelb crede că, deocamdată, nu se poate dori ceva mai bun. Se teme doar pentru la toamnă.

- Dacă se va reîmbolnăvi la toamnă, zise Frédérique, vom fi acolo și îl vom îngriji, amândoi, în așa fel încât îI vom salva și de data aceasta, nu-i așa?

- Da, desigur, răspunse tânărul; dacă n-are nevoie decât de îngrijiri ca să trăiască, înseamnă că este mai sănătos decât noi.

- Îl vom îngriji. Dar de ce a fost nevoie să ne separăm? întrebă Frédérique.

- Ei, în privința aceasta, a avut toată dreptatea, se scăpă îndrăgostitul.

- Nu-i adevărat, s-a greșit, reluă ea, iar eu am făcut rău că am consimțit. N-ar fi trebuit să mă despart de el, când avea nevoie de mine ca să-l fac să zâmbească, pentru a-i aduce în preajmă veselia care înseamnă jumătate din sănătate. Poți să mă consideri vanitoasă, dacă vrei, dar eu cred că unchiul dumneavoastră avea nevoie de cineva tânăr, de o mișcare care să-l învioreze și sunt convinsă că i-ar fi făcut bine să mă poată privi. Și apoi, am acceptat să viu aici cu condiția de a-l vedea zilnic. Dar el nu și-a ținut făgăduiala. Nu vine nici măcar o dată pe săptămâna. Iar pe mine mă țin aici închisă sub pretext că sunt bolnavă, în timp ce, dimpotrivă, niciodată nu m-am simțit mai bine. Însă situația aceasta nu mai poate dura. Începând de astăzi am luat o hotărâre.

Mijlocul de probă în procesul de recunoaștere a propriei valori, de către una din părți, îl constituie faptele sau împrejurările pe care cealaltă parte își întemeiază pretențiile sau apărările?

- Ce hotărâre? întreabă Lothario, neliniștit. Credeam că este simplu planul: te vei vedea cu bogatul conte, chiar dacă este bolnav sau sănătos, în așa fel încât el să creadă că-l iubești, iar astfel moștenirea să-ți revină ție. Asta chiar dacă valoarea omului este dată de capacitatea de a gândi dincolo de gândire, și de a se îndrăgosti dincolo de iubire, fiindcă restul sunt doar liste de prețuri, după cum spunea Octav Bibere. Iar tu trebuie să conștientizezi că printr-un minim gest de implicare poți contribui semnificativ la îmbunătățirea vieții unui om.

- Da, mi-am făcut un plan, continuă Frédérique și, de acum înainte, domnul conte și eu, chiar rămânând în case diferite, dacă asta îi face plăcere, ne vom vedea zilnic. Ascultă, e foarte simplu: Eu îmi voi petrece acolo două zile la rând, luând masa de seară la Paris, și a treia zi, domnul conte va veni să-și petreacă ziua și să cineze aici. În felul acesta eu voi merge de două ori la el, și mă va vedea zilnic fără să se obosească prea tare. Am plănuit bine, spuneți-mi? M-am gândit la toate?

- La toate, în afară de mine, răspunse Lothario îmbufnat.

- Ba da! m-am gândit și la dumneavoastră, zise fata. Conform planului meu ne vom vedea mai des. Când contele va veni la Enghien, îl veți însoți. Când eu voi merge la Paris, veți lua masa la unchiul dumneavoastră. Astfel o să mă vedeți zilnic și nu doar o oră în fugă, ci oricât veți voi; și n-o să vă mai obosiți atâta alergând pe drumuri.

- Da, zise Lothario, tot îmbufnat, voi câștiga mergând mai puțin și n-am să vă mai văd decât în public.

Poți să găsești o modalitate de a reprezenta simbolic lumea internă a omului pe care îl pui în antiteză cu "individualizările anterioare", în scopul de a ameliora capacitatea lui de răspuns la exigențele externe?

Individualizările anterioare ale omului au drept scop dezvăluirea acelor emoții și convingeri, viziuni și trăsături de caracter ce îl determină să reacționeze într-o anumită manieră într-un caz dat. Și nu numai atât. Determinarea individualizărilor cu ajutorul convingerilor care stau la baza scenariului de viață pe care omul îl materializează constant într-o expunere de motive, cu o vervă nedisimulată, și maniera în care el își dezvăluie emoțiile într-un caz de superioritate (sau inferioritate), pot să evidențieze anumite trăsături de caracter care îi compun fericirea sau nefericirea.

Iar exigențele externe sunt factorii de influență care contribuie la schimbarea procesului decizional, reprezentând totalitatea caracteristicilor capabile să definească și să cuantifice realizarea scopului propus. Ele sunt premisa unei concordanțe între adevărul obiectiv (nu interpretativ) și explorarea lumii reale, între dreptate (ca și concept de viață interumană) și dreptatea judiciară, consacrată într-o hotărâre judecătorească definitivă.

Tânăra începu să ridă.

- Ei bine, zise ea. Dacă vă este totuna să vă obosiți pe drumuri, și dacă nu vă este totuna să discutăm de față cu contele, vi se va permite uneori, dacă vă veți dovedi înțelept timp de opt zile, să veniți să mă luați de aici sau să mă aduceți seara, dumneavoastră călare, eu în trăsură. Ați înțeles, dragul meu nepot? Așa-i că o să fie minunat?

Și naiva copilă bătu din palme încântată. Apoi continuă:

- Ați văzut, gelos răutăcios, că totul se poate aranja și că nu trebuie să te sperii dinainte de părerile femeilor. Ce ziceți? Sunteți mulțumit?

- Sunteți inegalabilă, zise Lothario fericit.

Leadershipul vizează fața adevărată a omului care exprimă trăiri, anxietăți, conflicte, printr-o suprapunere cu cealaltă față pe care o ascunde de văzul lumii, al cărei înțeles nu-l putem descifra decât printr-o memorie semnată Victor Hugo:

"Sufletul ajută trupul și uneori chiar îl ridică de la pământ, fiind singura pasăre care își poartă colivia."

Spuneți-mi, m-am gândit la toate? Da, Frédérique, ai plănuit bine totul, dar nu ai luat în calcul două aspecte ale providenței: totul se poate schimba oricând, și tot ceea ce nu conține afecțiune nu durează. Bine spunea Gonzales: "Persoana este valoroasă atunci când cuvintele ei coincid cu acțiunile sale". Și, aș mai adăuga ceva din memoriile lui Einstein: "Dacă vrei să înțelegi o persoană, nu-i asculta cuvintele, ci observă mai bine comportamentul ei."

* Notă: Alexandre Dumas - Mâna providenței, Editura Alutus, 1993