Spuneţi-mi, m-am gândit la toate?

Formează-ţi o nouă percepţie asupra a ceea ce însemna să fii onest, fără să faci din tine însuţi un fel de iresponsabilitate pregătită să arunce totul peste bord.

- Aşadar, însănătoşirea lui continuă? Şi domnul Samuel Gelb?

- Domnul Samuel Gelb crede că, deocamdată, nu se poate dori ceva mai bun. Se teme doar pentru la toamnă.

- Dacă se va reîmbolnăvi la toamnă, zise Frédérique, vom fi acolo şi îl vom îngriji, amândoi, în aşa fel încât îI vom salva şi de data aceasta, nu-i aşa?

- Da, desigur, răspunse tânărul; dacă n-are nevoie decât de îngrijiri ca să trăiască, înseamnă că este mai sănătos decât noi.

- Îl vom îngriji. Dar de ce a fost nevoie să ne separăm? întrebă Frédérique.

- Ei, în privinţa aceasta, a avut toată dreptatea, se scăpă îndrăgostitul.

- Nu-i adevărat, s-a greşit, reluă ea, iar eu am făcut rău că am consimţit. N-ar fi trebuit să mă despart de el, când avea nevoie de mine ca să-l fac să zâmbească, pentru a-i aduce în preajmă veselia care înseamnă jumătate din sănătate. Poţi să mă consideri vanitoasă, dacă vrei, dar eu cred că unchiul dumneavoastră avea nevoie de cineva tânăr, de o mişcare care să-l învioreze şi sunt convinsă că i-ar fi făcut bine să mă poată privi. Şi apoi, am acceptat să viu aici cu condiţia de a-l vedea zilnic. Dar el nu şi-a ţinut făgăduiala. Nu vine nici măcar o dată pe săptămâna. Iar pe mine mă ţin aici închisă sub pretext că sunt bolnavă, în timp ce, dimpotrivă, niciodată nu m-am simţit mai bine. Însă situaţia aceasta nu mai poate dura. Începând de astăzi am luat o hotărâre.

Leadership: Mijlocul de probă în procesul de recunoaștere a propriei valori, de către una din părți, îl constituie faptele sau împrejurările pe care cealaltă parte își întemeiază pretențiile sau apărările?

- Ce hotărâre? întreabă Lothario, neliniştit. Credeam că este simplu planul: te vei vedea cu bogatul conte, chiar dacă este bolnav sau sănătos, în aşa fel încât el să creadă că-l iubeşti, iar astfel moştenirea să-ţi revină ţie. Asta chiar dacă valoarea omului este dată de capacitatea de a gândi dincolo de gândire, şi de a se îndrăgosti dincolo de iubire, fiindcă restul sunt doar liste de preţuri, după cum spunea Octav Bibere. Iar tu trebuie să conştientizezi că printr-un minim gest de implicare poţi contribui semnificativ la îmbunătăţirea vieţii unui om.

- Da, mi-am făcut un plan, continuă Frédérique şi, de acum înainte, domnul conte şi eu, chiar rămânând în case diferite, dacă asta îi face plăcere, ne vom vedea zilnic. Ascultă, e foarte simplu: Eu îmi voi petrece acolo două zile la rând, luând masa de seară la Paris, şi a treia zi, domnul conte va veni să-şi petreacă ziua şi să cineze aici. În felul acesta eu voi merge de două ori la el, şi mă va vedea zilnic fără să se obosească prea tare. Am plănuit bine, spuneţi-mi? M-am gândit la toate?

- La toate, în afară de mine, răspunse Lothario îmbufnat.

- Ba da ! m-am gândit şi la dumneavoastră, zise fata. Conform planului meu ne vom vedea mai des. Când contele va veni la Enghien, îl veţi însoţi. Când eu voi merge la Paris, veţi lua masa la unchiul dumneavoastră. Astfel o să mă vedeţi zilnic şi nu doar o oră în fugă, ci oricât veţi voi; şi n-o să vă mai obosiţi atâta alergând pe drumuri.

- Da, zise Lothario, tot îmbufnat, voi câştiga mergând mai puţin şi n-am să vă mai văd decât în public.

Leadership: Poţi să găseşti o modalitate de a reprezenta simbolic lumea internă a omului pe care îl pui în antiteză cu "individualizările anterioare", în scopul de a ameliora capacitatea lui de răspuns la exigenţele externe?

Individualizările anterioare ale omului au drept scop dezvăluirea acelor emoţii şi convingeri, viziuni şi trăsături de caracter ce îl determină să reacţioneze într-o anumită manieră într-un caz dat. Şi nu numai atât. Determinarea individualizărilor cu ajutorul convingerilor care stau la baza scenariului de viaţă pe care omul îl materializează constant într-o expunere de motive, cu o vervă nedisimulată, şi maniera în care el îşi dezvăluie emoţiile într-un caz de superioritate (sau inferioritate), pot să evidenţieze anumite trăsături de caracter care îi compun fericirea sau nefericirea.

Iar exigenţele externe sunt factorii de influenţă care contribuie la schimbarea procesului decizional, reprezentând totalitatea caracteristicilor capabile să definească şi să cuantifice realizarea scopului propus. Ele sunt premisa unei concordanţe între adevărul obiectiv (nu interpretativ) şi explorarea lumii reale, între dreptate (ca şi concept de viaţă interumană) şi dreptatea judiciară, consacrată într-o hotărâre judecătorească definitivă.

Tânăra începu să ridă.

- Ei bine, zise ea. Dacă vă este totuna să vă obosiţi pe drumuri, şi dacă nu vă este totuna să discutăm de faţă cu contele, vi se va permite uneori, dacă vă veţi dovedi înţelept timp de opt zile, să veniţi să mă luaţi de aici sau să mă aduceţi seara, dumneavoastră călare, eu în trăsură. Aţi înţeles, dragul meu nepot? Aşa-i că o să fie minunat?

Şi naiva copilă bătu din palme încântată. Apoi continuă:

- Aţi văzut, gelos răutăcios, că totul se poate aranja şi că nu trebuie să te sperii dinainte de părerile femeilor. Ce ziceţi? Sunteţi mulţumit?

- Sunteţi inegalabilă, zise Lothario fericit.

Leadershipul vizează faţa adevărată a omului care exprimă trăiri, anxietăţi, conflicte, printr-o suprapunere cu cealaltă faţă pe care o ascunde de văzul lumii, al cărei înţeles nu-l putem descifra decât printr-o memorie semnată Victor Hugo:

"Sufletul ajută trupul şi uneori chiar îl ridică de la pământ, fiind singura pasăre care îşi poartă colivia."

Spuneţi-mi, m-am gândit la toate? Da, Frédérique, ai plănuit bine totul, dar nu ai luat în calcul două aspecte ale providenţei: totul se poate schimba oricând, şi tot ceea ce nu conţine afecţiune nu durează. Bine spunea Gonzales: "Persoana este valoroasă atunci când cuvintele ei coincid cu acţiunile sale". Şi, aş mai adăuga ceva din memoriile lui Einstein: "Dacă vrei să înţelegi o persoană, nu-i asculta cuvintele, ci observă mai bine comportamentul ei."

* Notă: Alexandre Dumas - Mâna providenței , Editura Alutus, 1993